Programul naţional

Aplicaţie

Profesorul formează grupe de câte 4-6 elevi având sarcina de a căuta şi discuta exemple de conflicte care s-ar fi putut rezolvate prin mediere.

Fiecare grup alege un conflict şi îl propun clasei, dintre toate elevii clasei aleg unul. (Variantă: profesorul poate veni cu un caz de conflict descris).

Se identifica personajele implicate, profesorul notează personajele pe tablă.

Un grup pregăteşte rolul unei părţi implicate direct delegându-şi reprezentantul. Alt grup pregăteşte rolul unei părţi implicate direct delegându-şi reprezentantul. Grupul de mediatori primesc regulile medierii delegându-şi reprezentantul. Se formează un acvariu. Elevii care nu mai au roluri formează un cerc în jurul celorlalţi şi vor observa ce se întâmplă.

Părţile în conflict apar în faţa mediatorului. Începe procesul de mediere, ţinându-se cont de reguli. Elevilor li se înmânează regulile, astfel ca ei să poată judeca mai bine procesul.Elevii din acvariu observă.

La finalul medierii se discută despre procesul de mediere. Profesorul lansează întrebări precum:

• 
  A ieşit cineva în avantaj din procesul de mediere? De ce.
  
• 
  Cum s-au comportat părţile? Dar mediatorul?
  
• 
  Cine trebuie să câştige într-un proces de mediere? De ce?
  

Notă: Activitatea ar putea fi derulată atunci când apare un conflict real în şcoală.

Metode: Brainstorming, lucrul în echipă, simulare, acvariu
ANEXĂ: fişa de lucru, reguli pentru medierea conflictelor-se decupează

Cele 5 reguli ale medierii conflictelor: Să nu judeci. Mediatorii sunt imparţiali, chiar dacă ei cred că una din părţi are dreptate şi un greşeşte Să nu dai sfaturi. Uneori mediatorii se pot gândii la soluţii ale conflictului, dar ei nu trebuie să le sugereze celor implicaţi; e conflictul lor, lăsaţi-i să şi-l rezolve singuri, aşa cum doresc. Doar atunci se vor simţi cu adevărat responsabili. Să fii în mod egal empatic. Un mediator empatic încearcă să înţeleagă ce simt cei doi implicaţi în conflict imaginându-se în locul fiecăruia, înţelegând lucrurile din perspectiva lui. Evitaţi să treceţi de partea cuiva, dar încercaţi să înţelegeţi cum vede fiecare lucrurile. Păstraţi confidenţialitatea. Oamenii se simt mai bine când vorbesc despre sentimentele şi problemele lor, dacă ştiu că mediatorii nu vor spune nimănui despre conflictul lor. Arată că îţi pasă. Mediatorii ţin cont de procesul de mediere şi de oameni. Ei fac tot posibilul să-i ajute pe ceilalţi să se înţeleagă şi să-şi rezolve conflictele. Dacă mediatorii respectă procesul de mediere, ceilalţi vor avea încredere în proces pentru a-şi rezolva problema. (după Daniel Saphiro, Conflictul şi comunicarea)

III.2. Norme sociale; cadru formal şi informal

Încă de când devenim conştienţi de propria noastră făptură, de corpul şi de mintea noastră, realizam şi o serie de reguli care ne coordonează acţiunile, comportamentul, modul de gândi şi interpreta lucrurile (chiar dacă noi nu ştim atunci că ele sunt „reguli” propriu zise). Treptat, prin procesul de socializare, la care contribuie întâi familia primară, familia lărgită, apoi prietenii, colegii, şcoala, mass media etc. aceste „reguli” sunt internalizate, ele încep să facă parte din viaţa noastră în mod firesc astfel încât devenim conştienţi de ele doar atunci când ele contravin flagrant cu modul nostru de a acţiona, de a gândi sau atunci când noi sau alţii din jurul nostru suntem sancţionaţi pentru încălcarea lor, conştientă sau nu.

Aceste „reguli” de care vorbim sunt de fapt norme sociale şi sesizăm cu uşurinţă că ele guvernează nu numai conduitele individuale ci şi pe cele colective.

Definiţii:

Norma: model, regulă, prescripţie care reglează comportamentul indivizilor, grupurilor,
organizaţiilor, colectivităţilor. Normele sunt de diferite tipuri: interdicţii,
recomandări şi modele de a face un lucru (de exemplu norme tehnice).

Respectarea normelor a fost considerată mai întâi ca o supunere faţă de legi, cu referire la autoritatea socială care se impune în norma juridică. Cu toate acestea, putem constata că noi interiorizăm nu numai norme calificate juridic, ci şi o serie de norme dictate de „morala vremurilor”, de ceea ce „trebuie şi nu trebuie” să faci la un moment dat, de ceea ce este „la modă” sau de ceea ce este impus de liderul grupului din care facem parte.

Există o serie de reguli care determină, într-o măsură mai mare sau mai mică, comportamentul nostru în diverse situaţii, şi o serie de reguli de grup, respectate de toţi membrii tocmai pentru a asigura coerenţa şi unitatea grupului respectiv. Astfel, în cadrul grupului există regulile de bază, necesare pentru ca grupul să constituie un sistem viabil, eficient din punct de vedere al funcţionalităţii sale, reguli stabilite de comun acord (în cazul grupurilor democratice), ca un soi de statut al grupului, dar şi o serie de reguli care se formează treptat, în funcţie de preferinţele membrilor, de relaţiile care se stabilesc între ei etc.

Ajungem astfel la un alt aspect al problematicii „normelor sociale”, formalul şi informalul. După părerea voastră, legile, reglementările juridice intră la capitolul „reguli formale”? Există şi „legi nescrise” care ne dictează comportamentul?

Exerciţii

STUDIU DE CAZ:

Cristina este una dintre elevele bune din clasă, generoasă şi sensibilă. Ea are câteva prietene bune cu care merge împreună la petreceri, discotecă, la film sau stau „ca fetele” la una dintre ele acasă şi discută ultimele noutăţi din viaţa mondenă a liceului. Prietenii şi părinţi le includ în categoria „fete cuminţi, cu un viitor strălucit în faţă”.

Într-o seară însă, Cristina, supărată pe o altă fată care i-a „suflat” un băiat care îi plăcea, se aliază cu o trupă adversă şi se răzbună pe „trădătoare”, aplicându-i o mamă serioasă de bătaie. După ce vestea se află, Cristina nu numai că nu regretă dar este şi mândră de fapta ei, şocându-şi colegii, părinţii dar mai ales prietenele, care credeau că o cunosc mai bine ca oricine altcineva.

Care este pedeapsa formală pe care a primit-o Cristina din partea conducerii şcolii? Credeţi că ea ar trebui pedepsită şi informal, de grupul din care face parte? Cum? Care dintre pedepse v-ar afecta mai tare, dacă aţi fi în locul ei?

Definiţii:

Formal = sistem de organizare bazat pe prescrierea oficială a obiectivelor şi regulilor de funcţionare, pe stabilirea precisă a sarcinilor, privilegiilor şi obligaţiilor. Termenul este folosit pentru a desemna faptul că există un sistem de reguli sau pentru a arăta că acţiunile unui grup se conformează unui asemenea sistem.

Informal = organizare bazată pe relaţii interpersonale, fără reglementări prescrise.
Organizarea informală poate completa organizarea formală (soluţionarea unor probleme ignorate de reglementările formale, „umanizarea” relaţiilor în cadrul marilor organizaţii, asigurarea solidarităţii de grup) sau poate să o submineze (dezvoltarea unei reţele paralele de realizare a obiectivelor, dobândirea de privilegii nelegale, formarea de raporturi clientelare). Studiile de sociologia organizaţiilor şi grupurilor arată că organizarea informală are de obicei efecte bivalente şi că ea se manifestă în toate tipurile de organizaţii şi în toate contextele societale.

Fiecare membru din societate este supus simultan, aşa cum spuneam, unui set de reguli formale şi informale, de la reglementările juridice până la îndatoririle pe care le are în gospodăria proprie. În general respectarea ambelor seturi de reguli nu provoacă individului nici un fel de disconfort sau conflict dar există şi situaţii extreme, în care este obligat să aleagă, pentru că norma formală şi cea informală se exclud reciproc.

Aplicaţie

Luigi este un tânăr care face parte dintr-o reţea de trafic de droguri. În timpul unei operaţiuni a poliţiei, el este arestat, împreună cu alţi dealeri. În cadrul anchetei, poliţia îi propune să depună mărturie împotriva unui şef al bandei pentru a obţine o reducere a pedepsei. Luigi este supus unei duble presiuni psihologice: denunţarea sau păstrarea tăcerii. El trebuie să ia o decizie. Care este sursa presiunii de tip formal şi a celei de tip informal care se exercita asupra lui Luigi?

Împărţiţi în două grupe, discutaţi posibilele consecinţe ale alegerii de către Luigi a fiecăreia dintre cele doua variante.

Precizări pentru profesor: Presiunea de tip formal este cea exercitată de legile ţării la care Luigi este supus în calitatea sa de cetăţean. Cea de tip informal este reprezentată de regulile interioare ale organizaţiei din care face parte, dintre acestea cea mai puternică fiind aşa zisă „lege a tăcerii”.
Exerciţii

În grupe de câte cinci elevi, alcatuiţi liste cu principalele tipuri de activităţi la care clasa, însoţită sau nu de diriginte, participă, în următoarele contexte:

1. 
   la şcoala;
   
2. 
   la aniversarea unuia dintre colegi;
   
3. 
   în vizita la primărie;
   
4. 
   în excursie.
   

Ce reguli de comportament trebuie să respectaţi în fiecare situaţie?

Ce tipuri de informaţii primiţi în fiecare caz?

Ce relaţii se stabilesc între colegi precum şi între aceştia şi celelalte persoane implicate în activităţi?
Aplicatie

Lideri formali/informali

În echipe de câte cinci elevi descrieţi două situaţii în care liderul formal şi cel informal au propus activităţi în care a fost antrenată clasa.

Ce argumente au folosit cei doi pentru atragerea colegilor în realizarea activităţii?

Care dintre cei doi a convins mai uşor şi de ce?
Precizari pentru profesor: Veţi urmări ca răspunsurile la prima întrebare să pună accent efectiv pe argumente logice iar la cea de-a doua să surprindă toate aspectele care au influenţat decizia elevilor de a urma unul sau altul dintre lideri (apel la sentimente, la relaţiile de prietenie, şantaj, promisiuni, ameninţări etc.).