Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Jamaica Capitala: Kingston (640.000 loc.)

Limba oficială: engleza; uzuală: spaniola Suprafaţa: 11.452 km2 Locuitori: 2,46 mil. (216 loc./km2)

Religia: protestantism 70%; catolicism, hinduism, islamism Moneda: dolarul jamaican

Forma de guvernământ: monarhie constituţională Ziua naţională: 6 august

Geografie: J. este aşezată în America Centrală insulară, în arh. Antilele Mari, în M. Caraibelor, la 144 km S de Cuba şi la V de Haiti. G. fizică: Ins. J. are forma unui sâmbure de migdală (lungime: 231 km, lăţime 80 km). Relieful este predominat de podiş calcaros. De la E la V, un şir de munţi străbate terit.; în E, Blue Mountains (Munţii Albaştri) ce ating 1.541 m; vf. Sf. Catalina 2.256 m alt. max, Litoralul este mascat de fâşii de câmpie; în sud vasta câmpie Siguanea, cu Capitala. Cursurile de apă sunt numeroase, dar puţin importante: Râul Negru, navigabil pe 40 km. Clima: este tropical-oceanică; în regiunile înalte se apropie de cea temperată: 26°C de-a lungul coastei şi 23°C şi 16°C la 1.000 şi 1.600 m alt. Precipitaţiile sunt peste 2.540 mm/an în munţi, peste 1.520 mm/an în N şi E; 1.120 mm/an în Kingston. Întreaga insulă este bântuită de uragane, iar în S de secete. Floră şi faună: Pădurile tropicale ocupă 19% din terit,, mangrove de-a lungul coastei; în S vegetaţie xerofită, Faună: puţine mamifere; amfibieni. Populaţia: este formată din: negri şi mulatri 88%, indigeni, afro-indieni, europeni, chinezi. Concentrarea max. a pop. în SE, în zona capitalei. Rata natalităţii: 19,1%; a mortalităţii 5,8%. Rata pop. urbane: 55%. Resurse şi economie: Cunoscută ca mare exportatoare de alumină (şi mare producătoare de bauxită), econ. J, trăieşte din această resursă şi din turism. Cultivă; trestie de zahăr, banane, nuci de cocos, cacao, cafea, agrume, manioc, porumb, batate, piper, ghimber, tutun. Exportă: bauxită, aluminiu, zahăr, rom, ghimber, cafea, cacao, tutun. Importă: carne, peşte, vehicule, materiale de construcţie; textile.

Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere: autovehicule. Aeroport la Kingstori şi Montego Bay. Oraşe: Montego Bay, Spanish Town, May Pen, Mandeville. Există Universitatea Indiilor de Vest la Mona (1962). Istoria: Se cunoaşte prea puţin despre vechii locuitori araucani (arawak), exterminaţi de spanioli înainte ca englezii să pună piciorul în J. (1655). Numele de J. a fost dat de către indienii indigeni. J. a fost descoperită în 1494 de Columb, în cursul celei de a doua călătorii. În 1500 devine posesiune spaniolă. Înainte de sosirea englezilor (1655) J. era puţin populată; ultimii spanioli au fost expulzaţi după 5 ani. Încep să fie aduşi sclavi negri care vor lucra pe plantaţiile de trestie de zahăr, apoi la cultura cafelei. În 1833 este abolită sclavia. Se aduc muncitori din India şi China. În 1962, J. îşi proclamă independenţa de stat în cadrul Commonwealth-ului. În deceniul opt, guvernul duce o politică de stânga, recurge la naţionalizări ale companiilor străine şi la un control al economiei, la care s-a renunţat ulterior. Statul: este monarhie constituţională, conform Constituţiei din 1962. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Senat şi Camera Reprezentanţilor); cea executivă de un cabinet condus de liderul partidului majoritar din Camera Reprezentanţilor. Şeful statului: regina Marii Britanii reprezentată de un guvernator general. Multipartitism.

Japonia

Denumirea oficială: Ţara Japoniei („Ţara soarelui-răsare”)

Capitala: Tokyo (11,8 mil. loc.)

Limba oficială: japoneza Suprafaţa: 373.000 km2 Locuitori: 125,38 mil. (336 loc./ km2)

Religia: şintoism şi budism 85%; creştinism (protestanţi, catolici)

Moneda: yen

Forma de guvernare: monarhie Ziua naţională: 23 decembrie

Geografie: Japonia este un arhipelag în E Asiei, în Extremul Orient, format din 4 insule principale: Honshu (230.000 km2), Hokkaido (78.500 km2), Kyushu (42.100 km2), Shikoku (18.000 km2) şi din Insulele Ryukyu, la S. Limite: Oc. Pacific (E şi S), M. Japoniei şi M. Chinei la V, Ins. Sahalin la N. G. fizică: Arhipelagul nipon se întinde de la N la S, paralel cu ţărmul estic al Asiei. Cca. 85% din terit. J. este acoperit de munţi. În Honshu (192 vulcani; 52 activi) se întâlnesc cele mai mari alt. 3.000 m (Muntele Fuji-Yama, vulcanic, 3.776 m). Insulele Ryukyu sunt cele mai apropiate de continent. Caracteristic geografiei J. este numărul mare de vulcani, majoritatea inactivi; alţii ca AsamaYama, Bandai-san, Aso-san, Sakurajima ş.a. sunt în mare parte activi. Datorită lor în J. există multe izvoare termale. J. face parte din „Cercul de foc al Pacificului”. Cutremurele sunt foarte dese (2-3 pe zi). Câmpiile cele mai întinse sunt în ins. Honshu (zona cental estică, câmpia de coastă Kanto; în zona nord-estică, câmpia de coastă Sendai); în ins. Hokkaido (în N J.) câmpia de coastă Ishikari, în E. Apele sunt repezi şi scurte, formând bazine strâmte în interior. S-au construit numeroase hidrocentrale pe aceste ape vijelioase. Se practică plutăritul. În munţi se găsesc lacuri de prăbuşire a scoarţei (lacul Biwat, 673 km2; Kasumi-ga-ura, 168km2). Clima: diferită în J., după aşezarea insulelor. Pe înălţimi clima este aspră, stratul de zăpadă gros de 2-3 m. În N, clima e mai aspră; musonul de iarnă din NE aduce aer rece, ploi, zăpadă; în ins. Hokkaido iernile sunt mai lungi, cu multă zăpadă şi frig. Musonul de vară, dinspre SE, aduce ploi pe coasta de E a J. În S, climă subtropicală, blândă. Temperatura medie anuală în Hokkaido în - ianuarie, -10°C; 3°C la Tokyo, 7°C în S. În august, în Hokkaido, 21°C, la Tokyo 25°C, la Osaka (în SE ins. Honshu), 27°C. Floră şi faună: Zonele muntoase sunt acoperite cu păduri de foioase în zonele temperate şi cu păduri subtropicale (arborele de canfor, magnolii, bananieri, pinul roşu, cedri) în S. În N, în ins. Hokkaido, păduri dese de conifere. Japonezii au un adevărat cult al naturii. Fauna, foarte variată, este ocrotită în numeroase parcuri naţionale şi în sute de rezervaţii. Populaţia: este formată cca. 99% din japonezi; chinezi, filipinezi, americani. În ins. Hokkaido aborigenii sunt ainoşi (rasă europoidă). Peste 60% din populaţie este concentrată în SE ins. Honshu, pe coastă (megapolisul TokyoOsaka-Nagoya); mai puţin populată este ins. Hokkaido. Astăzi populaţia se înmulţeşte foarte lent: rata natalităţii: 10,5%; rata mortalităţii: 8,3%. Populaţia urbană: 78%. Resurse şi economie: J. este a doua mare putere economică a lumii: un adevărat „miracol”, cu o economie industrial-agrară foarte dezvoltată, deşi ţara are resurse naturale ce nu asigură decât în mică parte necesarul unei industrii de înaltă tehnicitate. J. are cea mai mică rată a şomajului din lume; o adevărată religie a muncii. S-au dat legi care să interzică prelungirea exagerată a orelor de lucru pe bază de voluntariat individual J. importă materii prime (petrol, minereu de fier, cărbuni, bauxită). Potenţialul geotermic şi hidroenergetic (al râurilor) este bine folosit; J. este o mare producătoare de energie electrică; ocupă locul II pe glob la prelucrarea petrolului (importat). Ind. siderurgică s-a dezvoltat pe baza minereului de fier (importat) şi a refolosirii fierului vechi; locul I, în lume la producţia de oţel (Osaka, Kitakyushu, Keihir ş.a.). Industria construcţiilor de maşini, a navelor de mare tonaj (supertancuri petroliere): Şantiere navale:

Yokohama, Kobe, Nagasaki. Industria electrotehnică, electronică (exportă: aparate de radio, videocasetofoane, televizoare, calculatoare; robotizarea industriei). Industria de autoturisme: locul I în lume. Industria lemnului, a hârtiei, textilă (mătase naturală etc.). Industrie artizanală: porţelanuri, obiecte de jad, obiecte din pai etc. Deşi au puţin pământ arabil, se cultivă şi pe munte (în terase): orez, citrice, trestie de zahăr, tutun, ceai (în sud), grâu, orz, cartofi, sfeclă de zahăr, soia (în N, în ins. Hokkaido). Creşterea viermilor de mătase (culturi de duzi). Culturi de piersici, mandarini (în S). Pescuitul este o îndeletnicire generală şi vitală. Fiecare aşezare umană de pe coastă are o mică flotilă pentru pescuit. Bancuri numeroase de peşti, datorită întâlnirii celor doi curenţi: Kuro-Shivo şi Oya-Shivo. Transporturile şi comunicaţiile: J. are o reţea de cale ferată extrem de dezvoltată, un imens trafic de persoane, practic fără întârzieri, şosele moderne,. Insulele Honshu şi Kyushu (în S) sunt legate printr-un tunel submarin (8 km). Intre Honshu şi Hokkaido (în N) se află cel mai lung tunel submarin din lume (55 km). Flotă comercială şi aeroporturi (Tokyo, Osaka, Sapporo) care au legături cu tot globul. Oraşe: (porturi): Kobe; Yokohama, Nagoya, Kitakyushu, Osaka. Istoria: În mileniu IX populat de populaţii neolitice, venite din NE continentului asiatic. Sec. IX-III î. Hr. ceramică decorată, unelte de piatră şlefuită. Sec. III d. Hr. cultura orezului, a bronzului şi fierului; tumuli mari cu încăperi funerare, cu decoraţii murale inspirate din viaţa cotidiană; obiecte din ter= acotă (forme animaliere);-arhitectură religioasă (şintoistă). Sec. V d. Hr. se fondează Statul Yamato în ins. Honshu; sub influenţa civilizaţiei chineze, care se extinde asupra întregului arh. nipon. În sec. IV-VI, J. ocupă sudul Coreei. În sec. VI, se răspândeşte budismul şi devine religie de stat (594). În perioada Nara (710-794) Japonia devine monarhie absolută: se creează un aparat administrativ centralizat eficient. Capitala imperială la Kyoto (794). În perioada următoare se întăreşte autoritatea seniorilor locali - slăbeşte autoritatea centrală. În sec. XII se întăreşte puterea şogunală (comandantul militar); şeful clanului Minamoto, Yoritomo, devine şogun; începând de acum, de-a lungul a multe secole, împăratul are un rol simbolic, ceremonial (religios) şi vor exista două centre de putere. Conflicte între marii feudali (daimyo); (sec. XV- XVÎ); apar negustorii şi misionarii portughezi, olandezi şi englezi. Până în 1854 Japonia este închisă străinilor, după care îşi deschide porturile comerţului internaţional, sub ameninţarea armelor nord-americane. În 1867, ultimul şogun, Yoshinobu, demisionează şi împăratul Matsuhito se mută la Tokyo. Între 1868-1912 (epoca Meiji) sunt adoptate instituţiile europene (Constituţia, 1889) şi tehnica europeană care va ajuta J. să devină mare putere economică (pop. japonez având un adevărat cult al muncii). Expansiunea J. după războiul chino-japonez (1894-1895). J. cucereşte Formosa şi îşi impune protectoratul asupra Coreei. Războiul ruso- japonez (1905); în urma căruia J. se impune în Manciuria şi Coreea, pe care le anexează în 1910. Între 1912-1926 (perioada Taisho) în timpul domniei lui Yoshihito, J. intră în primul război mondial de partea aliaţilor şi câştigă posesiunile Germaniei din Pacific. În 1926 urmează domnia lui Hirohito (epoca Showa). În 1931 J. ocupă Manciuria; în 1937-1938 ocupă NE Chinei. În 2939 conflict militar cu URSS în Mongolia Exterioară, unde J. este înfrântă şi în 1940 semnează tratatul tripartit cu Germania şi Italia (puterile Axei). În 1941-1942, J. ocupă cea mai mare parte din Asia de Sud-Est şi Pacific, intrând în război cu SUA, Marea Britanie şi în final cu URSS. În august 1945 Japonia capitulează în urma dezastrului atomic (forţele americane lansează primele bombe atomice la 6 aug. asupra Hiroshimei şi la 9 aug. asupra oraşului Nagasaki). Până în 1951, când semnează tratatul de pace cu SUA şi Marea Britanie, separat, fără URSS, Japonia este sub regim de ocupaţie (trupe nord-americane). În 1952, primele alegeri parlamentare postbelice. Reluarea relaţiilor diplomatice cu URSS în 1956. (Tratatul de pace nu va fi semnat datorită disputei asupra insulelor Kurile de S şi a Sahalinului de S, ocupate de trupele sovietice în 1945). 1960: J. semnează un tratat de alianţă militară cu SUA. În 19,78, tratatul de pace şi prietenie cu China. În 1955 câştigă alegerile Partidul Liberal Democrat, care până în 1995, continuă să formeze guvernul: sfârşitul perioadei este marcat de mari scandaluri de corupţie la nivel înalt, în lumea financiară şi politică. În urma alegerilor legislative vine la putere un guvern de coaliţie. Prima rotaţie guvernamentală în 40 de ani, deşi este o democraţie recunoscută. În 1989, după moartea împăratului Hirochito, îi succede fiul său, Akihito. Statul: este monarhie constituţională, imperiu ereditar, cu regim parlamentar. Puterea legislativă este exercitată de Dietă (Camera Consilierilor şi Camera Reprezentanţilor); cea executivă de un cabinet numit de membrii partidului majoritar din Camera Reprezentanţilor. Multipartitism.

Kazahstan

Denumirea oficială: Republica Kazahstan Capitala: Alma Ata (1 mil. loc.)

Limba oficială: kazahă Suprafaţa: 2:717.000 km2 Locuitori: 17,2 mil. (6 loc./ km2)

Religia: islamism (sunit) (cca. 40%), ortodoxism (cca. 35%)

Moneda: tanga

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 16 decembrie

Geografie: K. este aşezat în partea centrală a Asiei, spre E, între M. Caspică şi China. Limite: Rusia (V şi N), China (E şi SE), Kirghizia, Tadjikistanul, Uzbekistanul şi Turkmenistanul (S); M. Caspică (V). G. fizică: Stepa kirghiză se întinde în centrul terit.; în rest, pământ arid. În V, la M. Caspică, platoul Ustiurt şi în N ei câmpia de coastă (alt. între -30 m şi 60 m); în NE acestei câmpii, înălţimile Mugodjarî (650 m) care sunt o prelungire a munţilor Urali. În E Stepei Kirghize, podişul Turgai (cca. 300 m), iar la E podişului, munţii Aksoran 1.550 m. La S pod. Turgai, marea depresiune a Turanului alt. 53 m, cu lacul (marea) Aral. În această depresiune sunt semideşerturile Kâzâlkum şi Ust'urt (sub nivelul mării). În S. marelui podiş sunt regiuni aride, nisipoase (Muiunkum, Taukum ş.a.) şi depresiunea lacului Balkhaş. În extremul estic Munţii Altai, cu vf. Beluka, 4.500 m alt. şi Munţii Tarbagatoi (peste 4.000 m); în SE, Muriţii Kunghei Alatau şi Zailiiski Alatau (cca. 5.000 m). Râurile Ural (V), Irtâş (E), Sârdaria (S) se varsă în M. Caspică şi lacurile interioare. Clima: este temperat-continentală, deosebit de aspră în regiunile înalte; climă aridă în zonele de stepă ş i deşert (zone joase). În depresiunea Turanului precipitaţiile sunt sărace sub 100 mm/an; în munţi, unde cade multă ză­padă, 1.000 mm/an. Floră şi faună: Stepa este predominantă; vegetaţia xerofită (de deşert sau semideşert, smocuri de iarbă). În zonele muntoase păduri de foioase şi conifere, cca. 10% din terit. Fauna este dominată de rozătoare, fazani; în zonele de munte, capre sălbatice, jderi şi alte animale cu blănuri scumpe. Populaţia: este redusă, ca în întreaga Asie Centrală; kazahi, cca. 40% şi ruşi, cca. 35%, germani, ucrainieni, tătari, uiguri, uzbeci ş.a. În partea centrală şi în apropierea Mării Caspice, pop. este foarte rară. În bazinele carbonifere este mai densă (Karaganda), Rata natalităţii: 18,5%; a mortalităţii: 7,2%. Pop. urbană: 59%. Resurse şi economie: Resurse importante ale subsolului: huilă (Karaganda) în E, petrol (Emba-Guriev Ural) în V; fosfaţi, metale. Ind. siderurgică, metalurgică neferoasă, îngrăşăminte chimice (mai ales în zona Altaiului, paralelă cu transiberianul): Semipalatinsk, Ust-Kamenogorsk. Agric. în N, în stepă; în NE; regiunea fostelor pământuri desţelenite în 1950; în câmpiile din S, de la poalele munţilor, unde se fac irigaţii (bumbac, cereale, sfeclă de zahăr, fructe). Creşterea animalelor: (în stepă, pe pajiştile montane, în semideşerturi): ovine, caprine, bovine, cămile. Pescuitul este o sursă importantă de hrană (M. Caspică, M. Aral). Transporturi şi comunicaţii: Magistrala trans-siberiană în N; reţea de căi ferate care leagă Kazahstanul cu celelalte ţări ale Asiei Centrale. Kazahstanul este aşezat pe vechiul „drum al mătăsii”. Un deosebit potenţial turistic (arhitectură specifică, moschei). Oraşe: Karaganda (centru-est), Cimkent, Semipalatinsk, Pavladar, Ust-Kamenogorsk, Djambul, Aktinbinsk, Petropavlovsk. Aeroport la Alma Ata. Istoria: Din antichitate teritoriul K. a fost locuit de triburi de păstori nomazi de origine iraniană (sciţi). Kazahii sunt descendenţii triburilor mongole şi altaice (turcice) stabilite în Asia Centrală la începutul primului mileniu d. Hr. Din sec. X se răspândeşte islamul. Teritoriul K. aparţine Hoardei de Aur, parte din vastul imperiu ce se împarte. între urmaşii marelui Ginghis Han (Imperiul Mongol); după sec. XIV intră în com­ponenţă hanatelor uzbece şi ale nogailor. În 1731-1868 hoardele kazahe sunt integrate imp. rus. În 1916 răscoala kazahilor împotriva dominaţiei ruse (cca. 150.000 de victime). Din 1917

K. ia parte la războiul civil dezlănţuit în Rusia. În 1920 se creează Republica Socialistă Autonomă Kirghiză în care este integrat. În 1925 îşi schimbă numele în R.S.S.A. Kazahă (fiind inclusă în cea Uzbekă); în 1936 devine una din rep. unionale ale URSS, după care se industrializează masiv. Sc creează un cosmodrom nuclear la Semipalatinsk, un centru spaţial la Baikonur. După 1950, când se dezlănţuie de către URSS acţiunea „pământurilor desţelenite” (se schimbă raportul etnic al ţării, prin venirea unui număr mare de ruşi). În 1989 limba kazahă devine limbă de stat. În 1991 este ales preşedinte Nusultan Nazarbaiev, de origine kazahă. În 1992, Sovietul Suprem al K. proclamă independenţa ţării. În 1991 intră în CSI. Statul: este republică prezidenţială, conform Constituţiei din 1991. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Sovietul Suprem; cea executivă de Consiliul de Miniştri, format în urma alegerilor legislative. Multipartitism.

Kenya

Denumirea oficială: Republica Kenya Capitala: Nairobi (828.000 loc.)

Limba oficială: swahili, engleză Suprafaţa: 583.000 km2 Locuitori: 29,13 mil. (50 loc./km2)

Religia: protestantism, catolicism 60%, islamism, animism

Moneda: şilingul Kenya

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 12 decembrie

Geografia: K. este aşezată în Africa central-estică. Limite: Etiopia (N), Somalia (E), Oc. Indian (SE), Uganda (V). Este sfrăbătută de Ecuator. G. fizică: Numele ţării vine de la Muntele Kenya (5.199 m). Sunt 4 regiuni principale. La NE, o câmpie aridă, semideşertică; la NV, o câmpie joasă, aridă, lacul Rudolf . (Turkana) şi o zonă muntoasă; la SE o întindere de pământ uscat, gol; al doilea ca altitudine de pe continent, şi mt. Elgon (4.310 m). Podişul din V, care domină Lacul Victoria, e tăiat de la N la S de Marele Rift Valley (38-64 km lăţime şi de 600-900 m sub nivelul teritoriului, de ambele părţi). Numeroase lacuri. Valea este presărată cu masive muntoase de origine vulcanică. Cursurile de apă cele mai importante se varsă în Oc. Indian: Tana (804 km), Sebaki (644 km) care are numeroase cataracte. Lacuri: la NV, Victoria, cel mai mare din Africa, la N, Rudolf (Turkana). Clima: este tropicală, deşi ţara este traversată de ecuator, datorită reliefului înalt. În NE, cu influenţe aride, în jurul oceanului, mai umedă. Media anuală a ţemperaturii 26,5°C pe coastă, 19°C pe podiş. Precipitaţiile: 2.540 mm/an, în interiorul teritoriului, 10.160 mm/an, pe coastă, 1.178 mm/an, în jurul Lacului Victoria, unde însă pot trece ani fără să plouă. Floră şi faună: Predomină savana; păduri ecuatoriale puţine; întinderile semideşertice din NE sunt acoperite de arbuşti spinoşi. Faună foarte bogată. Parcuri naţionale: Sibiloi (N), Tsavo (S), D'Amboseli (SV), Rezervaţia Masai Mara (V). Populaţia: negri bantu cca. 95%, indieni, nilo-hamiţi, europeni, arabi. Concentraţia cea mai mare este în S, în jurul capitalei şi al oraşelor principale. Rata natalităţii 43%; a mortalităţii: 11,8%. Populaţia urbană: 27%. Peste 70% din pop. activă ocupată în agric., mai ales de-a lungul Rift Valley şi în S. În NE, în zona semideşertică, o populaţie nomadă. Resurse şi economie: porumb, grâu, manioc, batate, cafea, ceai, fructe, arahide, trestie de zahăr, tutun, bumbac, lemn (cedru, bambus); bovine, ovine, caprine; carne; piei; lână; aur (kakmega), cupru, sare; materiale de construcţie, ciment, derivate petroliere. Transporturi şi comunicaţii: reţea de căi ferate, autovehicule. Transport portuar, aeroport la Nairobi şi Mombasa. Istoria: Pe teritoriul K. s-au descoperit resturile unor prehominizi; ţara a fost locuită din sec. V î. Hr. de către populaţii apropiate boşimanilor. Triburi nilo-hamitice imigrează din N, înainte de sec. al XV-lea; triburile bantu sunt împinse spre zonele de deal şi de munte. Mai târziu vin arabii, care îşi încep comerţul (Mombasa şi Malindi), iar după 1497, portughezii (Vasco de Gama, 1498). Sub presiunea Sultanatului arab de Zanzibarr, portughezii abandonează zona în 1720. În 1895 K. este ocupată de Marea Britanie. În 1920, devine colonia sa. Între 1952-1956, mişcarea naţionalistă de rezistenţă armată "Mau-Mau" este reprimată. În 1963, K. îşi proclamă independenţa, ca dominion în cadrul Commowelth-ului. În 1964 devine republică. Între 1964-1978, Jomo Kenyatta, liderul mişcării naţionaliste, devine preşedinte al republicii. Succesorul său instaurează partidul unic. După 1992, multipartitismul este restabilit; opoziţia este divizată. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din

1963. 
      Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea Naţională; puterea executivă de un cabinet numit şi condus de preşedinte. Multipartitism.
      

Kirghizia

Denumirea oficială: Republica Kirghizia Capitala: Bişke (fostă Frunze) (600.000 loc.)

Limba oficială: kirghiza şi rusa Suprafaţa: 199.000 km2 Locuitori: 4,83 mil. (24 loc./km2)

Religia: islamism (sunit), creştinism, budism Moneda: som

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 31 octombrie

Geografie: K. este aşezată în Asia Centrală, la frontiera chineză. Limite: Kazahstanul (N), China (E), Tadjikistan (S), Uzbekistan (V). G. fizică: K. este o ţară în întregime muntoasă, cu munţi înalţi la graniţa cu China (Tian Shan, alt. max. 7.440 m). În SV, Munţii Transaltaiul (4.870 m) care se prelungesc in Kazahstan şi care fac parte din masivul Pamiroaltaic. În SV există depresiunile premontane Ciuisk şi Fergana; în regiunea montană sunt depresiuni la înălţimi mari de 1.600 m, cum e cea în care se află lacul Issâk Kul (700 m adâncime). Apele au un potenţial energetic mare (afluenţii Sârdariei); cele mai multe se pierd în deşertul Muiunkum (din Kazahstan). Clima: este temperat continentală deosebit de aspră pe înălţimi şi de o ariditate excesivă în zonele de deşert sau semideşert. Precipitaţii scăzute în E şi în depresiunile intramontane (cca. 200 mm/an); mai bogate în munţi (800 mm/an). Floră şi faună: Pădurile ocupă un terit. redus. Păşuni alpine. Vegetaţie xerofită în zonele aride. Fauna: capra alpină, arharul, jderul, rozătoare. Populaţia: kirghizii abia formează o majoritate alături de ruşi (peste 20%), uzbeci (peste 12%), ucrainieni, germani, tătari, kazahi, uiguri, tadjici. Populaţia este concentrată pe văile apelor şi în regiuni premontane. Rata natalităţii: 25,7%; a mortalităţii: 6,4%. Pop. urbană: 39%. Resurse şi economie: Bogăţii ale subsolului: petrol, huilă, minerale neferoase: Industria constructoare de maşini, textilă, alimentară. Hidrocentrale (la Toktogul) pe Narân, este cea mai mare). Creşterea animalelor: ovine (pe pajiştile montane), bovine în zona de deal. Culturi irigate: cereale, sfeclă de zahăr, bumbac (în depresiunea Fergana), plante aromate; tutun. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate care leagă Kirghizia cu celelalte ţări ale Asiei Centrale. Aeroport la Bişkek. Istoria: Din antichitate (sec. VII-III î. Hr.) pe teritoriul K. locuiau triburi nomade de origine iranică (sciţi), de huni albi, triburi turcice. În sec. VI d. Hr. ia naştere un mare hanat, iar în sec. X d. Hr., triburile mongole ale kirghizilor de pe fl. Enisei, migrează spre Tian Shan; în sec. XIII fac parte din Imp. Mongol şi hanatele ce se desprind din el. În 1685 hanatul kirghizo-kazah este supus de triburile mongole; atacaţi de chinezi, apoi în sex. XIX înglobaţi în Hanatul Kokand, după care sunt supuşi de ruşi (1876) sub numele de Regiunea Fergana. În 1916 răscoala antirusească a kirghizilor este reprimată şi mulţi kirghizi se refugiază în China. Din 1918-1924, Kirghizia face parte din Rep. Sov. Soc. Turkestan (parte din RSFSR). În 1924 devine Regiunea Autonomă Kirghiză; din 2926 Rep. Autonomă Sov. Soc. Kirghiză, iar din 1936 R.S.S. Kirghiză. În 1990 este ales preşedinte Askar Akaiev; se adoptă noua numire de Republica Kirghistan. În 1991 capitala Frunze ia vechiul nume Bişkek. În 1991 este desfiinţat P. Comunist Kirghiz şi Sovietul Suprem votează proclamarea independenţei K.; intră în CSI. Conflicte şi ciocniri interetnice. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din 1991. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Sovietul Suprem; cea executivă de Consiliul de Miniştri, format în urma alegerilor legislative. Multipartitism.

Kiribati