Părinţii sunt cei care constată primii dificultăţile de vorbire ale copilului

a copiilor logopaţi este extrem de importantă, deoarece orice intervenţie corectiv-recuperatorie necesită mult mai mult efort şi timp, dacă prezentarea la cabinetul logopedic se amână pentru o perioadă mai lungă.

• a copiilor logopaţi este extrem de importantă, deoarece orice intervenţie corectiv-recuperatorie necesită mult mai mult efort şi timp, dacă prezentarea la cabinetul logopedic se amână pentru o perioadă mai lungă.

• este importantă pentru că dezvoltarea normală a vorbirii (formarea competenţelor lingvistice) presupune dezvoltarea concomitentă

• - atât a segmentului periferic (organe fono-articulatorii),

• - cât şi a celui central (zone corticale responsabile de formarea schemelor auditiv-verbale şi verbo-motorii complexe).

•  De aceea, deşi există motive de retinere în formularea unui diagnostic de certitudine la o vârstă mică, nu este mai puţin adevărat că ignorarea defectelor de vorbire în speranţa unei corectări spontane poate conduce la consolidarea deprinderilor defectuoase de vorbire, cu efecte multiple nu doar în planul comunicării, dar şi în cel psihosocial, sau în cel al imaginii de sine şi al personalităţii.

•  Observarea atentă a conduitei verbale a copilului şi sprijinirea discretă a maturizării ei se pot dovedi uneori mai eficiente decât aplicarea tardivă a unei scheme terapeutice logopedice.

În principiu, părinţii sunt cei care constată primii dificultăţile de vorbire ale copilului şi tot ei, din proprie iniţiativă sau la recomandarea unui medic sau educator se prezintă cu copilul la cabinetul logopedic pentru un control de specialitate.

• În principiu, părinţii sunt cei care constată primii dificultăţile de vorbire ale copilului şi tot ei, din proprie iniţiativă sau la recomandarea unui medic sau educator se prezintă cu copilul la cabinetul logopedic pentru un control de specialitate.

• Pe de altă parte, logopedul însuşi este antrenat în activitatea de depistare. Astfel, cei ce lucrează în cabinetele logopedice interşcolare au obligaţia ca la început de nou an şcolar să viziteze grădiniţele şi şcolile arondate şi să testeze copiii cu risc logopedic (preşcolari şi şcolarii mici).

• Documentul utilizat în acest caz este fisa de depistare.

Un document cu importanţă profesională în care sunt consemnate:

• Un document cu importanţă profesională în care sunt consemnate:

• - data la care s-a făcut depistarea,

• - instituţia de învăţământ avută în vedere,

• - grupele/clasele evaluate;

• - numele copiilor cu probleme logopedice,

• - cadrul didactic participant la acţiune (educatoarea sau învăţătoarea respectivă).

• Trebuie autentificată prin semnăturile celor participanţi, cea a directorului, precum şi ştampila instituţiei respective.

Trebuie precizat însă că, prin natura ei frontală, depistarea logopedică reuşeşte doar o triere a copiilor cu tulburări de limbaj accentuate şi manifeste.

• Trebuie precizat însă că, prin natura ei frontală, depistarea logopedică reuşeşte doar o triere a copiilor cu tulburări de limbaj accentuate şi manifeste.

•  De aceea, aceste cazuri descoperite vor fi programate pentru o diagnoză de profunzime la cabinetele logopedice , urmând ca pe măsură ce cadrele didactice sesizează dificultăţi în activitatea instructiv-educativă desfăşurată cu alti copii, să-i orienteze direct către cabinet, pentru evaluare (terapie).

pot fi probe specifice, pe care terapeutul le aplică cu prilejul asistenţei sale la activitatea instructiv-educativă a copiilor din grădiniţe şi şcoli, probe care variază şi în funcţie de experienţa pe care logopedul o posedă (album logopedic, abecedar în imagini, conversaţii de tatonare, numeraţie, recitare de poezii, etc).

• pot fi probe specifice, pe care terapeutul le aplică cu prilejul asistenţei sale la activitatea instructiv-educativă a copiilor din grădiniţe şi şcoli, probe care variază şi în funcţie de experienţa pe care logopedul o posedă (album logopedic, abecedar în imagini, conversaţii de tatonare, numeraţie, recitare de poezii, etc).

Pe lângă fişa de depistare, pe perioada examinării selective (simplitatea şi rapiditatea administrării) se întocmesc şi alte documente absolut necesare în activitatea recuperatorie a logopatului:

• Pe lângă fişa de depistare, pe perioada examinării selective (simplitatea şi rapiditatea administrării) se întocmesc şi alte documente absolut necesare în activitatea recuperatorie a logopatului:
• registrul centralizat de evidenţă a logopaţiilor – tabel nominal cu toţi logopaţii preşcolari şi şcolari investigaţi din grădiniţele şi şcolile arondate;
• registrul de proiectare a activităţii logopedice – ce conţine Proiectul managerial, Comisiile metodice, orarul, situaţia statistică, grupele de lucru, etc;
• condică de prezenţă – notarea prezenţelor şi absenţelor logopaţilor la activitatea logopedică, observaţii;
• reglementări în domeniu – tot ce ţine de legislaţie, fişa postului, fişa fiscală, contractul individual de muncă, plan de control, proceduri operaţionale, R.O.I.

se desfăşoară testarea propriu-zisă a cazurilor depistate.

• se desfăşoară testarea propriu-zisă a cazurilor depistate.

• examinarea nu se rezumă doar la identificarea precisă a deficienţelor de limbaj, ci ia în considerare şi alte paliere ale dezvoltării, precum: psihomotricitatea, inteligenţa, afectivitatea, motivaţia, comportamentul, deci o examinare complexă, iar obiectivele avute în vedere în acest caz sunt:

• - precizarea diagnosticului logopedic;

• - evaluarea nivelului funcţional al comunicării;

• - formularea prognosticului;

• - identificarea elementelor structurale ale programului de intervenţie logopedică;

• - integrarea deficienţelor de limbaj observate în contextul întregii activităţii psihice ale subiectului.

1.     anamneza cazului – toate informaţiile care au relevanţă în stabilirea etiologiei deficienţei de limbaj (antecedente ereditare, medicale, traume afectice, tulburări ale dezvoltării normale atât în planul limbajului cât şi al personalităţii, carenţe educaţionale);

• 1.     anamneza cazului – toate informaţiile care au relevanţă în stabilirea etiologiei deficienţei de limbaj (antecedente ereditare, medicale, traume afectice, tulburări ale dezvoltării normale atât în planul limbajului cât şi al personalităţii, carenţe educaţionale);
• 2.     examinarea auzului fonematic şi a nivelului de înţelegere a vorbirii – prin probe de înţelegere a vorbirii (comenzi verbale, reproducerea sunetelor perechi, vorbit în şoaptă).
• 3.     examinarea în detaliu a conduitei verbale a copilului (orală şi grafo-lexică):
• - vorbirea reflectată (prin imitaţie): să pronunţe sunetele alfabetului, silabe directe şi inverse, cuvinte, propoziţii; se notează dacă sunetul este omis, greşit pronunţat sau înlocuit cu altul;
• - vorbirea independentă: alfabetul ilustrat, recitare, povestire, cântat, copiere unui text din manual şi scrierea după dictare, citirea continuă şi pe sărite; se notează sunetele în pronunţarea cărora copilul întâmpină dificultăţi (ritm, fluenţă, respiraţie).
• 4.  examinarea vocii – sunt analizate nazalizarea sunetelor, intensitate, tonalitate, timbru, melodicitate, tempoul vorbirii;
• 5.   examinarea morfo-sintactică – se referă la structura vocabularului (activ şi pasiv), construcţia propoziţiilor şi a frazelor, cerinţe ortografice;
• 6.  examinarea psihomotricităţii – se referă la coordonare oculo-manuală, lateralitate, schemă corporală, mobilitatea organelor fono-articulatorii;
• 7.   evaluarea nivelului de inteligenţă (verbală şi non-verbală);
• 8.   evaluarea personalităţii (tabloul familiei).

Consemnarea rezultatelor examinării se face în fişa psiho-logopedică, ce conţine date personale, familiale, examen medical, psihologic, la care se adaugă şi o caracterizare psihologică a logopatului (dezvoltare psihomotorie, nivel mental, gândire, motricitate, atenţie, memorie, limbaj,etc).

• Consemnarea rezultatelor examinării se face în fişa psiho-logopedică, ce conţine date personale, familiale, examen medical, psihologic, la care se adaugă şi o caracterizare psihologică a logopatului (dezvoltare psihomotorie, nivel mental, gândire, motricitate, atenţie, memorie, limbaj,etc).

• Abia acum, urmează programul specific de terapie logopedică, ce se desfăşoară pe etape, urmărite în fişa de evaluare dinamică şi intervenţie logopedică, inclusă în registrul de activitate curentă a copiilor logopaţi.

Dar, un profesor logoped nu are cum, vorbind în termeni reali, să-şi planifice detaliat activităţile pe un interval de timp lung (semestru şcolar), deoarece la început el poate doar să aproximeze evoluţia probabilă a cazului.

• Dar, un profesor logoped nu are cum, vorbind în termeni reali, să-şi planifice detaliat activităţile pe un interval de timp lung (semestru şcolar), deoarece la început el poate doar să aproximeze evoluţia probabilă a cazului.

• De aceea, logopedul are în vedere evaluarea permanentă, continuă pe parcusul intervenţiei logopedice, prin teste de evaluare foarte variate, aplicate la anumite intervale de timp, pentru a observa progresul, stagnarea sau regresul copilului aflat în terapie (mai ales când tulburările sunt asociate).

Trei teste de evaluare mai puţin cunoscute, dar foarte utile în activitatea cu scolarul mic (clasele I-IV):

• Trei teste de evaluare mai puţin cunoscute, dar foarte utile în activitatea cu scolarul mic (clasele I-IV):

• 1.   Proba de sinteză auditivă (P.S.A) – evaluează măsura în care copiii pot uni în cuvinte sunetele rostite separat, cu rol foarte important în scris-citit;

• 2. Proba de recunoaştere a grafemelor (P.R.G) – evaluează în ce măsură elevii stăpânesc legătura sunet-literă (fonem-grafem);

• 3.  Testul de trei minute (T.T.M) – evaluează nivelul de automatizare a cititului.

•  Concluzionând la cele spuse până aici, putem afirma cu certitudine că nu putem realiza un demers educaţional în folosul logopatului, un proiect de intervenţie recuperatorie eficient, decât atunci când avem suficiente tehnici terapeutice complexe care conduc la o evaluare obiectivă, reală a competenţelor sale lingvistice.