Programul naţional

În echipe de câte cinci elevi alegeţi o temă de dezbatere şi, alcătuind o “comisie parlamentară”, formulaţi o rezoluţie. Prezentaţi în ora următoare rezoluţiile în “Parlament” – întreaga clasă.

Curtea Europeană de Justiţie

A fost înfiinţată prin Tratatul de la Roma cu scopul de a se pronunţa asupra interpelării acţiunilor instituţiilor comunitare şi, acolo unde este posibil, asupra statutului organismelor create de Consiliu. Curtea de Justiţie îşi are sediul şi centrul administrativ la Luxemburg. Este alcătuită din 13 judecători asistaţi de 6 avocaţi generali. Durata mandatului unui judecător este de 6 ani.

Curtea deliberează în sesiuni plenare, completul de judecată fiind alcătuit dintr-un număr impar de judecători. Cvorumul este de 7. Dacă un caz este supus atenţiei Curţii de un stat membru sau de o instituţie, Curtea se va întruni în sesiune plenară. Deciziile Curţii sunt obligatorii atât pentru instanţele naţionale, cât şi pentru cetăţenii Comunităţii, ele având putere de lege. Deciziile Curţii pot să nu ţină seama de legislaţia naţională sau să anuleze hotărârile instanţelor naţionale.

Curtea poate fi sesizată de Comisie, de Consiliul de Miniştri, de orice stat membru, de instanţele naţionale ale statelor membre sau de cetăţeni. Deciziile se iau în majoritate de voturi. În situaţia în care se ajunge la egalitate, votul celui mai tânăr judecător nu este luat în considerare.

Fişa 10: PROBLEME GLOBALE
Secolul al XX-lea se remarcă prin dinamica extraordinară a dezvoltării civilizaţiei, în comparaţie cu întreaga evoluţie anterioară a istoriei omenirii. În acest secol a avut loc o „accelerare a istoriei“ – şi acesta este rezultatul amplificării descoperirilor ştiinţifice şi al creaţiei tehnice şi tehnologice, care au schimbat în mod revoluţionar ritmul şi condiţiile de viaţă ale oamenilor.
Globalizarea
Procesul globalizării stimulează dezvoltarea rapidă, circuitele economice şi financiare, propagă valorile universale şi apropie societăţile între ele, oferind oportunităţi multiplicate pentru beneficii economice şi sociale pentru toate ţările lumii. Pe de alta parte, în absenţa unor politici adecvate, procesul globalizării poate conduce şi la unele efecte negative, adevărate provocări la adresa statelor lumii noi, precum încălzirea globală, poluarea, afectarea biodiversităţii şi deşertificarea, inechitatea distribuţiei beneficiilor globalizării între ţările bogate şi cele sărace şi adâncirea decalajelor, ştergerea specificităţilor culturale, proliferarea armelor de distrugere în masă, criminalitatea transfrontalieră sau terorismul.

Acceptând existenţa acestor aspecte, comunitatea internaţională a recunoscut ca una din problemele majore ale perioadei actuale găsirea căilor prin care efectele pozitive ale globalizării să fie maximizate şi să se răsfrângă asupra tuturor ţărilor şi popoarelor, în timp ce efectele negative potenţiale să fie eliminate sau reduse la minim. Numai în asemenea condiţii, idealul general acceptat al dezvoltării durabile poate fi atins, astfel încât tuturor locuitorilor planetei să le fie asigurat în mod echitabil dreptul la bunăstare, libertate şi pace.

Recunoaşterea oficială a acestor preocupări, precum şi a voinţei tuturor ţărilor de a îşi concerta eforturile în acest sens reprezintă substanţa Declaraţiei Mileniului, adoptată cu ocazia Summit-ul Mileniului, care a avut loc în septembrie 2000, la sediul ONU din New York. Prin acest document, statele membre şi-au reafirmat angajamentul de a acţiona pentru asigurarea dezvoltării durabile şi eradicării sărăciei la nivel global, a păcii, securităţii şi dezarmării, a protecţiei mediului, a bunei guvernări, democraţiei şi respectării drepturilor omului,a îmbunătăţirii şi eficientizării mecanismelor internaţionale prin întărirea ONU.
Dezvoltarea economică şi ştiinţă
Dezvoltarea economică a acestui secol s-a bazat în mare măsură pe extinderea utilizării energiei combustibililor fosiţi. Dacă în 1900 se foloseau zilnic, la scară planetară, câteva mii de barili de petrol, în 1997 acest consum a ajuns la 72 milioane de barili pe zi. Totodată, creşterea economică a însemnat o creştere spectaculoasă a diferitelor materiale (consumul de metale a crescut de la 20 milioane tone pe an, la început de secol, la 1200 milioane de tone; consumul de hârtie a cunoscut numai în a doua jumătate a secolului, din 1950 până în 1996, o creştere de şase ori, atingând 281 milioane de tone. Producţia de mase plastice, necunoscute în 1990, a ajuns la 131 milioane tone în 1995.). Ceea ce este remarcabil este că astăzi au intrat în circuitul economic toate cele 92 elemente menţionate în tabelul periodic al lui Mendeleev, existente în natură, faţă de numai 20 utilizate în 1900.

Prin intermediul ştiinţei şi al tehnologiei oamenii au pătruns în intimitatea structurilor materiei, descătuşând energia atomului şi descifrând tainele celulei vii, ca şi în universul îndepărtat pe care îl scrutează cu mijloace tot mai sofisticate de investigare. Dezvoltarea mijloacelor de transport moderne şi a telecomunicaţiilor a redus distanţele şi a facilitat mobilitatea umană şi difuzarea rapidă a informaţiilor şi cunoştinţelor. Secolul al XX-lea a marcat progrese spectaculoase în domeniul protecţiei sănătăţii – al combaterii unor epidemii şi boli infecţioase, prin apariţia antibioticelor şi imunizarea copiilor prin vaccinuri.

În acelaşi timp, însă, studiile subliniază că toate aceste progrese sunt generatoare de probleme noi, civilizaţia umană intrând în conflict cu mediul ambiant, cu suportul natural al existenţei societăţii umane şi al vieţii pe planetă, atât prin epuizarea resurselor naturale de energie, de materii prime şi de hrană, cât şi prin deteriorarea calităţii factorilor de mediu – apă, aer, sol.
Sărăcie şi probleme sociale
Nu se mai pot separa eforturile de a construi o economie durabilă de cele necesare pentru satisfacerea nevoilor celor săraci. După unele estimări, circa 840 milioane de oameni, în lume, sunt subnutriţi, 1,8 miliarde nu au acces la apă potabilă, 1,6 miliarde sunt analfabeţi şi 2 miliarde nu au acces la electricitate.

Eforturile pentru a restaura relaţii stabile între economie şi sistemele ei de suport natural depind de coeziunea socială din societate. La nivel internaţional, această coeziune este influenţată de distribuirea bogăţiei. Revista „Forbes“ estima că 225 cele mai bogate familii din lume dispun de o avere însumată de peste 1 trilion dolari, ceea ce este egal cu venitul anual al celei mai sărace jumătăţi a populaţiei globului. Iar averea celor mai bogaţi trei indivizi depăşeşte veniturile anuale însumate ale celor mai sărace 48 de ţări. Este clar că într-o lume cu resurse limitate este inacceptabilă lărgirea discrepanţei dintre bogaţii şi săracii lumii.

Demografia
În acest secol, populaţia Globului a crescut de patru ori (de la 1,6 miliarde în 1900 la 6 miliarde în 1999), iar economia mondială (Produsul Global Mondial) – de 17 ori (de la 2,3 trilioane dolari în 1900 la 39 trilioane dolari în 1998). Cea mai mare creştere a fost înregistrată în a doua jumătate a secolului, lucru reflectat şi în creşterea comerţului mondial, de la 380 miliarde dolari în 1950, la 5860 miliarde dolari în 1997. Secolul al XX-lea este deci secolul creşterii economice.

Dezvoltare durabilă
Secolul viitor va fi un secol ambiental (al echilibrului ecologic). Convertirea economiei secolului al XX-lea într-una durabilă din punct de vedere ambiental constituie cea mai mare oportunitate investiţională din istorie.

O economie este durabilă din punct de vedere ambiental doar dacă satisface principiile durabilităţii, decurgând din ştiinţa ecologiei. Aceasta înseamnă ca pescuitul să nu depăşească producţia durabilă de peşte, pomparea apei din acvifere să nu depăşească capacitatea de refacere a acviferelor, eroziunea solului să nu depăşească rata naturală de formare a noilor soluri, tăierea pădurilor să nu depăşească ritmul de plantare şi refacere a pădurii, emisiile de carbon să nu depăşească capacitatea naturii de fixare a dioxidului de carbon atmosferic. O economie durabilă nu distruge speciile de plante şi animale mai rapid decât cresc altele noi.

Modelul industrial occidental de dezvoltare, care a dominat în ultimele două secole, a ridicat fără precedent standardul de viaţă al unei cincimi a umanităţii. Dar această economie bazată pe combustibili fosili, inclusiv pe automobilul cu combustie internă, nu este viabilă pentru lume şi nici pentru Vest – pe termen lung, pentru că ea distruge sistemele sale de suport natural. O dezvoltare economică durabilă din punct de vedere ambiental (al resurselor naturale) trebuie să se bazeze pe noi principii care să aibă în vedere nu epuizarea resurselor existente, ci extinderea utilizării resurselor regenerabile de energie şi reutilizarea şi reciclarea materialelor.

A construi o economie durabilă din punct de vedere ambiental (în armonie cu natura) presupune depăşirea viziunilor tradiţionale despre progres. Nu înseamnă progres dacă vom asigura în secolul ce vine câte un computer în fiecare casă, dar vom distruge jumătate din speciile de plante şi animale şi, de asemenea, nu înseamnă progres dacă se va quadrupla dimensiunea economiei globale, dar mulţi dintre semenii noştri vor fi mai flămânzi decât strămoşii noştri care trăiau din vânat.

Un prim pas în redefinirea progresului este să recunoaştem că generaţia noastră este prima a cărei misiune este de a asigura habitabilitatea planetei pentru generaţiile viitoare.

Protecţia mediului
Accelerarea dezvoltării contemporane a amplificat presiunea asupra lumii naturale de care rămânem dependenţi, chiar şi în epoca informaticii. Noi forme ale dezechilibrelor ambientale – slăbirea stratului de ozon stratosferic şi încălzirea atmosferei – au început să altereze ecosistemele naturale. Suprasolicitarea resurselor naturale a ajuns la limite periculoase pentru secolul următor, mai ales în ce priveşte efectele asupra resurselor de apă potabilă, pădurilor, păşunilor, solului fertil, pescuitului oceanic, diversităţii biologice şi atmosferei globale

Una din consecinţele acestei dezvoltări industriale din acest secol este fenomenul de seră, ca urmare a creşterii cantităţii de dioxid de carbon din atmosferă, datorită utilizării pe scară amplă a combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaz natural) şi reducerii suprafeţelor împădurite, care acopereau 70% din suprafaţa solului planetar la începutul secolului trecut, iar acum mai reprezintă doar cca. 27%, pădurea, vegetaţia în general, fiind un consumator de dioxid de carbon şi producător de oxigen. Ca urmare, a avut loc, pe parcursul acestui secol, un proces de încălzire a atmosferei – creşterea temperaturii medii a planetei cu circa 1 grad Celsius – ceea ce provoacă efecte de mare amplitudine: extinderea fenomenului de secetă, pe de o parte, amplificarea dimensiunii uraganelor şi a inundaţiilor, pe de altă parte, mari incendii de păduri în zona tropicală (ceea ce nu erau de conceput în trecut) – în Indonezia şi Amazonia –, dar şi în zone reci – Canada, Rusia.

Anul 1998 a fost considerat ca anul „cel mai cald din istorie“ şi care a înregistrat fenomene naturale catastrofale, fără precedent: inundaţiile din China, uraganele de o forţă nemaiîntâlnită în Statele Unite şi în America Centrală. Suma pierderilor provocate de fenomenele naturale catastrofale în anul 1998, după estimările aflate în posesia Worldwatch Institute, depăşeşte totalul pierderilor similare produse în 10 ani anteriori.
Pacea şi securitatea internaţională
Secolul al XX-lea a fost cel mai violent, prin dimensiunea conflictelor militare şi a efectelor lor distrugătoare şi nimicitoare. Dacă facem abstracţie de toate celelalte conflicte locale sau generale şi ne referim doar la cele două conflagraţii mondiale, care au marcat acest secol, numărul victimelor, al decedaţilor în cele două războaie depăşeşte suma tuturor pierderilor umane din toate confruntările militare care au avut loc de-a lungul întregii istorii a omenirii.

După 1990, problemele legate de pacea şi securitatea internaţională au suferit ample transformări faţă de perioada războiului rece, făcând necesare noi abordări şi noi soluţii, care reclamă întărirea mecanismelor instituţionale internaţionale şi a capacităţilor comunităţii internaţionale de a raspunde rapid şi eficient ameninţărilor. Concepte rar utilizate în trecut sunt astăzi tot mai circulate, precum operaţiunile de prevenire a conflictelor, pacificare şi menţinere a păcii, de reabilitare post-conflict şi construire a păcii.

Lupta împotriva terorismului
Problema terorismului, care până nu demult era tratată în general punctual, de la caz la caz, a devenit o temă cu adevărat globală după evenimentele din 11 septembrie 2001. În deceniile trecute, grupările teroriste erau de regulă concentrate local, aveau obiective clar definite şi, de cele mai multe ori, beneficiau de sprijinul financiar şi logistic al unor state. Prin contrast, terorismul de azi este caracterizat prin extensia organizaţiilor teroriste la nivel global, graţie mijloacelor moderne de comunicaţie şi mobilităţii resurselor financiare, prin obiective mai difuze şi prin creşterea importanţei sprijinului din partea unor persoane private, de multe ori greu de identificat. Pentru succesul în lupta împotriva terorismului, statele lumii trebuie să lucreze împreună pentru armonizarea percepţiilor înţelesului noţiunii de terorism şi pentru identificarea corectă şi contracararea factorilor favorizanti ai terorismului.
Neproliferarea armelor de distrugere în masă
Achiziţia şi deţinerea de arme de distrugere în masă – fie ele nucleare, biologice ori chimice – de către entităţi teroriste reprezintă astăzi una dintre cele mai importante ameninţări şi provocări la adresa securităţii comunităţii internaţionale. Se menţine, de asemenea, riscul ca, unele state să folosească sau sa ameninţe cu folosirea armelor de distrugere în masă, în scopuri de santaj sau intimidare.
Concluzii
Prin adoptarea Declaraţiei Mileniului, statele membre ONU au stabilit o serie de ţinte clar definite în domeniul dezvoltării durabile, „obiectivele mileniului”, pe care s-au angajat să le atingă în orizontul anului 2015. Printre acestea se numără înjumătăţirea numărului celor care trăiesc în sărăcie extremă şi a celor afectaţi de foamete, asigurarea accesului universal, pentru copiii de ambele sexe, la învăţământul primar, reducerea mortalităţii infantile, reducerea răspândirii epidemiilor, în special a malariei şi SIDA şi crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare, orientat spre asistenţă, comerţ internaţional şi reducerea poverii datoriei externe.

A construi o economie globală durabilă presupune un efort cooperativ global. Nici o ţară nu-şi poate stabiliza climatul acţionând singură. Nici o ţară nu poate singură să asigure protecţia diversităţii vieţii pe planetă. Nici o ţară nu poate singură să protejeze pescuitul oceanic. Aceste obiective pot fi asigurate numai printr-o cooperare globală care recunoaşte interdependenţa dintre ţări. Câtă vreme nevoile naţiunilor sărace pentru hrană, sănătate, surse de energie şi alte surse vitale nu sunt satisfăcute, naţiunile mai bogate cu greu pot aştepta contribuţia primelor la soluţionarea problemelor globale pe termen lung, cum ar fi schimbările de climat. Obiectivul trebuie să fie inversarea tendinţelor din ultimele decenii de creştere a inegalităţilor internaţionale şi reducerea programelor de ajutor.

Aplicaţie:

Pornind de la temele abordate mai sus sau de altele similare, descrie-ţi pe scurt, într-o producţie literară (eseu, nuvelă, scenariu, poezie etc.), o problemă care afectează în prezent un număr mare de oameni şi soluţia/soluţiile de rezolvare a acestei probleme. Sunt acceptate idei cât mai originale dar de preferinţă realiste.


SEMESTRUL II
FIŞA 1: PREZENTARE

Cea de-a doua aplicaţie a clasei a XII-a, „Sunt pregătit pentru viaţa pe cont propriu?” are ca scop conştientizarea elevilor asupra oportunităţilor dar şi dificultăţilor pe care le vor avea de întâmpinat în viaţa de după liceu. Suportul informativ a fost astfel realizat încât să constituie o recapitulare a cunoştinţelor acumulate de-a lungul întregului program de Educaţie pentru cetăţenie democratică.

Dumneavoastră şi elevii aveţi la dispoziţie 15 „scenarii”; fiecare scenariu reprezintă situaţia unui tânăr de 18 – 19 ani, proaspăt absolvent de liceu/şcoală de artă şi meserii; „scenariul” cuprinde referinţe la caracteristicile socio-economice ale familiei din care provine tânărul, la şcoala absolvită, la planurile de viitor ale acestuia, la posibilităţile financiare etc.; clasa va fi împărţită în grupuri (numărul de membri este la alegerea dvs.), fiecare grup având sarcina de a alege un personaj din cele 15 şi de a alcătui bugetul şi programul zilnic al acestui personaj pentru o lună in viaţa sa „pe cont propriu” (de exemplu octombrie – prima lună din anul universitar). Cele două sarcini de îndeplinit vor fi împărţite, urmând ca fiecare membru al fiecărei echipe să contribuie la îndeplinirea acestora. Urmărind caracteristicile din „scenariu”, fiecare echipă va prezenta în orele din finalul aplicaţiei bugetul întocmit şi un posibil program zilnic, nu foarte amănunţit, al personajului ales. Este foarte important modul în care dvs. prezentaţi elevilor modul în care decurge aplicaţia, astfel încât aceştia, în momentul în care va demara efectiv întocmirea bugetului şi a programului zilnic pentru personajul ales, să intre în pielea personajului şi întreaga echipă să gândească unitar, pentru o veridicitate cât mai ridicată a produsului rezultat.

Am încercat să imaginăm cât mai multe variante de iniţiere a „vieţii pe cont propriu” pentru tinerii absolvenţi, pentru a acoperi aspecte cât mai variate legate de desprinderea de căminul părintesc şi înfruntarea noilor provocări. „Bulinele” ataşate fiecărui „scenariu” au două roluri: de a-i ajuta pe elevi în îndeplinirea sarcinilor legate de aplicaţie (dar să le fie utile şi mai târziu, când vor parcurge în realitate una dintre situaţiile descrise) şi de recapitula informaţii primite pe parcursul întregului program de educaţie pentru cetăţenie democratică.

Cum se va desfăşura efectiv aplicaţia? Pentru uşurarea muncii dvs. dar şi pentru a ne face cât mai bine înţeleşi, vom prezenta calendarul aplicaţiei, conceput astfel încât să vă dea (sperăm noi) un grad sporit de libertate, atât în organizarea temporală a orei de Educaţie pentru cetăţenie democratică cât şi în alegerea metodelor pe care le veţi utiliza.

Calendarul aplicaţiei:

Ora I: Profesorul prezintă aplicaţia elevilor. Se constituie echipele; fiecare echipă va studia „scenariile” prezente în ghid. O parte din oră va fi dedicată discuţiei despre lucrul în echipă şi unei scurte aplicaţii specifice (vezi Fişa 1).

Temă până ora din săptămâna următoare: alegerea unui personaj. Se va urmări selectarea unui număr cât mai mare de „scenarii” astfel încât să fie discutate situaţii cât mai variate.

Orele II - III:

• 
  Se prezintă alegerile făcute şi motivaţia. Fiecare grupă, printr-un purtător de cuvânt, va prezenta „scenariul” pe care l-a ales, de ce şi cum au fost împărţite sarcinile în cadrul grupului. Vă recomandăm să urmăriţi acele grupe în care există mai mulţi elevi cu tendinţe de lider precum şi pe acelea în care nimeni nu preia iniţiativa de conducere.
  
• 
  Se discută fişa cu bugetul (intrări, ieşiri); se discută fişa referitoare la sursele de venit. Această fişă cuprinde toate sursele de venit pe care le-am identificat; fiecare grupă va completa sumele respective doar în dreptul acelor surse din care personajul obţine efectiv bani.
  
• 
  Aplicaţie: Comunicare: lucrul în echipă (Fişa 1)
  
• 
  Tema: Completarea, de către fiecare grupă, a fişei referitoare la venituri, în funcţie de „scenariul” ales. Această sarcină se poate realiza şi în clasă, în funcţie de informaţiile de care dispun elevii şi de cum v-aţi programat timpul. Elevii pot lucra siguri, pe grupe.
  

Orele IV - V: Se prezintă fişele completate de fiecare grupă; se discută modul în care au fost completate fişele. Urmăriţi realismul sumelor înscrise la diferite categorii de surse; se va urmări dacă elevii s-au documentat asupra salariilor medii corespunzătoare meseriilor personajelor alese, asupra burselor sociale, de studii, de merit, asupra valorii ajutorului de şomaj, în general asupra valorilor corespunzătoare fiecărei surse de venit în parte, în funcţie de caracteristicile personajelor din „scenariile” alese. Atrageţi atenţia celor care au mărit sau micşorat considerabil aceste sume: identificaţi împreună cu elevii din celelalte grupe erorile comise şi corectaţi-le, astfel încât la finalul orei fiecare grupă să aibă o fişă de venituri realist completată. Sugeraţi elevilor să propună în plen strategii pentru completarea veniturilor, în funcţie de caracteristicile personajelor din „scenariile” proprii şi nu numai. Încercaţi să nu evitaţi teme tabu (acolo unde clasa aduce astfel de lucruri în discuţie): mici afaceri ilegale (trafic de diverse produse, camătă etc.), pariurile, jocurile de noroc, prostituţia etc. Identificaţi împreună cu elevii (printr-un exerciţiu gen brainstorming, de exemplu) riscurile asociate unor astfel de activităţi (dacă este cazul).

Atenţie la gestionarea timpului; fiecare echipă trebuie să aibă şansa de a-ţi prezenta fişa pentru a putea fi apreciată/criticată/corectată de colegi şi de dumneavoastră. .

Temă: Pregătirea rubricii „Ieşiri”: fiecare membru din fiecare echipă, în funcţie de sarcina asumată, va identifica principalele servicii şi bunuri de care va avea nevoie personajul jucat în perioada stabilită. Lista de produse şi servicii din Fişa 3 nu este fixă - ea poate fi supusă oricărei îmbunătăţiri. Fiecare membru din fiecare echipă îşi va asuma rolul de a completa în „Caietul personajului” (De exemplu, „Caietul lui Mihai P.”) cheltuielile făcute pentru achiziţionarea acelor serviciu sau bunuri de care el este responsabil. Caietul lui Mihai P. va cuprinde toate cheltuielile pe care Mihai le va face în perioada în care se desfăşoară aplicaţia; este important ca membrii echipei să noteze cheltuielile în ziua în care acestea au fost făcute sau în ziua următoare, altfel evidenţa ar putea să-şi piardă rigurozitatea. De exemplu, Sorin Ionescu din echipa care a ales „Scenariul” 1 este responsabil ca Mihai P. să beneficieze de aportul necesar de calorii zilnice; altfel spus, el se va ocupa să noteze în caiet cheltuielile alocate hranei lui Mihai. Desigur, numai în acord cu ceilalţi membrii ai echipei, astfel încât să rezulte un buget echilibrat.

Ora VI: Elaborarea şi discutarea proiectului de buget, rubrica „Ieşiri”: tipuri de cheltuieli, strategii de încadrare în venituri (planificarea banilor pe săptămâni, pe categorii de cheltuieli, utilizarea la maxim a ofertelor la diverse produse existente pe piaţă, economisirea banilor etc.), proiectarea pe o perioadă mai mare de timp a câştigurilor etc. În acelaşi timp fiecare echipă va schiţa şi un program zilnic al personajului din scenariul ales. Notaţi strategiile propuse de diferite echipe astfel încât să puteţi face o clasificare a acestora, în funcţie de eficienţă, la finalul aplicaţiei.

Temă pentru patru săptămâni (săptămânile VII – X): întocmirea bugetului şi programului zilnic pe o perioadă de o lună, conform scenariului ales de fiecare echipă; îndeplinirea acestei sarcini constituie de fapt scopul aplicaţiei şi va fi discutată în lecţiile finale. În timpul acestor patru săptămâni nu veţi mai discuta (decât în cazuri excepţionale, stabilite împreună cu elevii) modul în care ei completează caietul personajului, pentru a da o mai mare veridicitate aplicaţiei. Elevii se pot consulta cu părinţii, cu colegii lor de echipă sau din alte echipe dar cele patru ore de Educaţie pentru cetăţenie democratică vor avea conţinutul din Fişele 4 – 7.

Ora VII: Inserţia pe piaţa muncii a tinerilor absolvenţi (Fişa 4)

Ora VIII: Relaţiile de muncă; legislaţia din domeniul muncii (Fişa 5)

Ora IX: Testul Holland (test de orientare profesională).(Fişa 7)

Ora X: Eseu structurat (conform Fişei 8).

Orele XI – XII: Sunt orele dedicate analizei bugetelor şi programelor realizate de fiecare echipă din clasă. Tipul trebuie astfel gestionat încât fiecare echipă să aibă timp să expună rezultatul muncii sale. Purtătorul de cuvânt se va recomanda la fiind personajul din „scenariul” ales de echipa sa; el va vorbi la persoana I singular, ca şi cum ar fi în realitate personajul ales şi va povesti, în intervalul de timp stabilit de comun acord între dvs. şi elevi, cum a decurs viaţa lui în luna anterioară. Prezentarea bugetelor şi a programelor zilnice întocmite de fiecare echipă. Discuţii. Concluzii.
FIŞA 2: COMUNICARE – LUCRUL ÎN ECHIPĂ

Motto:
”Puterea unei echipe stă în oamenii care o formează si care lucrează împreuna. Ei au capacitatea de a face faţă unor situaţii dificile (ca de exemplu scăderea eficienţei) dacă li se oferă suficient timp, încurajare şi libertatea de a lucra asupra soluţiilor. Dezvoltarea echipei în cel mai bun sens înseamnă a crea oamenilor oportunitatea de a se întâlni pentru a împărtăşi ideile, experienţele, plângerile şi pentru a lucra împreuna la rezolvarea problemelor lor şi la atingerea scopurilor comune.

W. Dyer "Team Building: Issues and Alternatives "

Fazele procesului de formare şi organizare a echipei:

FAZA 1: FORMAREA ECHIPEI –

• 
  Nerăbdare, anumite aşteptări şi optimism;
  
• 
  Mândria de a fi fost ales;
  
• 
  Sentimentul iniţial al solidarităţii cu echipa;
  
• 
  Neîncredere, teamă şi nesiguranţă în ceea ce priveşte sarcinile de îndeplinit;
  
• 
  Încercarea de a defini activităţile;
  
• 
  Încercarea de a defini un comportament acceptabil;
  
• 
  Decizii care se referă la datele care vor fi colectate;
  
• 
  Nerăbdare în cursul discuţiilor de clarificare;
  
• 
  Discuţii privind problemele nerelevante;
  
• 
  Dificultate în identificarea problemelor relevante;
  
• 
  Plângeri legate de organizare şi barierele care ne împiedică să abordăm diverse probleme.
  

FAZA 2: FURTUNA (CEARTA)

• 
  Fiecare membru crede că numai el identifică corect problema şi metodele de rezolvare;
  
• 
  Schimbarea completă de atitudine în ceea ce priveşte sentimentele faţă de echipă şi şansele de reuşită ale proiectului;
  
• 
  Îngrijorarea în ceea ce priveşte tensiunea apărută în grup şi rivalitatea;
  
• 
  Discuţii privind acceptarea punctelor esenţiale;
  
• 
  Membrii echipei iau poziţii defensive, se împart în tabere;
  
• 
  Se îndoiesc de înţelepciunea acelora care au iniţiat proiectul şi au ales echipa/grupul;
  
• 
  Se definesc obiective nerealiste.
  

FAZA 3: NORMAREA (Elaborarea normelor)

• 
  Sentimentul de a fi capabil să fii critic în mod constructiv;
  
• 
  Acceptarea calităţii de membru al echipei;
  
• 
  Sentimentul de unitate, spirit de echipă;
  
• 
  Uşurarea că lucrurile se îndreaptă în direcţia bună;
  
• 
  Încercarea de a obţine armonia prin evitarea conflictelor;
  
• 
  Mai multă prietenie, încredere reciprocă; împărtăşirea preocupărilor proprii şi discuţii despre dinamica internă a grupului;
  
• 
  Stabilirea regulilor de bază ale grupului.
  

FAZA 4: MUNCA

• 
  Sentimentul şi înţelegerea faptului că suntem capabili să facem faţă proceselor din cadrul echipei;
  
• 
  Acceptarea punctelor slabe şi tari ale fiecărui membru al echipei;
  
• 
  Mulţumire în ceea ce priveşte ritmul de lucru;
  
• 
  Sentimentul de dezvoltare personală în cadrul echipei;
  
• 
  Sentimentul că eşti capabil să contribui la rezolvarea problemelor echipei;
  
• 
  Sentimentul unei strânse solidarităţi cu echipa;
  
• 
  Cooperare eficientă;
  
• 
  Responsabilitatea colectivă pentru soluţie şi implementarea ei.
  

Exerciţiu: Faceţi o analiză a echipei din care faceţi parte; identificaţi rolul pe care îl joacă fiecare membru ale echipei; comparaţi resursele (de timp, materiale etc.) de câte are nevoie întreaga echipă pentru a realiza o sarcină cu cele de care aţi avea nevoie dacă aţi rezolva singuri aceeaşi sarcină.
Aplicaţie: Câmpul de mine

În plen are loc o discuţie prin care elevii vor încerca identificarea a zece motive care blochează colaborarea în cadrul unei echipe. Ulterior vor formula câte un cuvânt/frază cheie pentru fiecare din cele zece motive identificate. Cuvintele/frazele cheie vor fi scrise pe coli de hârtie şi vor fi plasate pe diverse obiecte de diferite mărimi şi forme (de ex: scaun, caiet, sfoara, cos de gunoi) fiecare obiect reprezentând motivul de pe coală de hârtie corespunzătoare. Aceste obiecte se împrăştie aleator pe podea şi se delimitează clar un spaţiu de desfăşurare a exerciţiului, spaţiu care va reprezenta câmpul, iar obiectele “motiv” vor reprezenta “minele”.

Se împarte clasa în doua părţi egale. O echipă va fi legată la ochi şi va fi orientată doar verbal de către cealaltă echipă pentru a traversa terenul plin cu obiectele aruncate, fără să le atingă. După expirarea timpului acordat sau la reuşită se schimbă rolurile echipelor. Obiectele pot fi mutate înainte de începutul traversării, dar nu în timpul ei. Timpul total pentru o traversare = 20 minute. Acest timp include şi planificarea.

La sfârşit se cere un feedback asupra dificultăţii exerciţiului şi a identificării problemelor spuse iniţial cu cele descoperite prin propria experienţă.

FIŞA 3: BUGETUL – INTRĂRI /IEŞIRI –
Această fişă cuprinde toate sursele de venit pe care le-am identificat; majoritatea dintre voi nu va completa decât câteva rubrici – cele corespunzătoare personajului din „scenariul” ales de echipa voastră, dar noi am încercat să acoperim în tabelul de mai jos toate sursele legale de venit.

În a doua parte a fişei regăsiţi principalele tipuri de servicii şi produse necesare desfăşurării în condiţii normale a activităţii zilnice a unui individ adult. Sarcina voastră este de a completa, la sfârşitul celor patru săptămâni efective de lucru, sumele corespunzătoare fiecărei categorii în parte. Pentru a realiza eficient acest lucru, fiecare membru al echipei, în funcţie de sarcina asumată, va nota cheltuielile zilnice în caietul personajului ales (de exemplu, Mihai P, protagonistul primului „scenariu”, va avea un caiet al său, în care membrii echipei care l-au ales vor nota, conştiincios, tot de va cheltui Mihai de-a lungul perioadei alese).

SURSE DE VENITURI:

Sursa de venit	Suma/lună
Salariu de la stat
Salariu de la firmă privată
Salariu de la firmă mixtă
Salariu compensator
Pensie de stat
Pensie CAP
Ajutor şomaj/alocaţie de sprijin
Alocaţie copil
Bursă de studiu/merit
Ajutor social
Dividende/chirii/dobânzi
Venituri din producţia agricolă
Venituri pe cont propriu
Profit din afacere
Din munca de zilier
Alte surse (ce anume)

1. 
   Locuinţă (chirie, întreţinere, reparaţii etc.) –
   
2. 
   Hrană (şi băutură)
   
3. 
   Îmbrăcăminte şi încălţăminte
   
4. 
   Bunuri de folosinţă îndelungată
   
5. 
   Rate/ipoteci
   
6. 
   Taxe şi impozite
   
7. 
   Timp liber
   
8. 
   Sănătate şi igienă (inclusiv cosmetice)
   
9. 
   Altele
   

FIŞA 5: INSERŢIA PE PIAŢA DE MUNCĂ A TINERILOR ABSOLVENŢI

Concepte cheie

• 
  Piaţa muncii
  
• 
  Inserţia pa piaţa muncii a tinerilor absolvenţi
  
• 
  Definirea competenţelor necesare pe piaţa muncii
  
• 
  Evaluarea standardelor ocupaţionale
  

În încercarea de a găsi un loc de muncă adecvat calificării, competenţelor, aptitudinilor şi intereselor , este nevoie de elaborarea unei strategii de abordare a pietei de munca, de instrumente de acces pe piata (CV, scrisori, recomandari etc.) si, nu in ultimul rand, este nevoie de informatie.

• 
  Ce informatii sunt necesare despre piata de munca ?
  
• 
  Cum pot fi gasite informatiile?
  

Piaţa muncii

Caracteristicile pieţei muncii:

• 
  Este multidimensională, fiind influenţată de factori de natură economică, socială, culturală, demografică, educaţională, politică etc.;
  
• 
  Este reglementată prin legi, regulamente, acorduri etc. (legislaţia muncii, acorduri între partenerii sociali, acorduri internaţionale ş.a.);
  
• 
  Este structurată/segmentată după diferite criterii: demografice (sex, vârstă, zonă geografică), economice (sectoare de activitate economică), privind forma de proprietate (sectorul public sau privat), gradul de organizare/sindicalizare a forţei de muncă, domeniile ocupaţionale, nivelul educaţional-profesional etc.
  

Pe piaţa muncii se petrec, în mod continuu, o serie de transformări:

• 
  Piaţa muncii este un mediu dinamic, supus schimbărilor;
  
• 
  Schimbările se referă la conţinutul muncii, organizarea muncii, relaţiile de muncă;
  
• 
  Ritmul schimbărilor este din ce în ce mai rapid;
  
• 
  O parte din schimbări sunt în favoarea, altele în defavoarea deţinătorilor de forţă de muncă.
  

Câteva tendinţe conturează viitorul pieţei muncii:

• 
  Economia nu se mai opreşte la graniţele statelor; globul pământesc devine o mare piaţă internaţională;
  
• 
  Tehnologiile avansează tot mai rapid, informaţiile şi cunoştinţele se multiplică, dar se şi perimează, într-un ritm greu de controlat;
  
• 
  Concurenţa sporeşte în toate sectoarele de activitate, iar competitivitatea pe piaţa muncii se înăspreşte;
  
• 
  Scade siguranţa locului de muncă, şomajul se accentuează, iar migraţia populaţiei aflate în căutarea unor condiţii mai bune de muncă şi de viaţă tinde să devină un fenomen generalizat;
  
• 
  Descoperirea unor noi mecanisme de administrare şi reglare a pieţei muncii constituie o provocare, nu numai pentru fiecare naţiune în parte, ci şi pentru societatea internaţională.
  

Figura 1. Megatendinţe pe piaţa muncii (dupa Rutzel, 2000)



Societatea informaţionlă/bazată pe cunoştinţe

Activitatea 1

Lucraţi pe perechi:

Asociaţi elementele din prima coloană uneia dintre cele cale patru megatendinţe care conturează lumea de azi şi, mai ales, pe cea de mâine:

I. globalizare/internaţionalizare;

II. individualizare/diversificare;

III. societatea informaţională/bazată pe cunoştinţe;

IV. schimbarea mediului muncii

		I	II	III	IV
1	muncă la distanţă
2	iniţiativă particulară
3	Interdependenţă
4	Acces larg la informaţii
5	precarizarea locului de muncă
6	Independenţă
7	Crize
8	flexibilitate în carieră
9	Competiţie
	recunoaşterea competenţelor
	formare continuă
	complexitatea muncii

Solutii: 1-III (IV) ; 2-II ; 3-I ; 4-III ; 5-IV ; 6-II ; 7-I (IV) ; 8-IV (II) ; 9-I (IV) ; 10-III (IV); 11-III (II); 12-IV
Piaţa muncii se redefineşte în termeni de competenţe:

• 
  Limbajul comun al actorilor care evoluează pe piaţa muncii este cel al „competenţelor”;
  
• 
  Competenţele reflectă capacitatea unei persoane de a răspunde exigenţelor unui loc de muncă;
  
• 
  Competenţele tehnice trebuie dublate de competenţe-cheie, solicitate de orice loc de muncă: comunicarea, colaborarea, lucrul în echipă, construirea de parteneriate; iniţiativa, creativitatea, rezolvarea de probleme; asumarea responsabilităţilor sunt numai câteva dintre aceste competenţe-cheie;
  
• 
  Formarea şi evaluarea bazate pe competenţe reprezintă o tendinţă care câştigă teren pe plan internaţional.
  

EXEMPLU

Descrierea unei ocupaţii pe baza competenţelor devine un fel de joc LEGO. Sistemul scoţian al calificărilor, de exemplu, are la bază aproximativ 30.000 de unităţi de competenţă, care acoperă toate domeniile ocupaţionale. Reprezentanţii calificaţi ai fiecărui domeniu ocupaţional, respectiv patronatele, sindicatele şi asociaţiile profesionale, aleg din „cutia cu competenţe” pe acelea care definesc cel mai bine ocupaţiile specifice domeniului. O ocupaţie este descrisă prin aproximativ 30 de competenţe. Întregul sistem este gestionat de Scottish Qualifications Authority, organism semiguvernamental, responsabil cu structurarea sistemului naţional al calificărilor (mai puţin a celor universitare), respectiv al certificărilor cu recunoaştere naţională.
Standardele ocupaţionale / competenţe

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STANDARDE OCUPAŢIONALE ŞI ATESTARE (COSA) s-a înfiinţat în România în 1994. Ulterior a trecut in componenta Consiliului National de Formare Profesionala a Adultilor : Directia pentru standarde ocupationale si atestare 

Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor are o structura tripartita



CNFPA, prin Directia pentru standarde ocupationale si atestare, are rolul de a coordona, la nivel naţional, elaborarea standardelor ocupaţionale şi, totodată, de a acredita centrele de evaluare de competenţe, pe domenii ocupaţionale. Se implementează, în felul acesta, un sistem de recunoaştere a competenţelor dobândite de o persoană prin alte căi decât prin frecventarea unor programe de formare profesională, de exemplu prin experienţă de muncă sau prin studiu individual.

Standardul ocupaţional (SO) este o măsură pentru abilităţi şi cunoştinţe:

În ţările dezvoltate, sindicatele şi patronatele se preocupă constant de pregătirea profesională a angajaţilor, conform cerinţelor locului de muncă. SO pune accent pe creşterea calităţii muncii, care presupune:

• 
  pregătire profesională;
  
• 
  abilităţi;
  
• 
  relaţii interpersonale
  
• 
  
  

A fi competent înseamnă a avea cunoştinţe şi a le aplica creativ, a şti să lucrezi în echpă, să comunici şi să planifici.

Evaluarea la locul de muncă este realizată de către un specialist cu prestigiu profesional în domeniul său de activitate. Directia pentru standarde ocupationale si atestare a avizat S.O. precum şi SETURILE DE EVALUARE pe baza cărora evaluatorul face evaluarea urmata de eliberarea unui certificat pentru cunoştinţele şi abilităţile pe care le are fiecare persoană.

Certificatul emis arată ce ştie o persoană să facă la locul său de muncă.
APLICAŢIE

Alegeti o ocupatie specifica unui domeniu si formulati cateva competente care ar trebui introduse in standardul ocupational.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

TEST

Încercuiţi răspunsul/răspunsurile pe care îl/le consideraţi corect/e.
„Competenţa” înseamnă:

1. 
   a sti
   
2. 
   a sti sa faci
   
3. 
   a sti sa faci bine
   

solutie: a+b+c
Standardul ocupational este :

1. 
   o fisa a postului
   
2. 
   un ansamblu de competente
   
3. 
   un program de formare
   

solutie : b
Ce informatii trebuie cautate despre structura postului?

• 
  cunostintele si pregatirea ceruta
  
• 
  aptitudinile necesare
  
• 
  sarcinile si responsabilitatile postului
  
• 
  conditiile de lucru (ex. numarul de ore zilnic, cerintele fizice ale postului, mediul de lucru, efortul, nivelul de stress etc.)
  
• 
  marimea salariului/a retributiei
  
• 
  posibilitatile de avansare in cadrul firmei
  
• 
  perspectivele profesiei
  
• 
  alte ocupatii inrudite
  

Cum pot fi gasite aceste informatii?

- la Centrele de servicii pe piata muncii (CSPM)

- la Agentiile Judetene de Ocupare a Fortei de Munca (AJOFM)
- la Asociatiile profesionale
- pe Internet
- in COR - Clasificarea Ocupatilor din România si in Nomenclatorul calificărilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare, care este inclus in COR

• 
  in ziare si reviste
  - in carti/casete video de prezentare a diverselor profesii
  - contactarea companiei care te intereseaza si stabilirea unei intalniri cu o persoana vizata
  

Sub aspectul accesului la informaţia privind cererea şi oferta de forţă de muncă pe plan mondial, Internet-ul are un impact considerabil. Oricine are posibilitatea de a-şi oferi forţa de muncă prin Internet sau de a căuta locul de muncă ce i se potriveşte. Privit din punctul de vedere al deţinătorilor de locuri de muncă, Internet-ul a devenit cel mai utilizat mijloc de recrutare a forţei de muncă necesare.

ACTIVITATEA 2

Este Internet-ul o prezenta constanta in documentarea dumneavoastra ?

Ce fel de informatii cautati pe Internet ?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

ACTIVITATEA 3

Accesati pe Internet urmatoarele site-uri dedicate medierii muncii :

www.locuridemunca.ro

www.projobs.ro

www.bestjobs.ro

jobtin.infotin.ro

www.anuntultau.ro

www.hr-romania.ro

www.trafic.ro

www.memo.ro

www.job.ro

www.itjobs.ro

Anexe – Instrumente de acces pe piaţa muncii

• 
  Cum se elaboreaza o scrisoare de intentie?
  
• 
  Cum se elaboreaza un CV?
  
• 
  Modele de scrisoare de intentie si CV
  

Cum se elaboreaza o scrisoare de intentie?
Scrierea efectiva a scrisorilor este un aspect esential al cautarii unui loc de munca. Scrisoarea de intentie trebuie sa reflecte personalitatea celui care cauta un loc de munca. Nu trebuie copiata de la alte persoane. Scrisorile vor fi trimise de mana numai cand acest lucru este cerut de catre angajator.
Scopul, forma si continutul scrisorii

In primul rand trebuiesc stabilite scopul scrisorii, forma de prezentare a informatiilor si informatile propriu-zise. Punctele esentiale ale scrisorii trebuie sa fie la obiect, in linia scopului scrisorii.

Folosirea repetata a sintagmei “Eu”, monotonia frazei, scrisul incoerent, plictisitor, scade nivelul de atingere a obiectivului scrisorii. Paragrafele vor trebui sa se limiteze la 4-5 propozitii, iar propozitiile nu trebuie sa fie mai mari de doua randuri. Prima propozitie a paragrafului are rolul de a introduce subiectul care va fi dezvoltat in restul paragrafului.

Scrisoarea se va trimite in original si nu copii cu aspect de reproducere in masa. Se va pastra o copie a scrisorii. Se pot concepe si folosi scrisori cu antet si carti de vizita personalizate. Efectul obtinut asupra angajatorului va fi cel de seriozitate si profesionalism.

Tiparirea scrisorii trebuie sa fie de calitate. Va avea aceeasi forma ca si CV-ul (aceeasi hartie si grafica). Dispozitia in pagina, marginile, forma grafica finala sunt foarte importante. De asemenea, claritatea, tonul abordat, acuratetea, scrierea cuvintelor, punctuatia, gramatica.

Scrisorile de intentie
Scrisoarea de intentie acompaniaza CV-ul in momentul in care este trimis unui posibil angajator. Ea are rolul de a prezenta aplicantul ca pe un candidat capabil.

Scrisorile de intentie sunt de doua tipuri:

1.“Cover letters” sunt acele scrisori care se trimit pentru o pozitie precisa, in urma unui anunt al organizatiei angajatoare.

Numai 20% dintre posturile valabile la un moment dat sunt anuntate (este ceea ce numim “piata de munca vizibila”). Vor exista, deci, foarte multi competitori in incercarea de obtinere a posturilor anuntate. In fapt, 90% dintre persoanele care cauta un loc de munca se orienteaza numai catre acest sector de 20%, al posturilor anuntate. Nu trebuie limitata aria de trimitere a scrisorilor numai catre posturile anuntate. Postul dorit este posibil sa nu fie anuntat in presa (sau in alte surse).

2. “Broadcast letters” sunt scrisorile care se trimit catre locuri de munca neanuntate.

Ele informeaza managerii asupra potentialului aplicantului, cu scopul unei eventuale abordari ulterioare.

Posturile care nu sunt anuntate pot fi aflate usor vorbind cu oamenii. Localizarea lor se face prin consultarea cataloagelor, ziarelor, periodicelor, organizatiilor profesionale si a Internet-ului prin cautarea de oportunitati in mediul de afaceri, in industrie, servicii sociale, educatie, guvern etc.

Similaritati si diferente intre scrisorile de tip "cover" si "broadcast"

Cele doua tipuri de scrisori au similaritati si trebuie sa includa urmatoarele elemente: accentul va cadea pe punctele forte cerute de post astfel incat angajatorul sa faca o conexiune usoara cu cerintele organizatiei sale. Punctele forte vor fi elaborate pornind de la calificarile prezente. Exemplele ce contin numere, cifre conduc la cresterea increderii in acuratetea scrisorii. Prin scrisoare aplicantul se va diferentia net fata de ceilalti competitori. Angajatorul trebuie sa fie motivat, sa-si doreasca sa se intalneasca cu aplicantul. Linia generala trebuie sa fie pozitiva, sa pastreze caracteristici de confidentialitate, dar nu trebuie sa treaca limita spre egoism. Faptele trebuie lasate sa vorbeasca despre ele.

Scrisoarea tip "cover" este adresata si trimisa unei persoane sau departament specificat intr-un anunt.

In primul paragraf trebuie trecut titlul postului din anunt. Trebuie mentionate beneficiile pe care aplicantul le poate aduce si care este interesul acestuia fata de organizatie si postul solicitat.

Scrisoarea tip "broadcast" este adresata si trimisa sefului de departament unde aplicantul doreste sa lucreze. Daca organizatia este mica, se va trimite direct presedintelui sau directorului executiv.

In primul paragraf, pe baza cercetarilor facute, trebuie mentionata exact pozitia de care este interesat aplicantul, ceea ce poate sa ofere, ceea ce ei au nevoie si de ce ar apela la aplicant. Trebuie mentionate si numele persoanelor (cu permisiunea lor) de la care au fost luate informatiile.

Intr-o scrisoare tip “broadcast”, alegerea modalitatii de frazare a obiectivului personal pentru noul post trebuie realizata foarte prudent. Daca este prea limitat s-ar putea sa nu fie considerat indeajuns pentru postul respectiv, iar daca este prea larg poate fi perceput ca fiind nefocalizat, indecis, specific unei cautari a unui post oarecare.

Scrisorile trebuie sa aiba la baza activitatile pe care le poate presta aplicantul pentru angajator. O pagina este maximum admis pentru acest tip de scrisoare.

Calitatea scrisorii va determina prima impresie a angajatorului. Inainte de redactarea scrisorii, aplicantul trebuie sa analizeze inca o data cerintele locului de munca si competentele pe care le are si sa realizeze o comparatie obiectiva intre cerinte si competente.

Scrisoarea va contine numai informatiile relevante, particularizate prin experienta aplicantului de angajat sau voluntar, educatie, obiective atinse, atribute personale cerute de post. Scrisoarea are rolul de a pune in lumina calitatile aplicantului cele mai importante, CV-ul fiind mulprinzator.

ACTIVITATEA 4: tehnica redactării unei scrisori de intentie

Va propunem urmatorii pasi de baza in redactarea unei scrisori de intentie:

• 
  Pentru inceput scrie ideile, una sub alta, asa cum iti vin in minte
  
• 
  Dupa aceasta etapa, analizeaza materialul, grupeaza ideile pe teme si scrie propozitiile care vor incorpora temele in paragrafe
  
• 
  Accentueaza contributiile pe care le poti aduce organizatiei
  
• 
  Pune accentul pe achizitiile de pana acum si pe modul in care le poti transfera asupra noului loc de munca
  
• 
  Din cercetarea noului loc de munca sau din anunt selecteaza cuvintele care se refera la cerinte (“este ceruta, trebuie sa aiba, foarte necesar, cunoscator al”)
  
• 
  Acorda atentie punctarii fiecareia dintre aceste cerinte. Ele sunt, de fapt, avantajele tale competitive
  
• 
  Foloseste verbe de actiune. Nu este indicat sa reproduci ce este scris in CV
  
• 
  Evita folosirea cuvintelor negative si a sintagmelor cu conotatii negative
  
• 
  Evita sintagmele “de altfel”, “oricum ar fi” etc. deoarece au conotatii negative
  
• 
  Pune accentul pe calificarile pe care le ai pentru noua pozitie, chiar daca printre ele se afla unele care nu exista in mod real.
  

Incercati sa redactati o scrisoare de intentie urmand pasii enumerati mai sus.

………………………………………………………………………………………

ACTIVITATEA 5: Scrisorile de multumire

Trimite scrisori de multumire oricarei persoane care te-a ajutat. Exprima-ti aprecierile si informeaza-le cu privire la stadiul activitatilor tale. Obtine sprijinul lor. Multumeste fiecarei persoane cu care ai sustinut un interviu. Mentioneaza 1-2 aspecte din care ai avut de invatat. Promptitudinea scrisorilor este un element esential. Mentioneaza in scris aprecierile tale pentru informatiile pe care le-ai primit. Multumeste persoanelor care ti-au dat referinte.
Redactati o scrisoare de multumire urmand recomandarile de mai sus.

………………………………………………………………………………………

ACTIVITATEA 6: Scrisoare de multumire post-interviu
Foloseste aceasta scrisoare, cea mai neglijata dintre toate tipurile de scrisori, sa informezi un posibil angajator cu privire la interesul tau pentru postul oferit. Rezuma punctele tale puternice si exprima-ti dorinta de a fi inclus in urmatorul set de interviuri. Promptitudinea (max.24 ore) cu care trimiti scrisoarea dupa interviu este foarte importanta. Poti sa mentionezi si alte informatii pe care ai uitat sa le transmiti la interviu. Reaminteste intervievatorului calificarile tale pentru pozitia pe care o doresti si ce beneficii va obtine compania daca te angajeaza. Exprima-ti aprecierile pentru timpul si disponibilitatea pe care ti-a aratat-o.
Redactati o scrisoare de multumire post-interviu urmand recomandarile de mai sus.

………………………………………………………………………………………

ACTIVITATEA 7: Scrisoarea ca urmare a respingerii candidaturii

Dupa ce primesti un "ne pare rau, dar...", scrie inca o scrisoare. Vei demonstra atitudinea pozitiva fata de organizatia care te-a respins. Sugereaza ca esti interesat de un post similar celui pentru care ai fost intervievat. Mentioneaza ca esti interesat si de un posibil alt post care se elibereaza in cadrul companiei.

ACTIVITATEA 8: alte tipuri de scrisori

Se mai pot scrie scrisori pentru scoaterea CV-ului tau din baza de date a candidatilor, pentru refuzarea unei oferte de munca, de acceptare a unui loc de munca etc. In principiu, orice aspect nou aparut poate fi un bun motiv pentru o scrisoare.

Atentie, insa, sa nu abuzezi de aceasta metoda. Efectul va fi invers celui scontat de tine.

………………………………………………………………………………………
Redactarea unui Curriculum vitae
Sectiunile importante ale unui CV

Nume, adresa, telefon, e-mail, adresa web

Obiectivul de cariera/ obiectivul pentru pozitia solicitata

Sumarul calificarilor

Sumarul aptitudinilor
(În locul obiectivului pentru pozitia solicitata si a sumarului calificarilor)

Educatia

Experienta IT&C

Experienta profesionala

Cercetare stiintifica, certificare  

Premii, burse

Afilieri profesionale

Articole publicate

Limbi straine

Activitati/ interese

Referinte/ mapa personala
ACTIVITATEA 9: redactarea unui CV

Respectand sectiunile importante ale unui CV prezentate mai sus si urmatoarele recomandari pentru unele dintre sectiuni, redactati-va propriul CV.

• 
  Daca îti vei schimba adresa noteaza pâna când este valabila cea curenta
  
• 
  Daca incluzi si o adresa de pagina WEB personala, asigura-te ca formatul este unul profesional. Situl tau poate sa includa un CV, exemple ale activitatii profesionale, fotografii etc
  
• 
  Pentru locurile de munca cu program redus sau pentru diversele colaborari obiectivul de cariera nu este esential. El ofera totusi angajatorului o idee despre ce ai de gând sa faci
  
• 
  Pentru slujbele permanente, pe baza de contract de munca, obiectivul personal pentru postul vizat este esential
  
• 
  "Obiectivul de cariera" se întinde pe o perioada mai mare de timp, in timp ce obiectivul personal pentru postul vizat se refera la primii pasi pe care ii vei face in organizatie (de ex. sa ajungi cercetator in domeniul Bioingineriei Umane este un obiectiv de cariera, in timp ce acceparea pozitiei de Tehnician de laborator este un obiectiv pentru postul dorit)
  
• 
  Obiectivele trebuie formulate in termeni de genul "ce poti sa faci pentru un angajator" si nu "ce poate angajatorul sa faca pentru tine". Evita expresiile ca "...unde imi voi putea folosi cunostintele si aptitudinile pentru a-mi largi nivelul de expertiza in..."
  
• 
  Obiectivul trebuie formulat dupa locul de munca pe care il vrei acum (ex. Programator sau Asistent Social), sau dupa aria in care vei lucra (ex. Comunicare, Relatii Publice etc.)
  
• 
  Pregateste-ti mai multe versiuni de CV-uri in care sa-ti descrii aptitudinile relationat strict la cerintele locului de munca spre care aspiri
  
• 
  Sectiunea „sumarul calificarilor” este poate CEA MAI IMPORTANTA COMPONENTA a CV-ului. Sectiunea va oferi o imagine concisa asupra calificarilor tale tinand seama de obiectivele declarate de tine. Aici vrea orice angajator sa ajunga cand citeste un CV. In aceasta sectiune angajatorul va regasi in tine persoana ideala pentru postul pe care il ofera, va regasi avantajele competitive pe care le pui la dispozitie. Poti sa incluzi cateva cuvinte cheie. Acestea vor putea fi usor folosite în bazele de date ale angajatorilor, pentru a te gasi mai târziu.
  
• 
  Aceasta este cea mai grea sectiune pe care o ai de scris in CV-ul tau. Nu încerca sa o scrii pana cand n-ai scris restul CV-ului. Ai nevoie sa vezi si sa intelegi informatia scrisa inainte de a o rezuma.
  
• 
  Poti sa incluzi 3-7 subpuncte, folosind substantive si adjective (nu verbe de actiune). Mergi pe urmele experientei tale de munca, a celei din pozitia de voluntar si/sau pe baza unor activitati extracurriculare in termeni de durata, scop, obiective atinse etc. Daca nu ai experienta relevanta, accentueaza aptitudinile pe care le-ai dezvoltat in termenii relatiilor interpersonale, organizationale etc. Prima fraza se rezuma la experienta pe care o ai tinand seama de obiectivul declarat (ex. un an experienta in design grafic) A doua fraza descrie cunostintele tale relationat la numeroasele componente si aspecte ale postului spre care aspiri (ex. bugetare, scrierea rapoartelor, planificare etc.). A treia fraza descrie numeroasele aptitudini pe care le ai pentru a indeplini efectiv cerintele locului de munca (ex.capacitatea de a rezolva probleme, capacitatile de comunicare, managementul timpului etc.). A patra fraza se refera la baza academica pe care o ai. Ea completeaza experienta practica acumulata (ex. design, evaluarea resurselor, marketing etc.) A cincea fraza enumera caracteristicile si atitudinile tale personale, asa cum sunt ele cerute de locul de munca solicitat (de incredere, abilitatea de a lucra sub presiune, creativitate etc.)
  
• 
  Sectiunea « sumarul aptitudinilor » (În locul obiectivului pentru pozitia solicitata si a sumarului calificarilor). Aceasta sectiune este esentiala in cazul CV-urilor care omit obiectivul pentru pozitia solicitata si a sumarului calificarilor. Ea va fi inserata imediat dupa sectiunea "Nume si Adresa". Are in componenta 3-6 subpuncte care subliniaza cele mai relevante puncte forte pe care le detii pentru locul de munca solicitat. Descrie avantajele tale competitive - valorile pe care le oferi. Mergi pe urmele experientei tale de munca, a celei din pozitia de voluntar si/sau pe baza unr activitati extracurriculare in termeni de durata, scop, obiective atinse etc. Daca nu ai experienta relevanta, accentueaza aptitudinile pe care le-ai dezvoltat in termenii relatiilor interpersonale, organizationale etc. Mentioneaza formele de educatie/training formale sau profesionale. Poate fi folositor sa mentionezi si cunoasterea altor limbi (engleza, franceza, germana etc.). Enumera principalele arii in care posezi abilitati (ex. utilizarea calculatorului, instrumentare stiintifica etc.). Enumera si caracteristicile tale personale care sunt cerute de pozitia pe care o soliciti (ex. entuziasm, flexibilitate, atentie la detalii etc.).
  
• 
  Mentioneaza liceul absolvit, diploma obtinuta, data si, daca doresti, poti scrie si specializarea obtinuta (ex. Bucuresti, Diploma Bacalaureat, Liceul "Ion Neculce", 1999)
  
• 
  Toate etapele educationale vor fi scrise in ordine inversa absolvirii lor (cea mai recenta prima)
  
• 
  O sub-sectiune este cea a cursurilor care au relevanta in raport cu locul de munca dorit
  
• 
  pot fi scrise proiectele relevante, rapoartele, tezele etc. pe care le-ai pregatit (cu ghilimele). Daca titlul este suficient de expresiv, va fi scris fara a fi date explicatii suplimentare
  
• 
  Vor fi mentionate atat cunostintele IT teoretice, cat si cele practice. Poate fi realizat un tabel cu sectiunile: Hardware, Operating Systems, Software, Limbaje de programare
  
• 
  CV-ul cronologic este cea mai acceptata forma pentru sublinierea experientei profesionale
  
• 
  Mentioneaza numele premiului, numele institutiei care ti-a acordat premiul si data. Mentioneaza premiile importante, atat cele obtinute in facultate, cat si cele obtinute in liceu. Ordinea lor va fi invers cronologica. Explica ce inseamna acel premiu daca cititorul nu poate intelege importanta
  
• 
  Vor fi mentionate numai articolele aparute in revistele care ar trebui sa prezinte interes pentru angajator. Mentioneaza ce anume a fost publicat si ce a fost trimis spre publicare
  
• 
  Mentioneaza in primul rand limbile in care poti vorbi fluent si in care poti sa iti desfasori activitatea (altele decat limba romana). Mentioneaza daca poti sa vorbesti si/sau sa scrii in limba respectiva
  
• 
  Activitatile desfasurate ca voluntar pot fi incluse in mai multe moduri, in functie de mesajul pe care vrei sa-l transmiti, fie la sectiunea „Activitati/ interese” (pentru a sublinia modul de petrecere a timpului liber), fie la sectiunea „Experienta profesionala” sau se poate crea o sectiune separata „Activitati voluntare” (cu mentionarea organizatiilor in care desfasori activitatea, contributiile pe care le aduci)
  
• 
  Nota: "referinte la cerere" indica caracterul optional al acestora. Adaugati numele persoanei care va recomanda daca ea este bine cunoscuta de catre angajator. El va dori sa va intalneasca datorita prezentei respectivei persoane
  
• 
  Persoana aleasa sa-ti dea referintele trebuie intrebata daca accepta folosirea numelui sau in CV. De asemenea trebuie sa te asiguri ce va spune in cazul in care va fi contactat telefonic de angajator
  
• 
  Daca un angajator cere o mapa personala (ex. grafic design, proiectare) va trebui sa o prezinti. Ca sa o prezinti, trebuie sa o ai. Realizarea unei mape personale ia ceva timp, asa ca trebuie pregatita continuu
  
• 
  Nu scrie „Curriculum Vitae” sau „Resume” la inceputul CV-ului tau. Nici data la care ti-ai scris CV-ul
  
• 
  Asigura-te ca numele tau este scris in partea de sus a fiecarei pagini
  
• 
  Foloseste un dictionar pentru intelegerea clara a aptitudinilor/abilitatilor cerute de locul de munca si a contributiilor pe care le poti aduce tu in cadrul companiei
  
• 
  Un CV trebuie actualizat din timp in timp
  

FIŞA 6: RELATIILE DE MUNCA; LEGISLATIA DIN DOMENIUL MUNCII