Planul de management

2.1.2 Limitele ariei naturale protejate

Harta 2 – Limitele ariei natural protejate (se regăsește în Anexa nr.1 – Valea Ierii)

Prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltarii Durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, Anexa 3 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 98/2008 harta sitului Valea Ierii. Prin Ordinul 2387/2011 această anexă se abrogă, iar art. I, punctul 2 din acest ordin menţionează următoarele:

„Limitele siturilor de importanţă comunitară prevăzute în anexa nr. 1, delimitate la precizia scării 1:10.000-1:25.000, în format digital, ca vectori cu referinţă geografică în sistemul naţional de proiecţie Stereografic 1970, se pun la dispoziţie de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului tuturor instituţiilor şi persoanelor interesate, prin intermediul propriei pagini web”.

În sitemul de proiecţie WGS84 limitele sitului sunt cuprinse între următoarele coordonate: limita nordică 46°38’41” N 23°20’29” E; limita sudică 46°31’37” N 23°15’41” E; limita estică 46°36’29” N 23°24’52” E; limita vestică 46°33’55” N 23°14’15” E.

Limita sud-estică a sitului începe de la ieşirea din satul Moara de Pădure, la limita pădurii din spatele fostei unităţi militare şi se continuă spre vest urmând culmea dealului Săcelului, excluzând intravilanul, după care coboară pe Valea Sălaşelor, iar prin parcela silvică 101 (UP III OS Turda) limita urcă pe culmea Muntelui Agrişului urmând în continuare drumul forestier de culme în direcţia sudică trecând pe la Pietrele Întunecate, Obârşia Văilor Bocului şi Săvuleşti, ajungând mai apoi pe culmea Muntelui Buscat. De pe culme, limita sitului coboară pe Valea Măruţiului, confluenţa acestui pârâul cu Valea Negrului fiind punctul cel mai sudic al sitului. Limita vestică urmează cursul Văii Măruţiului, pe o mică porţiune Valea Ierii, după care urcă pe Pârâul Vârtopeni până la aşezarea pastorală Vârtopeni. De aici limita coboară pe Pârâul Lindrului până la confluenţa cu Valea Şoimului. Limita nordică (nord-vestică şi nord-estică) şi estică este reprezentată de drumul forestier de pe Valea Şoimului (versantul drept) şi Valea Ierii până la extremitatea sud-estică a sitului, respectiv ieşirea din satul Moara de Pădure. Din intravilanul comunei Valea Ierii doar o parte din satul Frăsinet se află în sit, fiind singura localitate permanentă de pe teritoriul sitului.Harta limitelor sitului Valea Ierii este prezentată în figura de mai jos fiind suprapuse peste ortofotoplan.