Produse aprilie 2014

Ceai de rostopasca

Rostopasca face parte din familia Papaveraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, întâlnită în păduri, grădini, pe lângă ziduri, garduri, în câmpii sau zone montane. Datorită proprietăţilor sale curative, rostopasca este considerată a fi una dintre cele mai puternice plante de leac utilizate în terapie de-alungul timpului. Conform scrierilor lui Dioscoride, denumirea ştiinţifică a plantei, ''Chelidonium'' provine din grecescul ''helidonous'' care înseamnă rândunică, şi se datorează faptului că, perioada de înflorire a plantei coincide cu sosirea rândunelelor. În medicina populară, planta a primit denumirea de negelariţă deoarece, era folosită pentru extirparea negilor încă din Evul Mediu. Se mai numeşte buruiană de cele sfinte, gălbănare, hilindunea, iarba-rândunelei, mac sălbatic, măselariţă, negeloasă, scânteiuţă, etc.

Contribuie la

INTERN:
- producerea şi eliminării de bilă
- protejarea celulelor hepatice,
- reducerea spasmelor care pot apărea la nivelul căilor biliare şi tractului intestinal
- menţinerea concentraţiei normale a bilirubinei, colesterolului şi grăsimilor în sânge.

EXTERN:
Contribuie la menţinerea sănătăţii pielii.

Rostopască (Chelidonium majus) – părți aeriene.

• 
  INTERN:
  Cura internă durează zece zile, urmată de o pauză de zece zile, după care se poate relua.
  - pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică.
  Se ia un vârf de cuţit (0,25grame) de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min. după care se înghite cu apă.
  - infuzie – se prepară dintr-o linguriţă cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi care se strecoară şi se bea în cursul zilei. Se administrează câte 1-2 linguri la 3 ore. A nu se depăşi o cană cu infuzie pe zi.
  

EXTERN:
- se aplică local sub formă de cataplasme, care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată se
amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.

Contraindicatii

copii sub 14 ani, sarcină, alăptare, alergie la rostopască.

50 gr

4.85

Ceai de rozmarin

Rozmarinul face parte din familia Lamiaceae, fiind un subarbust peren, plăcut mirositor, de origine mediteraneeană, unde creşte spontan. Denumirea ştiinţifică Rosmarinus este considerată a fi derivată din latina veche, unde se numea ''roua mării'' datorită culorii albastru pal a florilor şi datorită faptului că, rozmarinul creşte de multe ori în apropierea mării. În mod tradiţional, rozmarinul era utilizat pentru îmbunătăţirea memoriei, fiind un simbol al amintirilor şi al prieteniei. Grecii antici ardeau rozmarinul pentru a alunga spiritele rele şi bolile. Într-o tradiţie similară, crenguţele de rozmarin erau aşezate sub pernă pentru a alunga coşmarurile. Se mai numeşte mirtin, rojmalin, rusmarin, etc.

Contribuie la

INTERN:
- normalizarea circulaţiei periferice şi cerebrale
- funcţionarea în condiţii optime a memoriei
- reducerea surmenajului psihic şi intelectual
- reducerea stărilor de ameţeală
- funcţionarea normală a sistemului digestiv, prin:
      - îmbunătăţirea digestiei
      - stimularea producerii şi eliminării de bilă
      - reducerea spasmelor care pot apărea la nivelul tractului intestinal
- menţinerea concentraţiei normale a colesterolului în sânge
- menţinerea tensiunii arteriale în limite normale
- eliminarea disconfortului care apare la nivelul aparatului osteo-articular.

EXTERN:
Contribuie la eliminarea disconfortului care apare la nivelul aparatului osteo-articular.

Rozmarin (Rosmarinus officinalis), părți aeriene.

• 
  INTERN:
  - pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia 1/2 linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Planta se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
  - macerat la rece – se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de plantă adăugată la 250 ml de apă rece, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 2 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
  - infuzie – se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 2 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
  

EXTERN:
- se aplică local sub formă de cataplasme, care se obţin astfel: 2-3 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.

Contraindicatii

sarcină, alăptare, copii mici, alergie la rozmarin.

50 gr

4.85

Ceai de salvie

Salvia face parte din familia Lamiaceae, fiind un subarbust cultivat, originar din zona mediteraneeană. Denumirea ştiinţifică a plantei ''Salvia'' provine din verbul latin ''salvare? care înseamnă a salva. În antichitate era considerată un panaceu universal, având peste 60 de indicaţii menţionate în textele istorice, cele mai cunoscute fiind utilizările sale ca remediu pentru: tratarea muşcăturilor de şerpi, creşterea fertilităţii la femei, scăderea transpiraţiei la bolnavii de tuberculoză, scăderea secreţiei lactate la lehuze, etc. Medicul şi botanistul grec Dioscoride recomanda planta ca diuretic, emenagog (pentru declanşarea ciclului menstrual) şi hemostatic. Se mai numeşte jaleş de grădină, salbie, cilvie, jalnică, selghie, etc.

Contribuie la

INTERN:
- funcţionarea normală a sistemului digestiv, prin:
     - stimularea producerii şi eliminării de bilă
     - reducerea spasmelor gastro-intestinale şi a balonării
- funcţionarea normală a sistemului hormonal feminin
- reducerea stărilor neplăcute care apar la menopauză
- funcţionarea în condiţii optime a memoriei
- reducerea surmenajului psihic şi intelectual
- funcţionarea normală a aparatului respirator
- reducerea transpiraţiei abundente.

EXTERN:
- eliminarea disconfortului care apare la nivelul cavităţii bucale
- menţinerea sănătăţii pielii
- reducerea riscului de sângerare
- reducerea transpiraţiei abundente.

Salvie (Salvia officinalis), părți aeriene.

• 
  INTERN:
  - pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
  - macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
  - infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
  

EXTERN:
- pentru eliminarea disconfortului care apare la nivelul cavităţii bucale se fac spălături locale cu maceratul sau cu infuzia de plantă
- pentru menţinerea sănătăţii pielii şi reducerea transpiraţiei abundente se fac spălături locale cu maceratul sau cu infuzia de plantă.

Contraindicatii

hipertensiune arterială, epilepsie, sarcină, alăptare, copii mici, alergie la salvie.
50 gr

4.85