Limitarile teoriilor existente Limitarile metodelor curente de nanoindentare sunt: ▪ calculul modulului de elasticitate al lui Young (bazat pe curba de descarcare) si a duritatii este limitat la materiale izotrope, liniare ▪ problemele asociate cu fenomenle de pile-up sau sink-in la frontiera indenterului in timpul procesului de indentare ramane o problema care genereaza multe discutii ▪ nu se ofera nicio informatie asupra proprietatil,or elastice si vascoelastice pentru materiale nanostructurate anizotrope, neomogene si neliniare ▪ nu se obtine nicio informatie relativ la evaluarea si masurarea capacitatii de amortizare a materialelor nanostructurate [8], [9] ▪ teoriile existente esueaza inafara domeniului mecanicii clasice liniare. Proprietatile materialelor la dimensiune mica sunt foarte diferite de cele la macroscara [10], [11], [12]. Principala limita este data de faptul ca efecte intim legate de interactiuni la diferite scari metriceoneaza nu sunt luate in consideratie in teoriile existente pe care se bazeaza masuratorile prin nanoindentare (avalansa de discontinuitati ale energiei adezive de legatura,histeresis, curgere difuzionala locala, fluaj, generarea si multiplicarea dislocatiilor, forfecarea omogena a planurilor atomice, curgerea plastica, relaxare, gradienti de temperatura [13]). Datorita acestor scapari, teoriile existente nu sunt capabile sa determine cu acuratete si consistenta capacitatea de amortizare a unui material. Aceasta cerinta este importanta in aria materialelor unde amortizarea poate servi la manipularea si controlul structurii in situ la nivel atomic si nanometric. Eficienta si acuratetea tesatrii materialelor nanostructurate si a altor materiale conform standardelor existente STM trebuie imbunatatite sau inlocuite pentru a obtine noi standarde.Multe laboratoare si IMM-uri sunt interesate sa cumpere noi instrumente de tesater pentru a reduce timpii de testare si de a imbunatati reliabilitatea masinilor de testare.
