Ceai de ventrilica
Ventrilica face parte din familia Scrophulariaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu tulpină târâtoare la bază şi ridicată la vârf, frunze eliptice şi flori violacee sau albastre, alcătuite din patru petale, cu lobii inegali. Creşte în păduri, pajişti, de-alungul pârâurilor, pe locuri defrişate, pe lângă garduri, tufişuri, în regiunea montană şi subalpină. Cunoscută din cele mai vechi timpuri, germanicii o considerau ''leacul tuturor relelor'', ea fiind preluată de romani şi folosită datorită proprietăţilor terapeutice deosebite. Se mai numeşte buruiană de perit, mătrice,veronică, ventricea, şopârliţă, vindrilică, etc.
Contribuie la
INTERN:
- funcţionarea normală a sistemului digestiv, prin:
- îmbunătăţirea digestiei şi eliminării bilei
- reducerea spasmelor care apar la nivelul tractului intestinal
- creşterea poftei de mâncare
- menţinerea sănătăţii aparatului respirator
- eliminarea lichidelor reţinute în exces în corp
- reducerea riscului de sângerare
- detoxifierea organismului.
EXTERN:
- menţinerea sănătăţii pielii
- reducerea riscului de sângerare.
Ventrilică (Veronica officinalis), flori.
-
INTERN:
- pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
- macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 2-3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
- infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 2-3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
EXTERN:
- pentru menţinerea sănătăţii pielii şi reducerea riscului de sângerare se aplică local sub formă de comprese cu macerat sau cu infuzie de plantă, sau cataplasme care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv, care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.
Contraindicatii
Alergie la ventrilică.
50 gr
4.85
Ceai de zmeur frunze
Zmeurul face parte din familia Rosaceae, fiind un arbust tufos, cu lăstari târâtori, tulpini drepte, arcuite la vârf, cu ghimpi deşi în partea inferioară. Frunzele sunt ovat-lanceolate, dinţate pe margini, florile mici, de culoare albă fiind grupate în raceme. Fructul are culoarea roşie şi gust dulce, acrişor-aromat. Cunoscut din timpuri preistorice, este răspândit în zona subarctică şi rece temperată din emisfera nordică. Creşte în păduri, luminişuri, coaste stâncoase, fiind rar întâlnit în zonele deluroase. Se mai numeşte azmură, mur, mălină, rug de munte, smeurar.
Contribuie la
INTERN:
- funcţionarea normală a sistemului digestiv, prin:
- normalizarea secreţiei de suc gastric şi protejarea mucoasei gastrice
- eliminarea tendinţei de evacuare rapidă a scaunului
- reducerea riscului de sângerare
- eliminarea lichidelor reţinute în exces în corp
- eliminarea disconfortului care apare la menstruaţie.
EXTERN:
Contribuie la menţinerea sănătăţii pielii şi cavităţii bucale.
Zmeur (Rubus idaeus), frunze.
-
INTERN:
- pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
- macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
- infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
EXTERN:
- pentru menţinerea sănătăţii pielii se aplică local sub formă de comprese cu macerat sau cu infuzie de plantă, sau cataplasme aplicate local, care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă, astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv, care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore;
- pentru menţinerea sănătăţii cavităţii bucale se fac spălături locale cu maceratul sau cu infuzia de plantă.
Contraindicatii
Alergie la zmeur
50 gr
4.85
Anghinare, leurda si ridiche neagra
ANGHINARE-LEURDĂ-RIDICHE NEAGRĂ este un produs natural recomandat pentru menţinerea în limite normale atât a ţesutului adipos, cât şi a colesterolului şi grăsimilor în sânge.
Anghinarea face parte din familia Asteraceae, fiind una dintre cele mai vechi plante cunoscute în istoria umanităţii. Originară din Etiopia, anghinarea a fost adusă în Europa de Sud, traversând Egiptul Antic, unde a fost consemnată în desenele vechilor civilizaţii. Grecii şi romanii utilizau planta pentru menţinerea sănătăţii ficatului şi vezicii biliare. În secolul al XVI-lea, în Europa era considerată o ,,legumă nobilă'', fiind consumată numai de către membrii casei regale şi de oamenii foarte bogaţi. În trecut anghinarea se utiliza datorită proprietăţilor coleretice, colagoge, hepatoprotectoare, detoxifiante hepatice, hipocolesterolemiante şi hipolipemiante.
Leurda face parte din familia Liliaceae, fiind o plantă cu frunze ovat-lanceolate şi miros de usturoi. Planta se mai numeşte şi usturoiul-ursului deoarece, când ies din hibernare, urşii se hrănesc cu această plantă. Dioscoride, unul dintre cei mai vestiţi medici ai antichităţii o considera ca fiind una dintre cele mai valoroase detoxifiante de primăvară şi o recomanda pentru purificarea şi fluidifierea sângelui.
Ridichea face parte din familia Brassicaceae, fiind o plantă cunoscută şi utilizată încă din antichitate. Marele istoric Herodot menţionează că, ridichiile erau adăugate în hrana sclavilor care construiau piramidele, acestea fiind, de asemenea, foarte apreciate în Grecia şi Roma antică. Hippocrate şi Dioscoride, unii dintre cei mai vestiţi medici ai antichităţii recomandau ridichiile pentru stimularea apetitului, calmarea tusei şi favorizarea digestiei, în Evul Mediu acestea fiind utilizate ca antidot pentru unele otrăvuri.
Contribuie la
- menţinerea în limite normale a ţesutului adipos
- menţinerea concentraţiei normale a colesterolului şi grăsimilor în sânge
- împiedicarea depunerilor de grăsimi pe pereţii vaselor de sânge
- funcţionarea normală a sistemului hepato-biliar, prin:
- protejarea celulelor hepatice
- stimularea producerii şi eliminării de bilă
- detoxifierea ficatului
- protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
Ingrediente/comprimat: celuloză microcristalină; anghinare (Cynara scolymus) - extract hidroalcoolic cu 2,5% cinarină (pe suport de maltodextrină) din frunze (250 mg); leurdă (Allium ursinum) – extract hidroalcoolic 6:1 din frunze (200 mg); ridiche-neagră (Raphanus sativus niger) – extract hidroalcoolic 6:1 din rădăcini (50 mg); dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu.
Adulţi: câte 1-2 comprimate de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea mesei. Comprimatele se înghit cu apă sau se sfărâmă în gură (absorbţia substanţelor bioactive este mult mai rapidă). În caz de dificultate la înghiţire, comprimatele se pot rupe în două.
Precautii
La persoanele cu litiază biliară sau urinară poate să apară riscul de migrare a calculilor pe căile biliare sau urinare.
Se administrează cu prudenţă la persoanele aflate în tratament cu medicamente anticoagulante (la acestea se recomandă determinarea INR-ului după prima săptămână de administrare).
Contraindicatii
Obstrucţie biliară, sarcină, alăptare, alergie la oricare dintre componentele produsului.
60 cpr
19.25
Dostları ilə paylaş: |