Planul de management

2.2.2 Relief şi geomorfologie

2.2.2.1 Unităţi de relief

A. Harta unităţilor de relief

Harta 4 - Unitățile de relief(se regăsește în Anexa nr.1 – Valea Ierii)

B. Harta punctelor de cotă şi curbe de nivel

Nu este cazul

C. Altitudini

Tabelul

Altitudine minimă	590,00
Altitudine maximă	1.612,00
Altitudine medie	1.147,00

Altitudini

D. Unităţile majore de relief şi procentul de ocupare

Tabelul

Nr. Crt.	Unitate majoră de relief	Procent ocupare [%]
1	deal / podiş	1,94
2	Munte	98,06

Unităţile majore de relief şi procentul de ocupare


E. Unităţile de relief şi procentul de ocupare

Tabelul

Nr. Crt.	Unitate de relief	Procent ocupare [%]
1	Masivul Muntele Mare	95,115
2	Depresiunea Vlaha-Iara	1,94
3	Munţii Gilău	2,945

Unităţile de relief şi procentul de ocupare

F. Trepte hipsometrice şi procentul de ocupare

Tabelul

Nr. Crt.	Treapta hipsometrică	Procent ocupare [%]
1	50-100 m	0,00
2	300-500 m	0,00
3	500-800 m	4,82
4	800-1200 m	52,88
5	1800-2000 m	0,00
6	0-50 m	0,00
7	1200-1800 m	42,30
8	< 2200 m	0,00
9	200-300 m	0,00
10	100-200 m	0,00
11	2000-2200 m	0,00

Trepte hipsometrice şi procentul de ocupare

G. Caracterizarea generală a unităţilor de relief

Situl Valea Ierii este situat în Masivul Muntele Mare (parte a Munţilor Gilău-Muntlele Mare) în partea nord-estică a Munţilor Apuseni, la contactul acestora cu Depresiunea Transilvaniei. El reprezintă versantul nord-estic al Masivului Muntele Mare, fiind extins în lungul văilor Ierii şi Şoimului ce îşi au izvoarele sub vârful Muntele Mare.

De altfel, râul Iara şi afluentul acestuia de stânga, Şoimu constituie limita nordică a Masivului Muntele Mare, delimitându-l faţă de Munţii Gilău.

Altitudinea maximă a masivului se înregistrează în Vf. Muntele Mare (1825,8 m), care ocupă locul al treilea în ierarhia altitudinilor din Munţii Apuseni fiind situat la 4,5 km sud de sit. În cadrul sitului Valea Ierii, altitudinea maximă este de 1675,6 m în vf. Muntele Buscat.

Relieful major este reprezentat de regiunea înaltă a cumpenei apelor dintre Someşu Rece, Iara şi Arieş. Muntele Mare se caracterizează printr-un relief asimetric, cu originea în înclinarea iniţială a vechiului bloc cristalin, spre sud, mai aproape de Arieş, a principalei cumpene de ape dintre bazinul Someşului Rece şi cel al Arieşului. Tot asimetria iniţială a reliefului este şi cauza modului de fragmentare a acestuia, prin adâncire lineară dirijată a văilor, a unei reţelehidrografice subsecvente în sectorul nordic, la contactul cu sedimentarul paleogen şi, în mare măsură, consecventă cu suprafaţa de netezire veche, în sectorul sudic.

Tot în sectorul sudic, pe treapta mai coborâtă, denivelată spre Arieş, relieful este compartimentat în direcţia nord-sud, nord-vest-sud-est şi chiar aproape vest-est prin văile tributare Arieşului.