Programul naţional


GLOBALIZARE ŞI REGIONALIZARE: TENDINŢE COMPLEMENTARE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ



Yüklə 2,08 Mb.
səhifə15/38
tarix01.08.2018
ölçüsü2,08 Mb.
#65455
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   ...   38

4. GLOBALIZARE ŞI REGIONALIZARE: TENDINŢE COMPLEMENTARE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ



4.1. Stilul de viaţă global

„Cu cât devin mai omogene stilurile noastre de viaţă, cu atât ne simţim mai legaţi de valorile profunde - religie, artă, limbă şi literatură. Pe măsură ce lumile noastre exterioare au mai multe similitudini, păstrăm cu tot mai multă sfinţenie tradiţiile izvorâte din interior”. (John Naisbitt”, Patricia Aburdene).


EXERCIŢIU:

Argumentaţi una sau cealaltă dintre afirmaţiile din paragraful de mai sus.

Discutaţi rezultatele.



Datorită dezvoltării economiei mondiale, apariţiei sistemului de comunicare global şi „scurtării distanţelor” dintre diferite culturi ale lumii, schimburile dintre Europa, America de Nord şi zona Pacificului au luat o amploare fără precedent în istorie. În centre urbane din lumea a treia apar semnele unei culturi internaţionale (chiar dacă incipiente).

Tendinţa spre globalizarea stilului de viaţă se manifestă la cele mai profunde niveluri al nevoilor umane: hrană, modă vestimentară distracţii şi comunicare. Această tendinţă, nu este singura; ea se află în tensiune cu cea a tradiţionalismului, numit de specialişti şi „tradiţionalismul cultural”.


EXERCIŢIU:

În grupe de câte 3-5 elevi, alcătuiţi liste de exemple privind tendinţele de globalizare a stilului de viaţă în diverse domenii: hrană; modă; hrană;; distracţii; comunicare.

Răspundeţi la întrebarea: „Modificările intervenite în orizontul de viaţă antrenează modificări corespunzătoare în orizontul cultural al comunităţilor şi orizontul cultural al indivizilor?”



Comerţul mondial, deplasarea cu mijloace tot mai rapide şi televiziunea au creat condiţii favorabile unui stil de viaţă global. Comerţul a creat o piaţă unitară mondială, bazată pe interdependenţa funcţională, la care sunt obligate să participe peste 160 de economii naţionale. Dilema fiecăreia dintre ele este aceasta: ori falimentul, ori participarea la comerţul global.

„Comerţul global” nu înseamnă doar că este mondial, ci şi faptul că a cuprins toate domeniile producţiei şi serviciilor, inclusiv cele care ţin de viaţa cotidiană: instrumente financiare (acţiuni, bonuri de valoare, devize), îmbrăcăminte, alimente, aparatură audio – video, precum şi bunuri simbolice. Călătoriile rapide, pe calea aerului, au deschis procesul de accelerare şi globalizare a dezvoltării.


APLICAŢIE

Elevii clasei se vor împărţi în patru echipaje.

Echipajele vor avea următoarele denumire:

- filmul


- muzica şi divertismentul

- publicistica

- televiziunea

Fiecare echipă va identifica elemente ale globalizării în domeniul definit de definirea echipei. Reprezentantul fiecărei echipe va expune concluziile echipei sale.

Comentaţi şi dezbateţi cele expuse de colegii voştri .

Televiziunea şi „stilul de viaţă global”


1.Contribuţia televiziunii la răspândirea unui stil de viaţă global, bazat pe valorile civilizaţiei occidentale, nu poate fi negat nici pentru Europa, în ciuda „naţionalismelor culturale” (a se vedea Franţa). Cu atât mai puţin pentru ţările în curs de dezvoltare care au, printre altele, şi cea mai densă populaţie. În regiunea cu cel mai mare suport de programe televizate, America Latină, 60% din programe sunt importate, iar din acestea 80% provin din SUA.

În două ţari relativ sărace, care cuprind 40% din populaţia lumii ( China şi India ), oamenii sunt bombardaţi zilnic cu imagini ale Occidentului dezvoltat. În India există 400 de milioane de telespectatori potenţiali. În China există aproximativ 100 milioane de aparate TV, iar audienţa estimată este de 600 milioane de telespectatori. În 1986, în Beijing şi Şhanghai există un televizor la două familii. În Şhanghai, în fiecare miercuri seara peste 70% din telespectatori urmăresc serialul american HUNTER. Este cert că prin programele de divertisment (în special filmele seriale) valorile occidentale sunt diseminate într-o masă de sute de milioane de oameni.

2. Potenţial, televiziunea globală există în Europa prin intermediul staţiilor multifuncţionale europene de televiziune prin satelit (EuroNews, EuroSport ,MTV etc.) dar şi aceste staţii sunt afectate de tendinţele spre naţionalism cultural, precum şi de barierele lingvistice.
EXERCIŢIU:

Răspundeţi la întrebarea: Se va ajunge, oare la o „televiziune globală„?

3. Dacă în urmă cu două secole, preţul redus al mărfurilor industriale era „tunul care dărâmă toate zidurile chinezeşti” (Marx), astăzi acest lucru este televiziunea (mai precis, imaginea televizată).

În Ocabamba, un sătuc cu 400 de locuitori din Peru, a existat televiziune (pe bază de baterii) încă înainte de pătrunderea electricităţii,a apei curente şi a poştei regulate. Tuaregii, cel mai mare trib nomad din Sahara, şi-au amânat, pentru prima dată în istoria lor, migraţia anuală (în 1983), pentru a putea urmări ultimul episod din serialul Dallas.

În Iran, unde 90 % din populaţie este analfabetă, o mare parte a populaţiei rurale trăieşte în bordeie cu pământ pe jos, dar deţine televizor color .

Posibilitatea unei televiziuni globale ridică mai multe întrebări:


  • Va aduce televiziunea globală la o programare în funcţie de un numitor comun? Va avea loc omogenizarea culturii?

  • Va ameninţa ea diferenţele specifice ţărilor?

  • Va facilita tendinţa unor ţări puternice, cum ar fi SUA, de a-şi impune valorile în lumea a treia sau chiar în alte ţări dezvoltate?


4.2. „Imperialismul cultural”/„naţionalismul cultural”

„Imperialismul cultural se infiltrează în orice ţară prin intermediul radioului şi televiziunii, prin turişti şi corpurile armate ale păcii, aparţinând Naţiunilor Unite; el pătrunde pe furiş în ţări străvechi şi chinuite de suferinţe, la fel ca şi cuceritorii de altă dată, aparent binevoitori, ai teritoriilor tribului de indieni Sionk, fiind de fapt o ipostază a satanei, aducând cu sine afacerişti şi drepturile femeii şi tot felul de valori relative, bazate pe toleranţă.” - Georgie Ann Geyer – ziaristă

În multe ţări ale lumii, în special în statele islamice, modernitatea este asociată cu Occidentul european şi considerată „statornică”. În numele islamului, tot ce e modern e statornic şi tot ce e european este imperialist.

Un adevăr, în rândurile de mai sus, este că: televiziunea transmite valori de mare profunzime, ca şi literatura – chiar dacă altfel. Din această perspectivă, ea nu trebuie pusă în acelaşi plan ca moda vestimentară, cu Mc Donald’s sau ca blue-jeans-ii


EXERCIŢIU

Există şi în România fenomenul de imperialism cultural ?

„Chiar dacă stilurile de viaţă încep să semene, există indicii certe ale unui puternic curent contrar: inerţia împotriva uniformizării, dorinţa de afirmare a unicităţii de cultură şi limbă, respingerea influenţelor străine.”

Exemple:


  • În Singapore, unde învăţământul se desfăşoară de 20 ani în limba engleză, a început o campanie de susţinere a dialectului mandarin şi de reînviere a interesului pentru „vechile valori”;

  • Galezii luptă pentru menţinerea limbii şi literaturii proprii;

  • În Catalonia, după 48 ani, limba catalană a fost reintrodusă ca limbă oficială (3 canale de radio funcţionează non-top şi canale de televiziune emit mai multe ore de zi);

  • În Quebec este penalizată folosirea limbii engleze, sunt interzise indicatoarele stradale în această limbă şi continuă lupta pentru desprinderea de Canada.

Un proces care constituie o sfidare pentru civilizaţia occidentală este renaşterea transnaţională a Islamului, iniţiată de ayatolahul Khomeini în Iran. Fundamentalismul islamic (Shiismul), considerat tipic pentru Iran şi Liban, a început să câştige teren în Egipt, Algeria, Indonezia şi Turcia. În aceste ţări, el funcţionează ca reacţie la „invazia occidentală”.

Un laborator interesant pentru confruntarea dintre globalism şi localism este Turcia. În timp ce guvernul solicita intrarea în Uniunea în europeană, studentele au început să-şi acopere capul cu vălul islamic, care a fost interzis în instituţiile publice încă din anii 20, când a demarat procesul de laicizare a statului în instituţiile publice încă din anii 20, când a demarat procesul de laicizare a statului, iniţial de la Kemal Ataturk. În 15 ani, numărul elevilor din şcolile musulmane a crescut de şase ori.

Revenirea tinerei generaţii la tradiţie nu este specifică doar islamului din Turcia (în marea lor majoritate, analfabeţi), şi nici doar Islamul în general. Tinerii japonezi de astăzi manifestă un mare entuziasm pentru îmbrăcămintea, mâncărurile şi literatura tradiţionale; mulţi au început să scrie poeme Haiku, la fel ca bunicii lor (dar nu şi ca părinţii lor).

APLICAŢIE

Reprezintă nevoi de identitate o predică în calea globalizării stilului de viaţă, a unificării genului uman la nivelul vieţii cotidiene ?

„Suntem de acord că suntem spanioli, dar noi suntem altfel de spanioli decât ceilalţi. Noi suntem spanioli fiind catalani. Dorim să rămânem spanioli, dar dorim şi să ne păstrăm limba, cultura noastră, instituţiile politice tradiţionale; am dorit ca Spania să accepte faptul că suntem un popor diferit,”

Jordi Pujol –şeful primului guvern catalan, format în 1980
APLICAŢIE

Dacă toate luptele pentru salvagardarea identităţii ar pleca de la o astfel de viziune, aceste lupte nu ar mai pune în discuţie ideea de staţiune, ci ar ridica o altă problemă: redefinirea ideii de statalitate, în consens cu noile condiţii ale epocii post –industriale.



5. STRUCTURI INTERNAŢIONALE DOCUMENTE ŞI STRUCTURI: C.E., ONU, NATO, UE.

Yüklə 2,08 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   ...   38




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin