Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-
Padion, Alnion incanae, Salicion albae)
Descriere generală
Păduri de luncă de Fraxinus excelsior şi Alnus glutinosa ale cursurilor de apă din zona de câmpie şi etajul colinar al Europei temperate şi boreale (44.3: Alno-Padion);păduri de luncă de Alnus incana ale râurilor montane şi submontane din Alpi şi Apeninii de nord (44.2: Alnion incanae); galerii arborescente formate din exemplareînalte de Salix alba, S. fragilis şi Populus nigra de-a lungul râurilor medio-europene, în etajul submontan, colinar şi zona de câmpie (44.13: Salicion albae). Toate tipurileapar pe soluri grele (în general bogate în depozite aluviale), inundate periodic de creşterea nivelului râului (sau pârâului) cel puţin o dată pe an, însă altfel bine drenate şi aerate în perioada în care debitul apei este scăzut. Stratul ierbos include întotdeauna numeroase specii de talie mare (Filipendula ulmaria, Angelica sylvestris, Cardamine spp., Rumex sanguineus, Carex spp., Cirsium oleraceum) şi poate conţine diverse geofite vernale, precum Ranunculus ficaria, Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida. Acest habitat include mai multe subtipuri: păduri de frasin şi anin ale izvoarelor şi râurilor aferente (44.31 – Carici remotae-Fraxinetum); păduri de frasin şi anin ale râurilor cu curgere rapidă (44.32 - Stellario-Alnetum glutinosae); păduri de frasin şi anin ale râurilor cu curgere lentă (44.33 –
Pruno-Fraxinetum, Ulmo-Fraxinetum); galerii montane de anin alb (44.21 - Calamagrosti variae-Alnetum incanae Moor 1958); galerii submontane de anin alb (44.22 - Equiseto hyemalis - Alnetum incanae Moor 1958); păduri-galerii de salcie albă (44.13 Salicion albae). Salicetum fragilis corespunde fitocenozelor pure sau dominate de salcie plesnitoare (fără salcie albă), pe lângă care poate apărea destul de frecvent aninul negru (Alnus glutinosa). Salicetum albae înglobează fitocenoze de salcie albă, pure sau amestecate în proporţii diferite cu Salix fragilis şi/sau Populus nigra.
Conform evaluărilor efectuate de Statele Membre (EU 25), în baza art. 17.1 al DH, cu privire la starea de conservare a habitatelor şi speciilor de interes comunitar în perioada 2001 - 2006, acest tip de habitat apare în regiunile biogeografice: alpină, continentală, atlantică, boreală, mediteraneană și panonică, însumând o suprafață estimată la peste 884 181 ha, la care se adaugăsuprafața habitatului în Romania si Bulgaria. Arealul potențial al acestui tip de habitat în EU 25 este evaluat la peste 248 055 500 ha.
Distribuţia în România
Acest tip de habitat apare sub forma unor benzi înguste și discontinui în lungul pâraielor și văilor din regiunea de deal și munte în principal (distribuție liniară), cu lățime variabilă în funcție de lățimea albiei majore, pe conuri de dejecție (în cazul aninului alb), în suprafețe fragmentate, de la câteva sute de metri pătrați pâna la câteva ha (rar peste 10 ha). Atunci cand sunt incluse în fondul forestier național, doar suprafețele mai mari de 0,5 ha sunt delimitate ca unități amenajistice separate. Frecvent sunt situate în afara fondului forestier (vegetație forestieră situată în afară fondului forestier). De aceea o evaluare exactă a lor necesită investigații de teren. Pe baza datelor din Harta Forestieră a României (2008) și a bazei de date amennajistice ca habitatul 91E0 deține cca. 9 000-12 000 ha la nivel național. În regiunea alpină deține cca. 3 000-4 000 ha (33%), iar în regiunea continentală deține cca. 6 000-8 000 ha (cca. 67%). Stațiuni: Altitudini 200-700m pentru aninișurile de anin negru și 700-1700m pentru aninișurile de anin alb . Clima: T=10-7,5° C, P=600-900mm, pentru aninișurile de anin negru și T=7,5-2° C, P= 800-1200mm pentru aninișurile de anin alb. Relief: terase joase şi maluri de râuri, în cazul aninișurilor de anin negru, și lunci montane înguste, versanţi umeziţi de izvoare, în cazul aninișurilor de anin alb. Roci: aluviuni grosiere de pietrişuri nisipuri, în cazul aninișurilor de anin negru și variate, calcaroase şi silicioase, sub formă de pietrişuri, nisipuri grosiere în cazul aninișurilor de anin alb. Soluri: de tip aluviosol, superficiale-mijlociu profunde, frecvent scheletice, eu-mezobazice, umed-ude, eutrofice, în cazul aninișurilor de anin negru; de tip litosol, gleiosol, superficiale, scheletice, acide, mezobazice, permanent umede-ude, mezotrofice.
Suprafaţa tipului de habitat [ha]
Minim
9.000,00
Maxim
12.000,00
Calitatea datelor
Insuficientă
Alte clasificări ale tipului de habitat
Habitatele din RO (HdR)
Păduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia specioasa; Păduri dacice – getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa) cu Stellaria nemorum
