Programul naţional
Yüklə 2,08 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Aplicaţie
Exerciţiu
Sugestie pentru profesor: pot fi prezentate în plen câteva opinii ale elevilor Vă prezentăm în continuare un exemplu care reflectă un anumit mod de a începe viaţa pe cont propriu. Lucrând în grupe de câte 4 elevi analizaţi cazul prezentat şi răspundeţi la întrebările de mai jos. Studiu de caz De ziua lui, Andrei, elev în clasa a XII a, a primit o garsonieră de la bunici şi a hotărât să sa mute în ea încă de a doua zi,. împreună cu prietenul său Relu, elev în clasa a X a. Deşi părinţii celor doi le-au cerut să mai aştepte pentru a clarifica unele probleme, ei s-au mutat (chiar dacă se înţelegeau bine cu părinţii). Erau foarte fericiţi când au luat această decizie.Ei şi-au sunat colegii şi prietenii pentru a le da vestea cea bună. Mutându-se în garsonieră au constatat că dispuneau de un aragaz, un frigider şi un pat. A doua zi o vecină le-a atras atenţia că au dat muzica prea tare şi i-a anunţat că trebuie să stea acasă între orele 16-18 pentru citirea contoarului.(„chiar în timpul programului nostru de pregătire pentru meciul de săptămâna viitoare”, gândi Andrei.) Seara când s-au întors au găsit frigiderul gol, hainele pe jos, atenţionarea de la I.R.E. Bucuria de pe faţa celor doi prieteni a dispărut şi în locul ei s-au instalat îngrijorarea şi tristeţea. Lucrând în grupe de câte 4 elevi analizaţi cazul prezentat şi răspundeţi la întrebările de mai jos.
Dacă vrei ca viaţa ta pe cont propriu să fie o viaţă de calitate trebuie să fii pregătit astfel încât să nu-ţi trăieşti viaţa la întâmplare, să trăieşti având anumite standarde care să-ţi asigure o stare de mulţumire şi echilibru.Viaţa pe cont propriu presupune: - să fii pregătit pentru conducerea propriei vieţi - să ai control asupra propriului timp (să ştii să-l planifici pentru a realiza un echilibru între timpul pentru sine, timpul pentru familie şi timpul pentru alţii) - să ştii ce vrei şi să acţionezi în sensul dorit (să-ţi fixezi obiective şi să acţionezi pentru a le realiza) - să ai capacitatea de a te adapta la condiţii diverse - să ai control asupra vieţii tale emoţionale (să-ţi conştientizezi emoţiile, sentimentele, dispoziţiile şi să le poţi stăpâni, controla) - să ai capacitatea de a lua deciziile cele mai bune pentru tine - să ai un sisem propriu de valori - să conşientizezi ce obligaţii ai ca cetăţean şi cum poţi te achiţi de ele - să ai capacitatea de a-ţi asigura fondurile financiare - să ai o orientare clară asupra propriei vieţi (să nu te laşi „dus de val”)
În deciziile pe care le vei lua va trebui să fii atent la responsabilitatea care îţi revine şi cât trebuie să te laşi influenţat. Aplicaţie
Dacă dispui de timp şi răbdare discută cu cineva tot demersul tău de la 1 la 7 şi fii atent la sugestii. NU UITA! E bine să fii atent la sugestii dar trebuie să ai şi propriile convingeri. Considerăm că nu se poate stabili o dată un moment în care să înceapă pregătirea pentru viaţa pe cont propriu, dar să ştii că familia şi şcoala pot să te ajute în acest sens dacă tu nu eşti indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul tău .De exemplu, ţi-ai pus întrebări de genul: „Care sunt taxele şi impozitele pe care le plătesc părinţii tăi anual?”, „Care este adresa instituţiilor car percep aceste taxe şi impozit?”, „Care este programul în care se pot plăti?” etc. Aplicaţie Urmăreşte timp de 2 săptămâni care sunt problemele pe care trebuie să le rezolve părinţii tăi şi notează-le. Analizând fiecare problemă, formulează soluţia pe care o vezi tu şi în ce măsură te-ai putea implica în rezolvarea ei. Realizează o programare în timp petru rezolvarea problemelor pe care le-ai notat. Făcând acest exerciţiu îţi va fi mai uşor să înţelegi dacă eşti pregătit pentru a te descurca singur/ singură. Evaluare „Viaţa pe cont propriu” Prezentaţi în scris strategia personală Poate că e bine mai întâi să te gâdeşti ce este mai important pentru tine în viaţă - să ai un loc de muncă stabil - să fii iubit - să călătoreşti - să fii apreciat - să iubeşti - să fii respectat - să ai o viaţă de familie liniştită - să ai o muncă de răspundere - să ai un loc de muncă în care câştigi bani mulţi - să-i ajuţi pe ceilalţi - să-ţi poţi pune în valoare potenţialul - să......................................................................etc.
1. Manual de psihologie socială, Adrian Neculau, Ed.Polirom, Iaşi 2003 2. Inteligenţa emoţională, Daniel Goleman, Ed.Curtea veche, Bucureşti 2001 3. Eficienţa în 7 trepte sau un abecedar al înţelepciunii, Stephen R. Covey, Ed. ALLFA, Bucureşti, 2002 4. Prevenirea şi dezadaptarea şcolară, Eniko Albert-Lorincy, Maria I.Carcea, Ed. Cermi, Iaşi, 1998 5. Probleme de psihologie socială, Mariana Caluschi, Ed.Cantes, Iaşi 2001 6. Mangementul timpului sau cum ne stabilim priorităţile, Stephen R. Covey, A. Roger & Rebecca R.Merrill, Ed.ALLFA, Bucureşti, 2000
Povestea „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” (citită cu mintea tânărului de clasa a X-a) Povestea drumului (din cultura africană)
În educaţia pentru valori -şi în ceea ce se numeşte educaţie în general- oamenii se orientează în funcţie de potenţele şi vulnerabilităţile lor; altfel rezultatele obţinute ar fi cu totul înâmplătoare. Cei care desfăşoară acest tip de activităţi trebuie să aleagă între valoare şi non-valoare. Etica negativului Prin implicarea în pregătirea şi desfăşurarea acţiunii, omul arată că deţine vocaţia axiotropismului. Aceasta înseamnă că, în acţiunile sale el distinge între: ceea ce este util şi ce ea ce este de prisos, între ceea ce este rău şi ce este bun, între ce este drept şi ce e rău, între ceea ce merită şi ceea ce nu merită, între ce e constructiv şi ce e distructiv etc. Aceste distincţii sunt operate de orice societate şi individ. Se poate spune că actanţii respectă un număr de reguli care le ghidează judecăţile şi acţiunile pentru a alege între valoare şi non-valoare. Axiotropismul e o coordonată permanentă a existenţei umane, constând în posibilitatea de a „stabili felul de a fi al unui lucru după indicele de abatere de la o axă “. El se manifestă la două niveluri de intensitate: în cadrul acţiunilor grupului şi în cadrul acţiunilor individuale. a. la nivelul grupului/comunităţilor/societăţilor axiotropismul funcţionează ca principiu ce include postulatele oportunităţii şi normalităţii sociale. b. la nivelul acţiunilor individuale axiotropismul îmbracă forma unor obiective particulare, aferente unor perioade relativ scurte din viaţa persoanelor. De ex.: Un elev de la gimnaziu îşi propune prin învăţare să ia o notă bună la o disciplină, un licean să acceadă la facultate, un student să obţină un anumit loc de muncă, etc. Faţă de axa axiotropică, acţiunile individuale suferă abateri mai mari decât în cazul grupurilor. În pofida acestor variaţii, dacă imperativul axiotropic al grupului nu este neglijat, comunităţile şi societăţile păstrează acelaşi „modus vivendi”. În societăţile arhaice şi tradiţionale abaterea era uşor de contracarat. Nesocotirea valorii atrăgea după sine reprimarea, excluderea. În societăţile moderne varietatea valorilor şi non-valorilor este foarte mare. În orice caz, se constată că omenirea a început sistematizarea cunoştinţelor privitoare la acţiunea eficientă prin a limita sfera non-valorilor. De ex. Biblia, prin Decalog, sintetizează conţinuturi ale cunoaşterii non-valorii: să nu ucizi, să nu trăieşti în desfrânare, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău etc. Deci, întâi să cunoşti pericolele şi apoi să dezvolţi lucrurile bune. Cunoaşterea surselor răului era prioritară. Şi numai pe această cale puteau fi organizate modalităţi concrete de contracarare a efectelor negative. Astfel, în basmul românesc „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, fiului de împărat i se permite să meargă oriunde în împărăţie, numai în Valea Plângerii nu, pentru a nu întâmpina necazuri. Dincolo de bogăţia de sensuri ce am putea găsi, sau de rafinamentul unei analize interdisciplinare, vom îndruma elevii să observe nevoia omului de modele. El nu poate trăi cu adevărat fără acestea. Şi acestea suntvalorile-indiferent în ce domeniu se manifestă- dar mai ales cele morale. Pentru că regresia moralei duce la ceea ce se petrece azi oribil în lume. Obiective: - dezvoltarea cunoştinţelor despre interculturalitate Obiective specifice: - a dezvolta percepţiile şi imaginile noastre despre culturile altor popoare; - atacarea stereotipiilor şi prejudecatilor cu privire la popoare şi culturile lor; - să dobandească cunoştinţe referitoare la educaţia interculturală; - să-şi dezvolte capacitatea de a fundamenta relaţii interumane prin dialog intercultural; - să identifice soluţii noi la problemele noi cu care se confruntă omenirea. Concepte-cheie: Mizele, problemele şi originile lor; - evaluarea diferenţei; - diviziunea economică a lumii: N-S;E-V; - Europa în plină schimbare; - reacţia faţă de schimbare; -răspunsuri noi la situaţii noi.
a) Se împart participanţii în grupe; b) Li se cere să citească povestea distribuită în copii; c) Se cere grupurilor să dea fiecare interpretarea poveştii; d) Se notează, pe scurt, esenţa interpretării; e) Se cere să se precizeze ce valori fundamentale comune multor culturi sunt prezente aici. Sugestii pentru animator: Discuţie asupra elementelor care au dus la interpretările grupurilor. Având în vedere variaţiile de ordin geografic, climateric, religie etc., ne vom concentra pe valorile universale vehiculate în poveşti (se poate alege o poveste asemănatoare din poveştile şi legendele popoarelor). Ar fi bine să invităm la activitate, dacă e posibil, tineri refugiaţi, pentru a scoate în evidenţă valorile care ne unesc. Evaluare: -Începeţi discuţia întrebând participanţii dacă le-au placut poveştile, dacă şi cât de importantă e originea lor; -Concentraţi discuţia pe ceea ce a condus participanţii către deciziile asupra valorilor şi elementelor pe care ei le asociază diverselor culturi. Ce gândiţi despre un popor/popoarele care îşi imaginează lumea astfel şi care propune astfel de valori umane? Bibliografie: Spaţiul mioritic, Lucian Blaga POVESTEA DRUMULUI - poveste africană Tatăl şi fiul, mergând prin locuri neprielnice, au rătăcit drumul. După multe încercări, fiul a reuşit să-l regăsească. - Acum drumul e al meu, căci eu l-am găsit, spuse fiul. - Ce vrei să faci? întrebă tatăl. - Îl bag în sac pentru că de-acum e al meu. - Drumul e al oamenilor - spuse tatăl. Dar, oricăt se strădui, nu reuşi sa-l convingă pe fiul său. Acesta, într-adevăr, luă drumul şi-l puse în sac. Prin partea locului erau puse capcane pentru animale. Primul care căzu în capcană fu fratele mamei tânărului. Apoi unchiul ei. În cele din urmă, chiar cei doi se rătăciră şi nu mai ştiau încotro să meargă. Disperarea lor era mare şi le era frică să nu moară. Acum abia fiul eliberă drumul. Astfel, dintr-o dată, ştiură pe unde să meargă iar cei prinşi în capcane reuşiră să se elibereze.
Obiective: - să exploreze diversele percepţii ale istoriei; - să caute similitudini în sistemele educative; - să trezească curiozitatea şi empatia cu privire la cultura şi istoria altor popoare; - să favorizeze o abordare critică a istoriei.
Scrierea şi predarea/învăţarea istoriei (dar şi a unor perioade literare) este o misiune cu atât mai grea cu cât exista pericolul de a cădea în etnocentrism, naţionalism şi xenofobie. Dacă ea joacă un rol important în socializarea şi formarea identităţii noastre, din cauza modului cum poate fi predată, ea poate contribui uneori la adâncirea prejudecăţilor şi stereotipiilor faţă de alte popoare sau ţări. Educaţia interculturală ar trebui să promoveze o interpretare a istoriei, care să ţină seama de diferite perspective. A asculta sau a citi istoria altora ne ajută să înţelegem mai bine propria noastră istorie.
- se desenează un calendar de la o anumită dată până în zilele noastre (sau numai pe un an istoric), pe tablă sau pe flip-chart. Durata: 1-2 ore Sugestii: - invitaţi fiecare participant să reflecteze la 5 date istorice cruciale pentru fiecare ţară sau cultură implicată şi să aplice numele acesteia alături de datele corespunzatoare din calendar; - când toţi participanţii au terminat,cereţi-le să spună argumentele pentru importanţa acestor date, ce reprezintă ele şi de ce le-au ales.
Cereţi participanţilor să spună: - au fost surprinşi de una sau alta din aceste date (sau evenimente) sau toate le erau cunoscute? - dacă nişte evenimente sunt necunoscute, cereţi celor care le-au citat să dea explicaţiile necesare; - întrebaţi-vă apoi de ce şi cum învăţăm noi anumite evenimente istorice şi nu altele.
Yüklə 2,08 Mb. Dostları ilə paylaş:
|