Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Republica Liberia Capitala: Monrovia (465.000 loc.)

Limba oficială: engleza Suprafaţa: 110.000 km2 Locuitori: 3,14 mil. (29 loc./km2)

Religia: animism 60%, islamism, protestantism, catolicism

Moneda: dolarul liberian

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 26 iulie

Geografia: L. este aşezată în vestul Africii. Limite: Sierra Leone (V), Guineea (NE), Coasta de Fildeş (E), Oc. Atlantic (S şi SV). G. fizică: Există două regiuni distincte: câmpia joasă de coastă (560 km de litoral la Oc. Atlantic) şi podişul bazaltic, cu altitudinea medie de 300 m; cele mai mari înălţimi, spre graniţa cu Guineea şi Coasta de Fildeş (mt. Nimba, 1.854 m). Apele izvorăsc din podiş, având cursuri paralele şi formând numeroase cascade: Saint Paul (450 km), Saint John (281 km), Mano (117 km), Cavalla (482 km), Lofa şi Cess, navigabile pentru ambarcaţiuni medii; se varsă în ocean. Clima: este tropical musonică. Pe coastă bate o briză răcoroasă; în interior, pe înălţimile podişului, este cald şi umed (peste 40°C). Două anotimpuri: ploios (abundent, 2.000­

0. 
   mm/an) mai-octombrie; secetos, noiembrie-aprilie, cu caracteristicile ecuatoriale. Floră şi faună: vegetaţie variată, exuberantă. Păduri tropicale (lemn de esenţă preţioasă), culturi extinse de arbore de cauciuc; savană pe podiş. Faună bogată: antilope, cimpanzei, leoparzi, şerpi, scorpioni, hipopotami. Populaţia: negri indigeni (mandigo, vai, de, gera, kru, grebo) care vorbesc limbi proprii, distincte, şi negri americani (5%), stabiliţi aici în 1822, primii negri eliberaţi din sclavie, aduşi de „Societatea Americană pentru Colonizare”. Jumătate din populaţia activă ocupată în agricultură. Rata natalităţii: 44,5%; a mortalităţii: 12,6%. Populaţia urbană: 46%. Majoritatea populaţiei concentrată pe litoral. Resurse şi economie: Se cultivă: orez, manioc, porumb, batate, nuci de cocos, cola, cafea, cacao. Alte resurse: cauciuc, lemn (mahon), fildeş, magneziu, aur, diamante, fier; peşte, produse alimentare. Export: minereu de fier, cauciuc, diamante, aur, fildeş, cafea, cacao. Transporturi şi comunicaţii: şosele, căi ferate, flotă co­mercială maritimă (cea mai dezvoltată din lume, aparţinătoare în general unor companii străine, fiind înscrisă sub pavilion „de complezenţă”). Aeroport la Monrovia. Oraşe: Gbarnga, Totota, Buchnan, Greenville (port). Istoria: Din timpuri imemoriale pe teritoriul L. trăiau triburi din regiunea ecuatorială. În sec. al XV-lea coasta este explorată de portughezi. În sec. al XlX-lea sunt aduşi aici negrii americani eliberaţi din sclavie. În 1847 L. este proclamată republică, cu o constituţie copiată după cea a SUA. Numele capitalei, după numele primului preşedinte, Monroe. Între 1885-1910, sunt fixate definitiv frontierele ţării, prin acorduri cu Marea Britanie şi Franţa: Până în 2980 a fost la putere The True Whig Party, reprezentând interesele americano-liberiene. În 1980, lovitură de stat militară, regim militar. În 1984, o nouă constituţie, aprobată prin referendum, prevede reîntoarcerea la un regim civil. În 1990 izbucneşte războiul civil. Preşedin­tele este ucis. După 1994, un acord de pace între diversele facţiuni. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din 1986, parţial în vigoare şi azi. Puterea legislativă şi cea executivă exercitate de preşedinte. Multipartitism.
   

Libia

Denumirea oficială: Republica Arabă Libiană Capitala: Tripoli (990.000 loc.)

Limba oficială: araba Suprafaţa: 1.760.000 km2 Locuitori: 5,6 mil. (3 loc./km2)

Religia: islamism 90%

Moneda: dinarul libian

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 1 septembrie

Geografia: L. este aşezată în Africa de nord, pe coasta Mediteranei (1.600 km). Limite: M. Mediterană (N), Egiptul şi Sudanul (E), Ciadul şi Nigerul (S), Algeria (V), Tunisia (NV). Sahara întâlneşte Mediterana în Golful Sirtelor. G. fizică: Începând de pe coasta Mediteranei se extinde spre interiorul Saharei un teritoriu care nu are nici un singur râu permanent, deşi în subsol există apă. Numeroase ueduri care înverzesc în perioadele ploioase Există trei regiuni diferite: câmpia litorală, câmpia înaltă subdeşertică, deşertul din sud şi din est care cuprinde Sahara şi câteva oaze fertile. Parte dominantă a ţării, Sahara libiană are aspecte diferite: un podiş stâncos (hammada) în V, întinderi nisipoase (erguri) în S; tot în S se înaltă Munţii Tibesti (Mt. Bette, 2286 m alt.), iar în NE Munţii Verzi (Jeebel el Akhadar) mai puţin arizi. Clima: este tropicală şi subtropicală în N, temperată şi uscată în câmpia litorală; în S şi E, zona sahariană are cele mai înalte temperaturi de pe glob (până la 5°C). Precipitaţiile sunt foarte reduse (15 mm/an); numai în NE, unde ploile cad iarna, sunt mai bogate 600 mm/an). Floră şi faună: Vegetaţie xerofită discontinuă; păduri puţine (0,3%) pe Munţii Verzi (Jebel el Akhdar); păşuni. Faună redusă: animale adaptate la clima deşertică. Populaţia: în majoritate arabi musulmani şi berberi (arabizaţi); metisaţi, negri, italieni, greci, maltezi, evrei. 90% din populaţie trăieşte pe câmpia litorală, propice agric. O parte a populaţiei este nomadă. Rata natalităţii: 40%; mortalitatea: 7%. Populaţia urbană: 86%, în zonele Tripoli, Benghazi. Resurse şi economie: petrol (locul al Il-lea în Africa), gaze naturale; măsline, ulei de măsline, curmale, viţă de vie, vin, ricin; cămile, caprine, ovine; peşte. Industria extractivă (petrol, gaze) asigură întreg exportul. Transporturi şi comunicaţii: L. este o ţară de tranzit între Maghreb şi Orientul Apropiat, între Africa şi lumea mediteraneană europeană. Reţea de căi ferate, autovehicule, flotă comercială, aeroporturi la Tripoli şi Benghazi. Oraşe: Benghazi (port), El Beida, Darnah, Misratah, Tobruq. Istoria: În antichitate Libia este locuită de triburi hamite, numite libieni de către greci. La începutul sec. al XlII-lea î. Hr., fenicienii întemeiază coloniile Oea, Septis, Magna, Sabratha, iar din sec. al VIII-lea î. Hr. grecii întemeiază cetăţile Cyrene (Cirenaica), Apollonia, Berenice. Teritoriul L. este stăpânit pe rând de cartaginezi, de Egiptul elenistic (sec. III-I î. Hr.), de Imperiul roman (sec.I î. Hr.-429 d. Hr.), de vandali (429-534), de bizantini (534-643). În 642-643, arabii cuceresc terit. L., îl includ în Califatul arab şi islamizează populaţia; islamismul devine religie oficială. În 1510, spaniolii pun mâna pe Tripoli; în 1517 otomanii cuceresc Cirenaica, iar în 1551 şi Tripolitania, integrându-le Imperiului Otoman. După războiul italo-turc (1911-1912), Italia cucereşte ţara, iar otomanii se retrag. Cirenaica se apără armat de italieni, dar în 1931 este învinsă şi L. devine colonie italiană. Între 1940-1943, alături de trupele britanice şi franceze, L, se opune forţelor germano-italiene. După victorie, Franţa administrează Tazzan-ul, iar Marea Britanie Tripolitania şi Cirenaica. În 1947: terit. sub tutelă ONU. În 1951 aceste trei regiuni administrative sunt unite într-un stat federal independent, având în frunte un rege. (Regatul Unit al L.). În 1963 este abolită organizarea federală. în 1969, lovitură de stat militară; este abolită monarhia; Kadhafi devine şeful statului, declarat acum republică. În

1971. 
      sunt naţionalizate companiile petroliere. În 1973 Kadhafi lansează revoluţia culturală islamică. În 1977, el instituie un stat al maselor: Djamahiriyya Arabă Libiană Populară Socialistă. În 1986 L. este acuzată că susţine organizaţiile teroriste şi se expune bombardamentelor şi represaliilor americane. În 1989 Libia se apropie de ţările Maghrebului. În 1992 Consiliul de Securitate ONU decretează un embargo aerian şi al armamentului împotriva L., în faţa refuzului acesteia de a colabora în anchetarea atentatelor teroriste. Statul: este, conform Constituţiei (modificate şi ratificate în 1977) republică. Puterea legislativă este exercitată de Congresul General Popular şi de Secretariatul General al Congresului; puterea executivă este exercitată de Comitetul Popular General (guvernul) numit de Congres. Partid unic în interior; partide în exil.
      

Liechtenstein

Denumirea oficială: Principatul Liechtenstein Capitala: Vaduz (4.875 loc,)

Limba oficială: germana Suprafaţa: 160 km2

Locuitori: 31.000 (194 loc. / km2) Religia: catolicism 90%; protestantism

Moneda: francul elveţian

Forma de guvernământ: principat

Ziua naţională: 14 februarie

Geografie: L., aşezat în Europa Central-Sudică, între Austria şi Elveţia. G. fizică: L. este aşezat în zona Alpilor din Tirol (2.570 m), în SE şi o fâşie de-a lungul Rinului în N, pe malul drept, la S de lacul Constanţa/Bodensee. În E munţii calcaroşi Vorarlberg şi Rhâtikon; alt. max. 2.500 m; în V relief nu prea înalt, alt. între 400-600 m. Clima: este temperată; precipitaţii bogate, 1.000-1.200 mm/an. Floră şi faună: Pădurile ocupă 28% din terit. şi păşunile tot 28%. Păduri de foioase şi de conifere. Faună de apă (păsări); animale specifice zonei Europei Centrale. Rezervaţii naturale pentru floră şi faună. Populaţia: este formată din germani, şi rezidenţi străini (elveţieni, austrieci, germani, italieni). Concentrarea max. de-a lungul Rinului. Peste 56% din pop. activă lucrează în industrie: este un record. Rata natalităţii: 14%; a mortalităţii: 6%. Rata pop. urbane: 69%. Resurse şi economie: Economie puternică industrializată: mecanică de precizie, maşini unelte, autovehicule, fibre optice, timbre; proteze dentare (primul loc pe glob). Centru mondial financiar la Vaduz. Creşterea animalelor (lapte, carne): bovine, porcine; cereale, cartofi, vin, miere. Turismul este foarte dezvoltat. Transporturi şi comunicaţii: Cale ferată internaţională, care traversează principatul; autovehicule. Istoria: L. s-a constituit prin unirea Senioriei de Vaduz cu Schellenbery-ul în 1719, devenind principat. Este alipit Confederaţiei Rinului (1806-1814) apoi Confederaţiei Germanice (18151866). În primul şi al doilea război mondial rămâne neutru. Din 1921 are o Constituţie democratică. Are o uniune vamală şi monetară cu Elveţia (2923). În 1990 devine membru ONU; în 1991, al AELS. Statul: este monarhie constituţională, principat ereditar, conform Constituţiei din 1921. Puterea legislativă este exercitată de şeful statului şi de Parlament sau Dietă (Landtag). Durata mandatului: 4 ani. Puterea executivă este exercitată de un cabinet format ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.

Lituania

Denumirea oficială: Republica Lituania Capitala: Vilnius (600.000 loc.)

Limba oficială: lituaniana Suprafaţa: 65.000 km2 Locuitori: 3,69 mil. (57 loc./km2)

Religia: catolicism, protestantism, ortodoxism

Moneda: litas-ul

Ziua naţională: 16 februarie

Geografie: L. (sau Lietuva în lituaniană) este aşezată în Europa Central-Estică, la M. Baltică. Limite: Letonia (N), Belarus (E si SE), Polonia, Rusia (SV), M. Baltică (V). G. fizică: L. este aşezată la M. Baltică (lungimea ţărmului: cca. 100 km). Relieful este predominant de câmpie joasă, modelată de calota glaciară cuaternară, cu coline morenice (în V, colinele Zemaitija; în E şi SE colinele Jnozapine) care nu depăşesc 300 m alt. De-a lungul coastei Câmpia Pajurio a cărei lăţime variază între 15-100 km şi cu alt. sub 100 m. L. are o reţea hidografică bogată; cele mai importante ape fiind Nemanul/Nemunas (937 km), Neris, Venta. L. este o ţară a lacurilor glaciare (cca. 3000), cele mai multe aflându-se în cuve glaciare: L. Tauragnas, 60 m adâncime, şi Druksiai, cel mai întins (45 km2). Clima: este temperată cu influenţe maritime în V. Aici precipitaţiile ating 935 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţia forestieră acoperă 30% din terit.; predomină coniferele. Fauna este variată: mamifere, reptile, peşti, cca. 306 de specii de păsări. Populaţia: L. este cea mai populată dintre ţările baltice. Pop. este formată în majoritate de lituanieni (80%); ruşi 10%, bieloruşi, ucrainieni, letoni, germani. Rata natalităţii: 13%; a mortalităţii: 11,6%. Rata pop. urbane: 71%. Resurse şi economie: L. are o economie industrial-agrară, fără resurse importante. Se exploatează turba, roci de construcţie (calcar, argilă, dolomit, nisipuri). Are industrie grea: constr. de maşini, constr. de nave, de aparatură şi echipament electrotehnic; ind. uşoară: textilă şi îmbrăcăminte; ind. alimentară: produse lactate, conserve de carne, de peşte. Alt. ind.: îmbrăcăminte, chimice, sticlărie, hârtie şi artizanat; produse din chihlimbar. În agric. este specializată în creşterea animalelor: bovine, porcine. Se cultivă: cereale (orz, secară), cartofi, sfeclă de zahăr, plante textile, leguminoase. Transporturi şi comunicaţii: Reţea de căi ferate şi rutieră. Flotă comercială. Din portul Klaipeda există o linie de ferry-boat către Germania şi numeroase legături cu alte porturi străine. Oraşe: Kaunas, Klaipeda, Shiauliai, Paneveuzys; Palanga. Aeroport la Vilnius. Istoria: În mileniul II-I se cristalizează triburile proto-baltice. În sec. V d. Hr., triburile slavo- baltice luptă împotriva invaziei scandinavilor. În 1240 Mindaugas uneşte terit. locuite de litu­anieni şi fondează Marele Ducat al Lituaniei. În sec. XIII-XIV Marele Ducat se luptă victorios cu cavalerii teutoni şi livonieni şi îşi întinde terit. asupra principatelor ruseşti din aud-est; învinge pe mongoli (Hoarda de Aur) în bătălia de la ,;Apele albastre". Marele duce Wladislaw II Jagiello devine rege al Poloniei (1386-1434)şi uneşte cele două ţări (uniune dinastică). L. se creştinează (rit catolic). Între 1401-1430, sub Vytautas (Vitola), L. se întinde de la M. Baltică la M. Neagră (înglobează terit. Poloniei, Ucrainei, Belorusiei şi parţial al Rusiei). În bătălia de la Grunwald victoria asupra cavalerilor germani este decisivă. În 1569 L, semnează Uniunea de la Lublin, unindu-se ca stat cu Polonia în Rzeczpospolita Polska. În sec. XVIII cele trei mari puteri, Austria, Prusia şi Rusia, împart L.; cea mai mare parte din Lituania este anexată de Rusia. Între 1915-1918 este ocupată de germani. În 1928 îşi proclamă independenţa; în 1920 Rusia i-o recunoaşte; în 1921 L. este primită în Liga Naţiunilor. În 1940, conform pactului secret Molotov-Ribbentrop din 1939, L. este anexată URSS, pe terit. ei se creează baze militare sovietice; Armata Roşie invadează Lituania şi impune un nou guvern. În 1941­

1944. 
      Lituania este ocupată de germani şi 200.000 de evrei sunt deportaţi în lagăre de exterminare. Între 1948-1949, rezistenţa lituanienilor la sovietizare este reprimată crunt; până în 1953 sunt deţinuţi în închisori sau deportaţi în Siberia 300.000 de lituanieni. O nouă mişcare de renaştere naţională şi reformistă ia naştere în perioada glasnostiului gorbaciovian (mişcarea Sajudis). În 1989, Sovietul Suprem de la Vilnius aboleşte monopolul partidului Comunist; ia naştere un sistem politic pluripartit. În 1990, noul parlament (Seimul) ales (for­mat în majoritate din membrii mişcării Sajudis) proclamă independenţa şi suveranitatea naţională a L. Moscova nu recunoaşte acest act şi trece la sancţiuni. În urma plebiscitului din 1991, când 95% din pop. votează pentru independenţă, comunitatea internaţională şi URSS recunosc independenţa L. În 1992, partidele democratice rupte din fostul partid comunist câştigă alegerile legislative. În 1993, A. Brazaukas (fost lider al Partidului Comunist) este ales preşedinte al Republicii. Ultimele trupe ruseşti părăsesc teritoriul I. Statul: este republică parlamentară, conform Legii Constituţionale din 1990. Puterea legislativă este exercitată de Seim (Parlament) cu durata mandatului de 4 ani; cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de Seim. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.
      

Luxemburg

Denumirea oficială: Marele Ducat de Luxemburg Capitala: Luxemburg Ville (74.000 loc.)

Limba oficială: franceza şi luxemburgheza (un dialect german)

Suprafaţa: 2.586 km2 Locuitori: 410.000 (158 loc./ km2)

Religia: catolicism 95%; protestantism, mozaism Moneda: francul luxemburghez

Forma de guvernământ: monarhie ereditară constituţională Ziua naţională 23 iunie

Geografie: L. este aşezat în Europa de Vest. Limite: Belgia (V şi N), Germania (E), Franţa (S). G. fizică: L. are două zone distincte de relief: în N munţi erodaţi, cu aspect de podiş (Oesling) şi cu văi adânci (Sur), reg. ce face parte din cea a Ardenilor, şi în Ş, câmpia Gutland/Bon Peys, cca. 65% din terit., care continuă câmpia Lorenei (274 m alt.). Clima: este temperată de tranziţie către cea continentală. În N este mai aspră, în S, în Gutland, clima e mai dulce. Floră şi faună: Pădurile acoperă 33% din terit. Luxemburgului; păduri de foioase (în Oesling predomină stejarul şi în Gutland fagul). Populaţia: este formată din luxemburghezi şi străini (cca. 20%): italieni, portughezi, francezi, germani. Concentrarea pop. în S şi SV ţării. Rata natalităţii: 12,5%; a mortalităţii: 9,9%. Rata pop. urbane: 89%. Resurse şi economie: L. are o economie dezvoltată, axată în ultima vreme pe operaţiuni bancare, pe o extindere a serviciilor în general. Ind. siderurgică foarte dezvoltată, pe baza importului de materie primă (în deceniile trecute mai avea rezerve proprii de min. de fier). Agric. e bazată pe creşterea animalelor (bovine, porcine); culturi variate: cereale, pomi fructiferi, viţă de vie, flori, tutun. Export: către partenerii din Benelux şi ţările CEE. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere, aeroport la Luxemburg Ville. Oraşe: Esch-sur-Alzette (SV), Differdange /Differdingen (SV), Dudelange/Diidelingen (S). Istoria: În sec. X în jurul oraşului şi castelului familiei de Luxemburg se ridică un comitat care în 1354 devine ducat. În 1441 L. trece sub stăpânirea ducelui de Burgundia; în 1506 devine posesiune a Habsburgilor din Spania; 1659-1697 este ocupat de Franţa. În 1714, prin tratatul de la Rastatt, Luxemburg este cedat Austriei. In 1795 este anexat de Franţa: Congresul de la Viena (1815) ridică L. la rangul de Mare Ducat, legat de Dlanda printr-o uniune-personală, membru al Confederaţiei Germanice. Partea occidentală a L. în 1831 este încadrată în Belgia; restul, sub suzeranitatea regelui Olandei. În 1867, tratatul de la Londra recunoaşte independenţa L. şi neutralitatea sa sub garanţia marilor puteri. În 1912 este abrogată legea salică în L. şi Marie-Adelaide devine mare ducesă. Între 1914-1918 L. este ocupat de germani. În 1919, marea ducesă Chariotte dă o Constituţie democratică ţării. În 1922, uniunea economică cu Belgia. Între 1940-1944, ocupaţia germană. În 1947 L. împreună cu Belgia şi Olanda formează uniunea vamală, apoi econ. Benelux. Stat membru fondator a importante organizaţii europene şi internaţionale printre care: Consiliul Europei (1949), CEE (1957), NATO (1949), Uniunea Europei Occidentale (1955). Statul: este monarhie constituţională, mare ducat ereditar, conform Constituţiei din 1968. Puterea legislativă este exercitată de marele duce şi de Camera Deputaţilor (Parlament); mandat pe 5 ani. Puterea executivă este exercitată de un cabinet format ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.

Macedonia

Denumirea oficială: Republica Macedonia Capitala: Skopje (500.000 loc.)

Limba oficială: macedoneana Suprafaţa: 25.700 km2 Locuitori: 2,18 mil. (85 loc./km2)

Religia: ortodoxism (majoritar); islamism Moneda: denarul Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: (în suspensie)

Geografie: M. este aşezată în S. Europei în Pen. Balcanică. Limite: Iugoslavia (N), Bulgaria (E), Grecia (S), Albania (V). G. fizică: Relieful este predominant muntos, o prelungire a Alpilor Dinarici, în V, cu numeroase înălţimi care nu .trec de 2.000 m; alt. max. 2.764 m în Golem Karab, la graniţa cu Albania, în NV. Alt lanţ de munţi din SE Iugoslaviei se prelungesc în E M. (Munţii Sârbo-Macedoneni). Culoarele largi au aspect de câmpie înaltă (Pelagonija, în zona central-sudică; Polag în NV, Ovce Pole în E). Câmpia aluvionară a Vardarului este o depresiune, seismică. Lacuri tectonice (în SV): L. Ohrid şi Prespansko. Ape din bazinul M. Egee: Vardarul, Bregalnika; din bazinul M. Adriatice: Drina. Clima: este temperat-continentală, cu ierni reci şi veri călduroase; în Valea Vardarului şi în reg. lacurilor din SV, climă mediteraneană. Temp. medie anuală 12,5°C la Skopje. Precipitaţii de 500 mm/an în câmpii şi depresiuni; 2.000 mm/an în munţi. Floră şi faună: Peste 30% din terit. Macedoniei este împădurit: păduri de foioase (stejar şi fag); puţine conifere; în zonele înalte: pajişti alpine. Fauna: lupi, vulpi, urşi, jderi, capre sălbatice, şacali. Populaţia: este formată din macedoneni peste 65%, albanezi 20%; turci, sârbi, aromâni. Concentrarea max. a pop. în câmpii, depresiuni (Vardarului), reg. lacurilor din SV. 60% din pop. activă lucrează în agric. Rata natalităţii: 15%; a mortalităţii de: 7,4%. Rata pop. urbane: 59%. Resurse şi economie: Economia este bazată pe agricultură care foloseşte irigaţiile. Se cultivă: cereale (grâu, orez), tutun, mac, cartofi, viţă de vie (70% din prod. de struguri a fostei Iugoslavii), pomicultură; creşterea animalelor: ovine şi păsări. Industria (restrânsă la capitală); textilă, a pielăriei, a tutunului, ind. metalurgică (feroasă), constr. de maşini, materiale de construcţii. Resurse min.: crom, zinc, cupru, nichel, mangan, minereu de fier. Transporturi şi comunicaţii: Reţeaua de transport foarte slab dezvoltată. Aeroport la Skopje. Oraşe: Tetovo (N), Bitola (S), Kumanovo (N), Ohrid (SV). Istoria: În sec. VII-VI î. Hr. triburile indo-europene ale macedonenilor sunt unificate. Pop. de origine iliro-tracă în amestec cu pop. elenă. Filip II, regele M. supune Grecia şi devine hegemonul ei. Între 336-323 î. Hr. Alexandru cel Mare cucereşte Egiptul şi Orientul (Imp. Persan), ajungând până în reg. Fergana şi pe valea Indusului şi răspândind civilizaţia grecească: ia naştere elenismul. În 148 î. Hr. regatul macedonean este cucerit de romani şi devine provincie romană; după 395 provincie a Imp. Bizantin. În sec. VI-VII, se aşează pe terit. M. triburile slave meridionale. În sec. IX este adoptat creştinismul (rit. bizantin). Până în sec. XIV, M. va fi disputată de Bizanţ, de ţaratul Bulgar şi de Regatul Sârb. Între 1371-1912 M. face parte din Imp. Otoman. Răscoala antiotomană (1903) din vialetul Monastir (zonă cu mulţi aromâni) reprimată crud de turci. Terit. M. este disputat de Grecia, Bulgaria, Serbia. Ca urmare a răzb. balcanice, M. va fi împărţită între Grecia, Bulgaria şi Serbia (1913). În 1915-1918, Bulgaria ocupă M: Sârbească. Prin Tratatul de pace de la Neuilly (1919) acest, teritoriu revine Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor. În 1941-1944, Bulgaria (aliata Germaniei) ocupă Macedonia Sârbească şi Macedonia Egeică, pe care le va retroceda în 1945. În 1946 se formează Rep. Pop. Federativă Iugoslavia, iar Macedonia devine una din cele 6 republici Constituente. După 1990, criza iugoslavă: în 1991, Parlamentul din Skopje proclamă suveranitatea Rep. M.; în 1991 se face referendum şi 90% se pronunţă pentru independenţa Macedoniei (albanezii şi sârbii boicotează referendumul). La 15 septembrie 1991 Macedonia se proclamă oficial independentă, cu numele de Republica Macedonia. Grecia îi contestă dreptul istoric de a purta acest nume. În 1993 Rep. M. este admisă în ONU, sub numele de fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Statul: este republică parlamentară, conform Constituţiei din 1991. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Naţională (Sobranje), cu durata mandatului de 4 ani; cea executivă, de un Cabinet numit de Adunarea Naţională. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.

Madagascar