Predica nr. 1 – Kinshasa

PREDICA NR.3

(N.tr. Vorbeşte un alt predicator.)

Dragii mei, vă salut pe toţi în Numele Domnului Isus Hristos! Acum vreo 10 ani am predicat în cealaltă parte, pe vremea când încă nu existau aceste clădiri. Domnul să fie binecuvântat pentru că în acest timp m-am întors în Libreville şi acum avem şi noi adunările noastre acolo, în provincie. Eu sunt unul dintre păstorii Bisericii Dumnezeului celui Viu. Vă transmit salutările fraţilor din Libreville. Pot să spun un lucru: noi trăim în timpul sfârşitului. Domnul spune că cel care-l primeşte pe proroc în calitate de prooroc, va primi răsplata unui proroc, şi, la fel cel care-l primeşte pe cel neprihănit ca fiind neprihănit va primi răsplata celui neprihănit. Noi ştim că printr-un singur proroc, numit Moise, poporul a fost scos din Egipt şi poporul a fost păzit printr-un singur proroc, care era tot Moise. Acesta este motivul pentru care trebuie să păzim ce ne-a fost spus prin prooroc. Şi noi ştim foarte bine că proorocul pentru acest timp a fost William Marrion Branham. Amin! Există trei lucruri care trebuie să rămână în noi: credinţa, nădejdea şi dragostea.

Dacă Dumnezeu va vrea, şi voi rămâne aici în Kinshasa, cu permisiunea păstorului vostru, voi avea şi eu ocazia să vă vorbesc. Aici există o ordine şi eu mă supun acestei ordini. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Amin!

(Începe să predice fr. Firmin.)
Citim din Iuda 16: „Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig. Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos.” Dumnezeu să-Şi binecuvânteze Cuvântul!

Iuda se prezintă ca „rob al lui Isus Hristos, şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi care sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru Isus Hristos.” Vedeţi că acest cuvânt se adresează celor care sunt păstraţi pentru Isus Hristos. Eu ştiu cui aparţin. Când Scriptura zice „păstraţi pentru Isus Hristos”, e vorba de ziua glorioasă despre care putem citi în 1 Corinteni 1.8: „El vă va întări până la sfârşit în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.” Acea zi glorioasă de la prima venire a Domnului nostru a fost o venire tainică. Aceasta se adresează Israelului, apostolilor, ucenicilor lui Isus. Isus venise pe pământ pentru acea zi glorioasă. În Luca 24:21 scrie: „Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.” La prima venire a Domnului nostru, El nu venise pentru a izbăvi Israelul, ci pentru a răscumpăra. Dar aceşti oameni n-au putut suferi ceea ce le ziseseră proorocii. Priviţi mustrarea pe care le-o face Domnul în versetul 25. Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!” Remarcaţi că nu se adresează celor care L-au respins, ci celor care L-au acceptat, L-au crezut şi Îl urmau, dar care, din păcate, răstălmăciseră făgăduinţa. Ei au crezut că venirea pentru răscumpărare era pentru salvare, pentru mântuire şi astfel, au trecut pe lângă împlinirea făgăduinţelor biblice. Domnul i-a mustrat: zăbavnici cu inima când este vorba să credeţi ce? Tot ce au spus proorocii! Amin! În faţa Lui erau oameni care credeau în prooroci. „Noi îl avem pe Moise”, ziceau evreii, dar Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!” Ştiţi, când Dumnezeu face ceva, oamenilor le e întotdeauna greu să-şi găsească echilibrul. În Osea 12:13, este scris: „Dar, printr-un prooroc a scos Domnul pe Israel din Egipt, şi printr-un prooroc a fost păzit Israel.” Şi cum Domnul lucrase atât de mult prin acest prooroc, ei n-au văzut ce făcuse Dumnezeu. Isaia 63.11: „ Atunci, poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise, şi a zis: „Unde este Acela care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale?” Moise era păstorul, dar era Unul care îi scosese din Egipt, care-i trecuse prin Marea Roşie şi Acela îşi revărsa Duhul Său cel Sfânt în mijlocul lor. Aleluia! În Exod 33 este un pasaj pe care îl cunoaştem cu toţii. Exod 33.14: „Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu Tine, şi îţi voi da odihnă”. Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” Domnul îi trecuse prin Marea Roşie, El îi trecuse prin pustie, El le spusese: „Voi merge Eu Însumi cu Tine.” Acest lucru este esenţial, pentru că Dumnezeu cinsteşte oamenii pe care îi trimite. Este scris în Isaia că El împlineşte cuvântul trimişilor Lui. 2 Cronici 20:20, partea a doua: „La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în proorocii Lui, şi veţi izbuti.” Amin! De aceea este scris că suntem zidiţi pe temelia proorocilor, a apostolilor, Isus Hristos fiind piatra din capul unghiului. Dacă nu avem temelia proorocilor şi a apostolilor, atunci Isus Hristos nu va fi piatra din capul unghiului. Chiar dacă El este citat, este un alt Isus. Pavel i-a avertizat pe copiii lui Dumnezeu în Efeseni 2.20: „fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor.” Aleluia! Noi îi avem pe apostoli. În timpul de sfârşit, aduceţi-vă aminte de cuvintele apostolilor! În 2 Petru 3 este scris: „lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci”. Duhul a spus-o în mod clar, pentru că Duhul ştia că aceste lucruri vor fi necesare în timpul de sfârşit: „să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci.” Să luăm aminte şi la lucrurile vestite prin apostolii Săi! Astăzi vedem aşa-numite biserici mesianice ale proorocilor. Când mergeţi prin oraş, vedeţi plăcuţe cu slujba cutărui şi cutărui apostol. Dar noi suntem zidiţi pe temelia apostolilor – nu a unui apostol deosebit care a apărut la un moment dat şi care s-a autoproclamat apostol. Aceasta nu trebuie să ne mire pentru că Satana însuşi se preface în înger de lumină. Atunci noi nu trebuie să ne mirăm că şi slujitorii lui o fac. Dar voi, care aţi pus la încercare pe cei ce se numesc apostoli şi aţi văzut că nu sunt, voi aveţi un Urim şi un Tumim. Dacă cineva se numeşte prooroc, unde îl aduceţi? În faţa lui Urim şi Tumim. Acest Urim şi Tumim se află pe pieptul marelui preot care are ungerea în acea zi. Noi avem un Mare Preot. De altfel, esenţialul a ceea ce a fost spus este că noi avem un astfel de Mare Preot. Evrei 8: Isus Hristos, care a străbătut cerurile cerurilor. Dacă sunteţi zidiţi pe fundamentul proorocilor şi al apostolilor, atunci Isus Hristos este piatra din capul unghiului. Amin! De ce Isus Hristos Însuşi? Suntem în 2Corinteni 11.4: „În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” Dar e groaznic! Cum e posibil acest lucru? Nu există o altă Evanghelie – Galateni 1.7: „Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.” Aceste trei lucruri merg împreună. Când Evanghelia este modificată, este o altă Evanghelie, un alt Duh, un alt Isus. Amin! De aceea, Pavel îi spune lui Timotei în 2 Timotei2.8: „Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos…” De care? De Cel ieşit „din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea.” Aleluia! Pentru că există mulţi alţi Isuşi, există Isuşi catolici, există Isuşi de toate felurile, dar este scris: „Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, dar nu de oricare, nu, ci de cel ieşit din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat!” Amin! Deci, vedem că poate să existe o altă Evanghelie, un alt Isus şi desigur, un alt Duh. 1Ioan 4.1: „Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui Duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu.” Ştiţi, Scriptura este un lucru extraordinar. Într-o zi mă plimbam şi am văzut oameni care au luat acest citat „să cercetaţi duhurile” – erau îmbrăcaţi în robe lungi, roşii – şi îi făceau pe oameni să treacă printr-un fel de examinare, prefăcându-se că alungau duhurile cu prosoape şi ei îi îmbăiau şi ziceau că cercetau duhurile. În versetul 2 este dat modelul biblic: „Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice Duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu.” Deci, orice duh care mărturiseşte că Isus a venit pe un nor nu este de la Dumnezeu. Continuă în versetul 6: „Noi însă suntem din Dumnezeu: cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.” Orice duh care nu aduce învăţătura apostolilor este un duh fals care proclamă un alt Isus, o altă Evanghelie. Lucrurile sunt atât de serioase pentru că noi ne aflăm în Matei 25 unde este scris că „Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele erau nechibzuite şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Remarcaţi aici că fecioarele nechibzuite vor dori untdelemn, vor fi obligate să meargă să cumpere de la cei care vând. Dar nu este scris nicăieri că ele ar fi găsit. Lor le-a fost spus: „Duceţi-vă şi cumpăraţi-vă!”, dar nu este scris că ele au şi găsit untdelemn. Înţelegeţi? E important. Untdelemnul pe care-l avem nu poate fi cumpărat, el ne-a fost dat. Noi l-am primit gratis, prin har, prin credinţă, prin credinţa în adevăr. Ascultând cuvântul adevărului, noi ne umplem candelele cu untdelemn. Dar există oameni care cred că pot vinde untdelemn. Ei ar vrea să-şi vândă ungerea, dar e un alt duh, o altă ungere. În Osea noi vedem un untdelemn care va fi din belşug. Osea 2.21: „În ziua aceea voi asculta, zice Domnul, voi asculta cerurile, şi ele vor asculta pământul, pământul va asculta grâul, mustul şi untdelemnul.” Amin! Va exista o ploaie care va aduce untdelemn din belşug. Aleluia! Acest lucru este valabil pentru cei care au semănat sămânţa cea bună. Isaia 30.23 „Atunci El va da ploaie peste sămânţa pe care o vei pune în pământ, şi pâinea pe care o va da pământul, va fi gustoasă şi hrănitoare; în acelaşi timp turmele tale vor paşte în păşuni întinse.” Amin! Aceasta vrea Dumnezeu să o facă. EL vrea să dea ploaie peste sămânţa pe care a pus-o în pământ. De aceea, a fost spus: „Cel care dă sămânţa semănătorului”. Dragii mei, voi trebuie să luaţi sămânţa semănătorului. Dacă luaţi sămânţa oamenilor, atunci despre ce este vorba? Dacă luaţi cuvântul oamenilor, veţi crede că lucrurile vin de la Dumnezeu, deşi ele sunt de la oameni. Trebuie să fii sigur că ceea ce crezi este conform Scripturii. Dacă iei ceea ce spune un mare predicator, oricât de mare ar fi el, este sămânţa unui om. Şi sămânţa omului trece odată cu cel care a dat-o. Noi nu luăm sămânţa oamenilor. În cartea lui Zaharia ne este spus ceva foarte important. Zaharia 8.9: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întăriţi-vă mâinile, cei ce auziţi astăzi aceste cuvinte din gura proorocilor care au vorbit în ziua când s-a pus temelia Casei Domnului Oştirilor.” Amin! Când primiţi cuvintele din gura proorocilor, voi vă găsiţi în adevăr. Părinţii voştri trec, şi proorocii trec. Zaharia1.4: „Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau proorocii de mai înainte, zicând: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele!” Dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul. „Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau proorocii să trăiască veşnic? Totuşi, cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei, proorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Ba da, i-au atins. Dar proorocii au trecut, părinţii au trecut, dar Cuvintele Domnului, date proorocilor, se împlinesc cu credincioşie. Noi credem în Domnul şi în proorocii Lui, în Cuvintele pe care le-a pus în gura proorocilor Lui. De aceea, în predicile noastre credinţa noastră merge de la Geneza la Apocalipsa, de la Adam până la ultimul prooroc trimis. Primului Adam i s-a făgăduit prima venire a lui Mesia. I s-a zis: Răscumpărătorul va veni, El vă va răscumpăra. Sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui. Amin! Omul lui Dumnezeu va fi acolo, dar este vorba despre sămânţă, despre recoltă. Aleluia! Pentru că trebuie să existe o sămânţă originală care să cadă în pământ şi să producă alte seminţe. Atunci, i s-a arătat că va avea loc un nou început. Va avea loc o nouă creaţie, o creaţie prin naştere, prin zămislire, în care nu va interveni mâna omului. Dar cum Dumnezeu nu spune vorbe mari, El nu e un mare orator, El spune şi se face. EL a spus doar: „Sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui”. Cei care vor să dezbată, n-au decât. Dumnezeu este un Dumnezeu al acţiunii. EL vrea ca noi să credem Cuvântul aşa cum a fost rostit, fără să adăugăm nimic. Şi El avertizează: „Nu adăugaţi nimic la aceste cuvinte, ca să nu fiţi găsiţi mincinoşi”. Aleluia! Este frumos să putem spune doar ceea ce spune Scriptura. Este frumos şi bine. Ceea ce a fost de la început, ceea ce am auzit, ceea ce v-am predicat, este frumos. Sunt unii care dau mai departe alte lucruri. Noi nu ne punem credinţa într-un predicator. Noi nu ne punem credinţa în William Branham, noi nu ne punem credinţa în Moise, Avraam, Isaia sau în Ilie. Noi ne punem credinţa în Omul Isus! Lui, Celui Credincios, vrem noi să-i fim credincioşi! Aleluia! Dacă putem să-I fim credincioşi, atunci este ferice de noi! Da, secerişul tău va fi mare! Vei umbla în mijlocul bunătăţilor pentru că ai purtat cu credincioşie sămânţa care ţi-a fost dată. Dacă amesteci cu altceva sămânţa care ţi-a fost dată, nu vei avea nici o recoltă, ci germenul de viaţă va pleca de la tine.

Era vorba despre un slujitor care trebuia să-şi dea rodul într-un anumit loc, în locul stabilit pentru „”. Era vorba de Betleem. El a părut doar un copil mic până în ziua când a intrat în sinagogă. În Templu a zis: „Duhul Domnului este peste Mine!” Şi a terminat, zicând: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură.” Când Domnul împlineşte o făgăduinţă, lucrurile se întâmplă foarte diferit faţă de ceea ce ar aştepta oamenii. Problema fecioarelor nechibzuite din Matei 25 este că ele au interpretat făgăduinţa. De aceea ele n-au putut participa la împlinirea făgăduinţei. Există oameni care-şi spun: „Noi vom intra atunci când vine ploaia.” Dar dacă sunteţi dintre aceia care interpretează făgăduinţa, voi nu veţi beneficia de nimic. Sămânţa voastră este rea. Fecioarele înţelepte au putut să păstreze sămânţa curată. Când ploaia a venit peste sămânţă, ei au cules ceea ce au semănat. Fecioarele nechibzuite nu vor intra în odaia de nuntă pentru că ele au interpretat. Asta nu înseamnă că ele nu erau acolo unde se predica Cuvântul. Nu! Ele pur şi simplu au interpretat .Da, fiţi atenţi! Sunt unii care zic: „Când va veni ploaia noi vom intra.” Dar oricine răstălmăceşte făgăduinţa nu poate lua parte la împlinirea ei. Nu trebuie să ne minţim! Ei îşi spun aşa şi astăzi: „Noi aşteptăm botezul cu Duhul Sfânt din ploaia târzie.” Dar cu siguranţă, ei nu vor avea parte de aşa ceva. Noi nu facem pe proorocii, spunând aceasta. Noi ştim pur şi simplu că oricine răstălmăceşte o făgăduinţă nu va avea parte de împlinirea ei. Israel a aşteptat venirea lui Mesia. Ei erau siguri că El va intra în Templul din Ierusalim pentru că acolo era Sfânta Sfintelor. În sinagogi nu exista Sfânta Sfintelor. Aceasta se găseşte doar în Templul din Ierusalim. Acolo era marele preot şi ei răstălmăciseră deja prorocia despre Mesia, spunând că El trebuie să vină ca domn şi că va conduce poporul la închinare. Ei erau siguri că El Se va arăta la Ierusalim, dar iată că El s-a născut la Betleem. Cine sunt aceia care au ştiut că El s-a născut? Păstori care-şi păstoreau turmele undeva. O oaste cerească s-a pogorât din cer şi ei au început să cânte, nu cum se cântă astăzi, ci ei cântau ceea ce face Dumnezeu. Acest lucru este scris în Luca: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Ei aveau un mesaj care conţinea ce făcea Dumnezeu atunci. „Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” Şi aceşti păstori au mers să vadă copilul. Dar câţi din Israel ştiau că Mesia era acolo? Întreg Israelul Îl aştepta pe Mesia. Ei ştiau că El trebuia să se nască în acea perioadă de timp. Şi toţi erau în aşteptare. În Templu, singuri Simeon şi Ana L-au recunoscut. Simeon - bătrân, puţin orb, lua mereu parte la adunări, priveghea, postea. El era acolo pentru că fusese înştiinţat de Duhul Sfânt că nu va muri fără să-L vadă pe Hristos. Noi ştim cu toţii că Hristos trebuie să sosească! Chiar şi Samaritenii ştiu aceasta. Dar în acea zi, împins de Duhul Sfânt, Simeon a înaintat în Templu. Acolo erau mai multe femei care veniseră cu copilul lor pentru binecuvântare. Într-un colţ, retrasă, era una care era puţin dispreţuită, pentru că se spunea că fiul ei era născut din curvie. Şi acel Iosif care nu a înţeles nimic din ce se întâmplase, totuşi a luat-o pe acea femeie de nevastă. Oamenii o priveau de sus, cu condescendenţă. Simeon s-a oprit în faţa ei. A luat copilul în braţe şi a zis: „Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o.” El a văzut împlinirea Cuvântului. El era participant, el nu primise doar făgăduinţa, nu doar crezuse făgăduinţa, ci a şi văzut împlinirea ei. El era participant şi a dat o mărturie. „Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău.” Ana trecea pe acolo şi, văzând copilaşul, s-a bucurat la rândul ei şi a început să-L laude pe Dumnezeu. Ea vorbea despre Isus tuturor acelora care aşteptau izbăvirea Ierusalimului. Dar câţi au crezut? Pentru că Mesia nu venise aşa cum se aşteptau ei. Făgăduinţele minunate pe care ni le dă Dumnezeu sunt minunate în ochii Lui, în cei ai poporului, dar ele se împlinesc în simplitate. Marele Pavel care avea o slujbă puternică, totuşi a fost aruncat în închisoare. Unde era marea putere care-l urma? El, care pe unii i-a orbit, pe alţii i-a înviat, el umbla cu Timotei care era tot timpul bolnav de stomac. El trebuia tot timpul să-i dea sfaturi cum să-şi îngrijească stomacul şi Timotei nu vroia, Pavel fiind obligat să insiste. Acest mare Pavel, care-i învia pe morţi şi-i vindeca pe bolnavii care se atingeau de el, o, cât era el de slab! Când Dima a văzut cât era de slab… „Dima m-a părăsit!” spune Pavel, „din dragoste pentru lumea de acum”. Dar Dima nu s-a întors în lume, nu, el a continuat să se roage, dar el a văzut că Pavel nu s-a predat Domnului aşa cum trebuia. El vroia să vadă puterea acţionând. El nu mai vedea asta la Pavel. Atunci la ce bun să mai meargă împreună cu el? Evreii caută minuni şi grecii vor înţelepciunea, şi atunci, oamenii investesc în multe lucruri, dar noi am ales: predicarea credinţei, a crucii, este o putere pentru cel care crede nu pentru cel care observă, nu pentru cel care umblă cu cel care crede. Este o putere pentru cel care crede! Aleluia! Dacă crezi această putere, tu devii puternic! Dacă ai trăit aceasta în viaţa ta, nimeni nu ţi-o poate lua! Aleluia! Dar dacă n-ai trăit nimic, pentru că aceasta era o putere pentru cel pe care-l urmai, nu şi pentru tine, atunci tu dai înapoi. Oamenii dau înapoi pentru că văd că nu au nimic. Dacă ei ar avea ceva, ei ar rămânea liniştiţi. Unii se plimbă de ici colo pentru că nu au nimic. Când ei trebuie să mişte ceva, ei trebuie s-o facă pentru că nimic nu a fost pus în mişcare. Dar iată, El este în mijlocul nostru! Şi este important să aveţi o trăire cu El! Este scris: Daţi slavă Tatălui pentru că v-a făcut puternici! Eraţi neputincioşi, El v-a făcut puternici! Pentru că dacă n-aţi devenit încă puternici, cum veţi putea da slavă? Voi n-aţi trăit încă nimic, voi sunteţi străini acestui lucru, v-aţi apropiat doar de Sion, dar voi trebuie să fiţi în Sion! Amin! Voi vă puteţi apropia foarte tare, dar noi suntem acolo! De ce v-aţi apropiat voi? Ei au atins desăvârşirea, dar trebuie s-o atingeţi şi voi! Când ajungi în Sion, atunci poţi da slavă, pentru că El te-a făcut puternic! Tu deţii această trăire! Trăirea aceasta este în tine! Tu observi ce face harul lui Dumnezeu în tine. Tu observi şi zici: Aleluia! Tu observi că nu tu eşti acela care produce aceste transformări. Aleluia! Acesta este harul, nu o imaginaţie! Tu observi ceea ce a făcut Dumnezeu în tine. Dar când eşti străin acestui lucru şi vine un om al lui Dumnezeu şi-ţi spune: nu sunt eu cel care vindecă bolnavii! Străinii spun: „O, ce smerit este! Dar, el este cel care vindecă!” Nu, nu e el! E harul lui Dumnezeu în el! El observă, el e martor a ceea ce face Dumnezeu în el. El spune: „Nu sunt eu, e El”! Dar străinii spun: „Ce smerit e!” Şi, în loc să experimenteze şi ei acest lucru, ei spun: „Cu siguranţă, acest om face aceste lucruri!” Când Dumnezeu împlineşte o făgăduinţă, o face în aşa fel ca omul să nu aibă dreptate. Înţelegeţi? Cel mai bun mijloc de a nu rata împlinirea unei făgăduinţe este să nu ne imaginăm cum o va face Dumnezeu. Dacă vă imaginaţi cum va fi, e sigur că nu veţi avea parte de ea.

În valea Gabaonului s-a întâmplat un lucru minunat. Iosua a spus: „Soare, opreşte-te! Lună, opreşte-ţi mersul!” Dar soldaţii care luptau nu au văzut că soarele se oprise, atât erau de prinşi în luptă. Ei au constatat că ziua ţinea un pic mai mult ca de obicei. Au zis: „ Mulţumim, Doamne!” Când au terminat de luptat, a venit noaptea, când nimeni nu mai poate lucra, şi ei au zis: „Aleluia! Ce bine că Dumnezeu a întârziat căderea nopţii. Aleluia!” Nu vedeţi voi cum întârzie noaptea pentru voi? Acum e ca în valea Gabaonului. EL o va face! Când unii soldaţi au intrat în luptă, atunci l-au auzit pe Iosua spunând: „Soare, opreşte-te!” Dar când Iosua zicea acestea, ei nu erau acolo, ci erau pe fundul văii. Ei îşi ziceau: „Noaptea va veni!” Totuşi, abia când ultimul duşman a căzut, soarele a apus. Atunci, ei au zis: „O, Domnul este bun!” Lucrurile nu se fac cum credeţi voi! Va fi o lucrare scurtă, scurtată. Oamenii îşi imaginează că mulţimi mari de oameni vor face minuni. Dar au fost doar 120 de oameni botezaţi cu Duhul Sfânt! Şi totuşi, cei 3000 de oameni s-au adăugat. Vă închipuiţi, ar fi trebuit ca după aşa o slujbă, să se mişte tot Ierusalimul la Rusalii! Dar aceasta nu s-a întâmplat. Câteva săptămâni după aceasta, Iacov a fost omorât, Petru a fost omorât. Biblia a spus în Fapte că atunci când Petru era în închisoare, a venit la el un înger al Domnului şi l-a scos fără ca el să-şi dea seama. De-abia când a ajuns afară şi-a dat seama că Domnul îl eliberase din închisoare, dar în timp ce aceste lucruri se întâmplau, el nu şi-a dat seama de nimic. Şi voi credeţi că oamenii vor umbla în mulţimi... Cel mai sigur mod de a pierde împlinirea unei făgăduinţe în viaţa ta este să-ţi imaginezi cum se vor întâmpla lucrurile. Nu amestecaţi inteligenţa omenească în ceea ce face Dumnezeu. Când Dumnezeu lucrează, noi zicem: „Mulţumesc, Doamne!” Observaţi că ei, atunci când l-au văzut pe Domnul Isus, în ciuda tuturor minunilor pe care le făcuse, în ciuda faptului că ei auziseră că El înviase, deşi nu-L văzuseră în mormânt, au rămas puţin neîncrezători. S-au ascuns. Apoi, El li S-a arătat la 500 de fraţi. Aceasta o zice Pavel în Corinteni. EL li S-a arătat la mai mult de 500 de ucenici odată. Cum de Domnul înviat li se arată la 500 de oameni, şi în ziua de Rusalii sunt doar 120? Unde au dispărut cei 380 care au văzut confirmarea învierii Domnului? Omul, când nu e gata să lase doar Cuvântul să acţioneze în viaţa lui, va decădea cu siguranţă şi nu va avea parte de ceea ce Dumnezeu vrea să facă. Când omul e totdeauna pregătit să contribuie cu inteligenţa lui, să examineze, să aprobe, să ia decizii, să respingă, să califice, el dă punctaje şi el aplaudă. În Împărăţie noi nu înţelegem multe lucruri, dar noi ştim să zicem: Amin! Secretul constă în recunoaşterea darului lui Dumnezeu. S-a spus că cel care primeşte un prooroc în calitate de prooroc, îşi va primi răsplata împreună cu proorocul. Aleluia! Da, el îşi va primi răsplata împreună cu proorocul. Dar dacă tu l-ai primit pe prooroc, nu primi pe oricine a mai trimis el. Cei aleşi nu vor da nume şi slujbe. Ei ascultă să vadă ce fel de hrană primesc. Şi când sunt hrăniţi, ei zic: Amin! Dar când cuvintele nu hrănesc, ei spun: „Doamne, aici ceva nu merge bine.” Înţelegeţi acest lucru? Nu e vorba de măreţia lucrurilor pe care le-aţi făcut sau de lucrurile pe care le-aţi părăsit. E vorba de cele pe care nu le-aţi părăsit, pe care nu le-aţi făcut, pe care nu le-aţi crezut. E vorba de lucrurile pe care le-aţi făcut şi pe care n-ar fi trebuit să le faceţi. Se vor ţine minte lucrurile care pledează împotriva voastră, nu cele care pledează în favoarea voastră. Aici e vorba doar de har, nu e vorba de pledoarii. Nu e vorba de fapte, de servicii făcute cuiva. Nu! E har! Ceea ce e ţinut împotriva voastră e ceea ce pledează împotriva voastră. Înţelegeţi? Dumnezeu vrea să facă o lucrare puternică şi ne spune: „Cine seamănă mult, mult va secera!” În Matei13, cel care seamănă este Fiul Omului şi ceea ce seamănă El sunt fiii lui Dumnezeu. Amin! EL seamănă fiii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, El seamănă sămânţa în inimile voastre şi inimile în care încolţeşte Cuvântul fac din voi şi din noi fii şi fiice ai lui Dumnezeu. Apoi, noi trebuie să creştem, să atingem maturitatea. Odată ajunşi la maturitate, trebuie să putem să-L urmăm pe Fiul Omului. Evrei12 : „Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre.” Dragii mei, noi îl iubim pe Ghedeon, pe Moise, pe Samson, noi îi iubim pe toţi oamenii lui Dumnezeu. Dar noi nu ne punem credinţa în ei. Ghedeon a făcut un altar şi, totuşi, e citat printre eroii credinţei. Duhul spune prin Pavel: Ce să spun despre Ghedeon, de Barac? Dar Ghedeon a făcut un altar. A trebuit ca copiii lui Israel să se închine şi toţi cei care s-au închinat înaintea altarului au murit. Dumnezeu i-a lovit, dar ce să spunem despre Ghedeon? Erou al credinţei. Eu nu pot să-mi pun credinţa în Ghedeon, ci trebuie să-mi pun credinţa în Isus Hristos. Amin! Indiferent de ce a spus Ghedeon, eu voi spune doar ce e scris în Scriptură! William Marrion Branham a zis că Biblia e scrisă în stele (în sistemul solar). Eu nu voi repeta aceasta niciodată pentru că Biblia nu a spus-o niciodată. Ceea ce a spus fr. Branham este între el şi Dumnezeu, dar eu predic Cuvântul. Unii zic: „Frate, spune tot ce a zis Ghedeon!” Voi spune tot ce a zis Domnul! Când Mica a fost înaintea trimişilor lui Ahab, el a spus aşa cum aş spune şi eu: „Nu voi zice decât ceea ce va spune Domnul!” Aleluia! Toţi i-au spus să meargă la luptă că va birui, dar împăratul a vrut să ştie şi ce spune Mica. Mica a spus că va zice doar ce îi va porunci Domnul să zică. Vedeţi, făcând aceasta, noi Îl onorăm pe Domnul nostru. Pe Ghedeon, Branham, Moise, Pavel, Elisei, Timotei, noi îi onorăm. Noi îi onorăm pe toţi oamenii lui Dumnezeu, chiar şi pe cei pe care voi îi dispreţuiţi. Aleluia! Cine suntem noi? Fiii casei! Dacă sunteţi din casă veţi recunoaşte pe slujitorii care slujesc în casă. Cum să nu cunoască fiii Mei pe slujitorii Mei? Ei sunt tot timpul în casă. Când Avram a biruit pe împăraţi, slujitorii din casă erau cu el. Amin! Avram avea oamenii lui de încredere din casă şi el lupta alături de ei. Amin! Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci! Este vorba despre Dumnezeu. EL lucrează printre oameni pentru a-Şi împlini lucrarea. Şi noi suntem lucrarea mâinilor Lui, adică: „Du-te în casa olarului! Ce vezi tu? El lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit - cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci, el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.” Domnul a spus: „Aşa sunteţi voi în mâna Mea.” Aleluia! Noi am venit în această lume printr-o naştere naturală, El ne-a străpuns aşa cum un vas este spart de un olar şi acum e pe cale să lucreze cu noi şi să facă alt vas, dar cu acelaşi lut, cu aceeaşi bucată de ţărână El va face un alt om. Aleluia! Dar un om nou, creat după adevăr, având sfinţenia lui Isus Hristos. Cu acelaşi om, cu aceeaşi bucată de ţărână, El va face ca acest om nou, acest vas nou să-I fie plăcut. Oamenii se uită şi nu văd, dar îngerii privesc şi zic: „Mulţumim, Doamne! Văd că eşti pe cale de a face un lucru mare, originalul e aici – Isus Hristos; şi eu sunt pe cale de a deveni una cu El. În omul interior se petrece ceva – Romani 3: „Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Isus Hristos.” Adică, este timpul să ne uităm la ceea ce face Dumnezeu. Aleluia! Dacă te uiţi la tine, la ceea ce eşti, vei fi descurajat. Curajul vine atunci când noi ne uităm la Hristos! Şi noi ştim că El e credincios. Dragii mei, credincioşia lui Dumnezeu este mare. Aleluia! În necredincioşia lui, Israel spunea: „Suntem pierduţi!” Dar Dumnezeul nostru este aici. EL vrea ca tu să poţi crede. Atunci starea ta nenorocită va dispărea. Aleluia! El se adresează unor oameni născuţi din nou, născuţi din Duh, pentru care nu mai contează culoarea pielii. Să nu apună soarele peste mânia voastră! Cel care fura, să nu mai fure, cel care minţea, să nu mai mintă. Dar, pe nişte oameni născuţi din nou, noi credem că El îi eliberează în mod total! Şi pentru că noi o credem, noi o şi vedem. Dacă nu credeţi, nu veţi vedea niciodată. Noi o credem şi o şi vedem! Pe egipteni voi îi vedeţi acum, dar voi nu-i veţi mai vedea. Când a spus acestea, traversarea pustiei nu începuse încă. Când au traversat Marea Roşie, de o parte era lumina, de cealaltă erau egiptenii şi întunericul. Egiptenii erau călare şi veneau înspre ei cu mare viteză. Evreii umblau foarte încet pentru că printre ei erau mulţi bătrâni, slabi, femei lăuze. Ei erau înceţi, şi, de cealaltă parte, egiptenii erau rapizi. Dar, în ciuda acestor lucruri, distanţa dintre evrei şi egipteni nu se diminua. Într-o parte erau cei slabi, iar dincolo, cei puternici. Distanţa nu se micşora. Unii tremurau, ceilalţi erau puternici. Distanţa nu se micşora. Când ultimul a pus piciorul pe celălalt mal, s-au întors şi au văzut cum marea s-a închis şi i-a înghiţit pe egipteni şi pe caii lor. Dar în timp ce traversau, ei tremurau şi nu vedeau nimic. Aleluia! Domnul să fie onorat! La Golgota El a împlinit totul!

Ne vom ridica pentru rugăciune. Să credeţi că El este acelaşi! Distanţa nu se va micşora! Noi am scăpat din robie! Noi am biruit! EL ne-a făcut puternici, capabili. EL a făcut totul. Credeţi-o şi o veţi avea! Să ne rugăm Domnului!

(Fraţii se roagă în timp ce se aud cântări de laudă.)