Sistemele laser hidrokinetice tip Erbium:Yttrium-Aluminium (Er:YAG) şi Erbium, chromium: yttrium-scandium-gallium (Er,Cr:YSGG) au fost introduse în medicina dentară cu scopul de a îndepărta ţesuturile dure dentare, acestea împreună cu un jet de aer/apă dovedindu-se eficiente în eliminarea atât a substratului dur cât şi demineralizat.
Sistemele laser hidrokinetice tip Erbium:Yttrium-Aluminium (Er:YAG) şi Erbium, chromium: yttrium-scandium-gallium (Er,Cr:YSGG) au fost introduse în medicina dentară cu scopul de a îndepărta ţesuturile dure dentare, acestea împreună cu un jet de aer/apă dovedindu-se eficiente în eliminarea atât a substratului dur cât şi demineralizat.
Preparaţiile sunt întru-câtva similare cu cele realizate prin Aa, fiind necesară aplicarea unei restaurări din materiale bioadezive.
O tehnică alternativă de intervenţie minim invazivă o reprezintă abraziunea cu aer.
O tehnică alternativă de intervenţie minim invazivă o reprezintă abraziunea cu aer.
R.Black în 1940, a introdus această tehnică în practica stomatologică, iar S.S. White Company, în 1951, a introdus sistemul aer – abraziv Airdent, care însă nu s-a bucurat de aprecierea practicienilor, deoarece avea anumite dezavantaje:
• nu era capabil să prepare cavităţi cu pereţi şi margini bine definite atât de necesare pentru realizarea formei de retenţie a materialelor existente;
• în 1950 a fost introdusă turbina care s-a dovedit mult mai eficientă în efectuarea tuturor preparaţiilor;
• sistemul de aspiraţie cu putere mare nu era bine dezvoltat, astfel încât evacuarea pulberii se făcea dificil;
Avantaje:
Avantaje:
fără anestezie, durere şi preparare mecanică,
fără complicaţii,
reduce considerabil nevoia pentru restaurări,
economie tisulară maximă,
suprafeţele restante sunt mai rezistente la atacul cariogen
Tema 3
Tema 3
Consideratii clinico-terapeutice
Consideratii clinico-terapeutice
Nici un material nu asigură o protecţie pulpară mai bună decât dentina.
0,5mm dentină restantă reduce cu 75% efectul substanţelor toxice asupra pulpei; 1mm reduce cu 90% efectul toxic; dentina are o capacitate tampon excelentă.
Conservarea dentinei restante este mai importantă pentru sănătatea pulpară decât înlocuirea ţesutului pierdut cu un material de substituţie fie el liner sau bază.
Obiectivele protectiei pulpo-dentinare
Obiectivele protectiei pulpo-dentinare
Stoparea evolutiei cariei prin:
Sterilizarea dentinei;
Remineralizarea dentinei
Prevenirea afectarii pulpei prin :
Sigilarea dentinei;
Izolarea pulpei prin materialul utilizat si prin stimularea neodentinogenezei;
Inhibarea inflamatiei incipiente
Sigilanţi:
Sigilanţi:
varnish-uri sau lacuri (lineri tip solutie):
răşini naturale sau sintetrice dizolvate într-un solvent organice de tipul acetonei; cloroformului sau eterului
2-5µ grosime;
utilizaţi pentru reducerea permeabilitatii dentinare; prevenirea infiltrării marginale până când se produce autosigilarea şi pentru prevenirea penetrării iritanţilor din materialul de bază.
Sisteme adezive pe bază de răşini
Lineri:
suspensii de tip cementuri sau răşini de acoperire;
grosime de 20µ- 0,5mm;
asigura o barieră fizică împotriva bacteriilor şi produselor lor; un efect terapeutic antibacterial, de remineralizare sau de stimulare a vindecării pulpare antiinflamator.
utilizate pentru restaurări ale volumului dentar; în scopul căptuşirii, consolidării pereţilor sau deretentivizării acestora în cazul restaurărilor indirecte.
Tipul de evolutie al cariei
Tipul de evolutie al cariei
Caracteristicile dentinei restante
Raportul cu camera pulpara
Localizarea leziunii
Varsta pacientului si disponibilitate sa pentru un anumit tip de tratament
Tipul de restaurare finala
Tratamentul plagii dentinare implica:
Tratamentul plagii dentinare implica:
Sigilarea plagii dentinare;
Reconstructia volumui dentinar absent (obligatorie doar in cazul amalgamului), care asigura izolarea pulpei si rezistenta substructurii dentare restante;
Adeziunea la materialul de obturatie (obligatorie in cazul compozitelor)
Ph-ul puternic alcalin pare să fie principalul contributor.
Ph-ul puternic alcalin pare să fie principalul contributor.
Iniţial se produce necroza locală a ţesutului pulpar în jurul locului lezat.
Migrarea celulelor pulpare spre această zonă se observă după 2 săptămâni (Scroeder).
Deşi pH-ul alcalin nu determină de obicei activitate biologică, în acest caz poate preveni infecţia bacteriană şi astfel domoli inflamaţia creind condiţiile favorabile vindecării.
Pe măsură ce celulele migrază spre zona de necroză, începe diferenţierea odontoblastelor şi se formează o punte de dentină de reparatie mineralizată.
Procesele de semnalizare celulară responsabile pentru activitatea Ca(OH)2 de inducere a diferenţieirii celulelor odontoblast-like sunt puţin cunoscute.
S-a sugerat ca Ca(OH)2 este capabil să solubilizeze molecule bioactive cu funcţii de semnal din matricea dentinei (TZiafas şi col. 2000). Alterarea nivelelor de calciu din mediul celular ar putea determina răspunsuri de apoptoză sau diferenţiere celulară a celulelor odontoblast-like (Kardos şi col, 1998).
Există probabil aberaţii in semnalizare demonstrate de aspectul apparent anormal al matricii din puntea iniţială de dentină, care este de obicei de tipul osteodentinei şi nu al ortodentinei tubulare. Discontinuităţile din formarea punţii de dentină determină aşa – zisele defecte tip “tunel” (Cox şi col., 1996) care diminuă proprietăţile de izolare. Ulterior structura matriceală devine mai regulată, asemănătoiare ortodentinei tubulare.
Ca(OH)2 pare să aibă efecte relative non-specifice ca inductor al dentinogenezei de reparaţie şi o heterogenitate considerabilă în acţiune.
Compozitie: silicat tricalcic+ aluminat tricalcic+oxid tricalcic + oxid de siliciu care amestecate cu apa determina un gel coloidal
Compozitie: silicat tricalcic+ aluminat tricalcic+oxid tricalcic + oxid de siliciu care amestecate cu apa determina un gel coloidal
Mecanismele adeziunii si rolul adezivilor amelo-dentinari.
Mecanismele adeziunii si rolul adezivilor amelo-dentinari.
Adeziunea la smalt
Adeziunea la dentina
Clasificarea sistemelor adezive in functie de mecanismul de actiune
- Sisteme adezive pro-smear layer
- Sisteme adezive anti-smear layer:
- Sistemele bazate pe mordansare si indepartarea smear-layer;
- Sistemele gravante.
Desicarea dentinei demineralizate determină un colaps al reţelei de colagen (30% in volumul iniţial), urmat de scăderea permebilităţii (10% din valoarea iniţială) şi rigidizarea acestuia.
Desicarea dentinei demineralizate determină un colaps al reţelei de colagen (30% in volumul iniţial), urmat de scăderea permebilităţii (10% din valoarea iniţială) şi rigidizarea acestuia.
Sistemele cu primeri ce conţin solvenţi pe bază de acetonă sau alcool concentrat se evaporă rapid şi nu asigură rehidratarea reţelei de colagen prăbuşite prin desicare. In astfel de situaţii, menţinerea umidităţii dentinare în timpul aplicării primer-ului este obligatorie.
In cazul primerilor cu conţinut de apă mai mare de 20%, aplicarea în mediu umed este facultativă, aceştia având capacitatea de a re-expanda reteaua de colagen datorită capacităţii lor intrinseci de hidratare.
Tema 4
Tema 4
Procedurile resturative sunt fundamental împătţite în 2 categorii: restaurări tradiţionale şi restaurări adezive
Procedurile resturative sunt fundamental împătţite în 2 categorii: restaurări tradiţionale şi restaurări adezive
Restaurările adezive implică utilizarea unei tehnici de gravare a subtratului amelar şi dentinar şi ulterior utilizarea unui sistem adeziv eficient/răşină de cimentare pentru a le “lipi” de structura dentară restantă. Gravarea acestor substraturi poate fi realizată în unele situaţii utilizând sistemul adeziv însuşi, eliminând pasul separat de gravare cu acid fosforic. Aceste restaurări pot fi împărţite în directe, semidirecte şi indirecte.
Restaurările adezive directe: ele implică numai procedurile intraorale la fotoliul dentar şi de obicei necesită numai o singură şedinţă
Restaurările adezive semidirecte: restaurările care implică atât proceduri intraorale cât şi extraorale pentru realizarea restaurărilor adezive. Ele pot fi realizate în cabinet şi de obicei necesită o singură şedinţă
Restaurările adezive indirecte: restaurări care implică mai mult de o şedinţă şi necesită asistenţa laboratorului dentar
Restaurările pot fi clasificate şi în funcţie de metodă (tradiţională sau sistemul CAD/CAM) şi după tipul de material: metalice, mixte şi nemetalice
Restaurările adezive directe sunt de obicei recomandate, atunci când defectul este minor, supragingival şi implică, preferabil unul sau mai puţini dinţi.
Ele pot fi ocazional, plasate cu succes la dinţii care prezintă o uşoară modificare de culoare. Astfel dacă sunteţi studenţi sau tineri absolvenţi, va trebui să începeţi cu restaurări mai uşoare.
Nu încercaţi să faceţi chiar de la începutul carierei profesionale ceea ce colegilor mai experimentaţi le-a luat ani ca să înveţe.
În ciuda faptului că dentina este considerată principalul ţesut dentar care influenţează culoarea dinţilor naturali, este foarte important să înţelegem că smalţul funcţionează ca un tip de filtru care este capabil să schimbe expresia cromatică a dinţilor naturali.
În ciuda faptului că dentina este considerată principalul ţesut dentar care influenţează culoarea dinţilor naturali, este foarte important să înţelegem că smalţul funcţionează ca un tip de filtru care este capabil să schimbe expresia cromatică a dinţilor naturali.
În plus, este deasemeni important să înţelegem că la corpurile translucide, ca în cazul dentinei, smalţului şi al răşinilor compozite , opacitatea şi transluciditatea sunt puternic influenţate de grosimea lor.
Iată de ce, trebuie să reproducem dentina cu o răşină mai opacă şi smalţul cu o răşină mai translucidă.
Răşinile compozite se clasifică, în funcţie de tipul particulelor de încărcare, ca microhibrid, microfill şi cu nanoparticule.
Răşinile compozite se clasifică, în funcţie de tipul particulelor de încărcare, ca microhibrid, microfill şi cu nanoparticule.
În plus, în funcţie de gradul crescător de transluciditate, ele pot fi împărţiţi din punct de vedere didactic in:
Prepararea dintilor mult mai conservatoare, decat de ex.: coroane de invelis;
Restaurare intr-o sedinta(economie de timp);
O metoda relativ mai eftina.
Inserarea materialului, asigurarea rezistentei si modelarea mai dificila;
Inserarea materialului, asigurarea rezistentei si modelarea mai dificila;
Prepararea puturilor si fixarea pivotilor poate determina stress si fisuri in tesutul dentar si/sau in compozit;
Risc de afectare pulpara prin deschiderea accidentala in timpul prepararii puturilor sau ulterior prin actiunea altor factoti iritativ-inflamatori (variiatii termice, solicitari ocluzale;
Risc de percolare marginala (in obturatiile neetanse);
Diminuarea rezistentei amalgamului.
Distructii coronare extinse la care retentia obturatiei nu poate fi suficienta prin prepararea retentiva a cavitatii si aplicarea tehnicii de adeziune amelo-dentinara:
Distructii coronare extinse la care retentia obturatiei nu poate fi suficienta prin prepararea retentiva a cavitatii si aplicarea tehnicii de adeziune amelo-dentinara:
