Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum
Descriere generală
Păduri de Quercus petraea şi Carpinus betulus din regiunile cu climat subcontinental în cadrul arealului central-european a lui Fagus sylvatica, dominate deQuercus petraea (41.261). Sunt incluse şi pădurile asemănătoare de stejar şi tei din regiunile est-europene şi central-est-europene cu climat continental, la est de arealul lui F. sylvatica (41.262). Pădurile de şleau de lanoi, corespunzătoare acestui habitat, prezintă ca particularităţi prezenţa constantă a fagului (chiar în raport de codominanţă cu gorunul şi carpenul) şi absenţa lui Galium sylvaticum şi a speciilor diferenţiale sud-est-carpatice Lathyrus hallersteini, Arum orientale, Melampyrum bihariense, Tilia tomentosa.
Conform evaluărilor efectuate de Statele Membre (EU 25), în baza art. 17.1 al DH, cu privire la starea de conservare a habitatelor şi speciilor de interes comunitar în perioada 2001-2006, acest tip de habitat apare in regiunile biogeografice alpină, continentală, atlantică și panonică, însumând o suprafață estimată la peste 799 200 ha, la care se adaugă suprafața habitatului în România și Bulgaria. Arealul potențial al acestui tip de habitat în EU 25 este evaluat la peste 50 000 000 ha.
Distribuţia în România
Este răspândit în etajul nemoral al pădurilor de foioase, subetajul pădurilor de gorun, în toate dealurile peri – şi intracarpatice din sudul, estul și vestul ţării. Cele mai întinse suprafețe se găsesc în Subcarpații Getici, Munții și DealurileBanatului, Subcarpații Moldovei și Podișul CentralMoldovenesc. Conform Hărții forestiere a României (2008) și a datelor amenajistice, se găsește în parcele/unități amenajistice care însumează cca. 40 000-70 000 ha la nivel național. Cca. 35 000-60 000 ha se găsesc în regiunea biogeografică continentală, iar cca. 5 000 –
10 000 ha în regiunea biogeografică alpină (cu precădere în Carpații Meridionali, Carpații de Curbură, M. Apuseni). Staţiuni:Altitudini: 200(300) – 800m. Clima: T = 9 – 6° C, P = 600 – 800 mm. Relief: versanţi cu înclinări şi expoziţii diferite, mai mult umbrite la altitudini mici. Roci: variate, molase, marne, depozite luto – argiloase. Soluri: de tip luvosol pseudogleizat, profunde–mijlociu profunde, slab–moderat acide, mezobazice, hidric echilibrate, dar cu stagnări temporare de apă deasupra orizontului B, mezobazice.
Suprafaţa tipului de habitat [ha]
Minim
40.000,00
Maxim
70.000,00
Calitatea datelor
Medie
Alte clasificări ale tipului de habitat
Habitatele din RO (HdR)
Păduri dacice de gorun (Quercus petraea), fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa
