Proiect cofinanţat drin Fondul European de Dezvoltare Regională

12.2 Cadrul de acţiune pentru corelarea cadrului naţional cu priorităţile de adaptare la cerinţele UE şi respectarea cerinţelor din Strategia de Adaptare a UE

Cadrul de acţiune trebuie să răspundă cerinţelor din Strategia de Adaptare a UE, care solicită un număr de componente. În primul rând, este vorba de punerea pe agendă a principiilor de adaptare în politicile naţionale pentru diverse sectoare, o activitate parţial cuantificată prin procentul de fonduri alocate de fiecare sector în vederea soluţionării aspectelor de mediu (consultaţi secţiunea 4.1.3 din Partea I). În al doilea rând, este vorba despre condiţiile care măsoară gradul de pregătire al departamentelor guvernamentale pentru acţiunile de mediu. Acest centralizator va fi evaluat de CE pentru statele membre în anul 2017 şi, dacă este necesar, vor fi propuse modificări la procedurile naţionale pentru gestionarea adaptării la schimbările climatice. În al treilea rând, este vorba despre iniţiativele privind nivelul de adaptare al oraşelor, urmare a Convenţiei Primarilor, care a reprezentat un angajament voluntar de adoptare a unor strategii locale de adaptare şi activităţi de creştere a gradului de conştientizare. În al patrulea rând, este vorba despre implementarea unor proceduri decizionale mai adecvate, astfel încât politicile şi măsurile alese să fie cele care prezintă cele mai mari beneficii nete pentru societate. Nu în ultimul rând, este necesară asigurarea că sistemul este proiectat şi funcţionează în aşa fel încât să acopere golurile principale de cunoştinţe din acest domeniu.

12.3 Acţiuni de adaptare la nivel naţional

Acţiunile la nivel naţional pot fi clasificate în următoarele cinci categorii.

• 
  Acţiunea 1: lecţii învăţate din scenarii privind schimbările climatice.
  

Cele mai recente scenarii privind schimbările climatice, reduse la nivelul adecvat pentru evaluarea impacturilor la nivel naţional, vor fi elaborate şi transmise persoanelor interesate în diferite sectoare unde este necesar a se lua decizii. Aceste informaţii sunt prelucrate, în general de institute de cercetare şi trebuie să ajungă la administraţii publice şi sectoarele economice, prin cele mai adecvate mijloace de comunicare.

• 
  Acţiunea 2: Susţinerea cercetării în domeniul schimbărilor climatice şi înfiinţarea unei arhive naţionale cu informaţii referitoare la schimbările climatice şi administrarea cunoştinţelor: modalităţi corespunzătoare de introducere în sistemul naţional de cercetare a propunerilor de adaptare.
  
• 
  Acţiunea 3: Estimarea costurilor aferente schimbărilor climatice pentru fiecare sector prioritar.
  

Vor fi estimate două seturi de costuri. Primul este reprezentat de costul pentru impactul schimbărilor climatice în condiţii comerciale curente (şi anume, fără alte măsuri de adaptare). În cazul celui de-al doilea set, planul de acţiune se va baza pe listele extinse de posibile acţiuni de adaptare care au fost identificate în strategie. Pentru fiecare dintre acestea, va fi estimat costul de implementare a acţiunilor, acestea incluzând costurile de capital şi de funcţionare, precum şi profilul temporal al costurilor respective. În plus, este esenţial de ştiut pentru ambele seturi de costuri care este grupul ţintă care le va suporta şi în ce măsură – gospodării, fermieri, diferite niveluri de guvernământ, întreprinderi private.

• 
  Acţiunea 4: Elaborarea unei agende naționale pentru adaptarea la schimbările climatice și integrarea acesteia în politicile viitoare și existente.
  

Aceste două seturi de costuri, combinate cu opiniile persoanelor interesate asupra priorităţilor pentru diferite acţiuni, vor permite factorilor politici să întocmească o listă preliminară de acţiuni ce vor alcătui agenda de adaptare. În acest sens, vor utiliza gama instrumentelor decizionale precum analiză de eficienţă a costurilor, analiză de beneficiu de cost, analiză de risc şi altele. Acest exerciţiu impune, de asemenea, un program de implementare, ce trebuie integrat în politicile şi măsurile aflate în derulare în diferite sectoare. Rezultatul este un plan de acţiuni cu repere de timp care identifică finanţarea ce poate fi implementată după aprobarea politică.

• 
  Acţiunea 5: Elaborarea şi implementarea unei campanii de creştere a gradului de conştientizare în rândul tuturor persoanelor interesate
  

Rezultatele acţiunilor de adaptare vor include creşterea gradului de conştientizare în rândul tuturor persoanelor interesate din diferite sectoare. Această acţiune va trebui întreprinsă în faza incipientă a programului, deoarece succesul întregului set depinde de răspunsul corect din partea persoanelor afectate, inclusiv participarea acestora la diferite părţi ale planului de acţiune. Mijloacele corespunzătoare de stimulare a eforturilor individuale şi a celor efectuate la nivelul comunităţii, precum şi a acţiunilor voluntare ar putea avea o contribuţie semnificativă la îndeplinirea diverselor obligaţii.

12.4. Încadrarea şi raportarea acţiunilor de adaptare la nivel sectorial

Programul de acţiuni de adaptare se bazează în mare parte pe considerente sectoriale. Cadrul acestor acţiuni este important şi include un program de monitorizare ce are în vedere verificarea rezultatelor efective din perspectiva impactului evitat, al costurilor suportate etc. De asemenea, se are în vedere actualizarea bazei de cunoştinţe pe măsură ce apar noi informaţii, ceea ce ar putea necesita o modificare a planului de acţiune convenit. Se va întocmi un raport periodic care să specifice progresul şi să menţioneze lecţiile învăţate.

13.Provocări la nivel de sector, obiective şi acţiuni-cheie identificate

Procesul de adaptare la schimbările climatice va avea loc în sectoarele identificate la diferite niveluri (naţional, regional, local), prin abordări personalizate pentru fiecare sector/locaţie specifică. Având în vedere că schimbările climatice au impact diferit în sectoare diferite, şi la niveluri diferite, măsurile de adaptare vor fi de asemenea diferite, în funcţie de parametrii locali.

Pentru a combate lipsa de adaptare, coordonarea între măsuri este foarte importantă (de exemplu, coordonarea intersectorială), pentru a se asigura că o măsură nu interferează negativ cu o altă măsură sau cu un alt sector, sau cu eforturile de reducere. În plus, prin coordonare, poate fi atinsă sinergia dintre diferitele măsuri, ceea ce creşte relevanţa şi impactul măsurilor, reducând în acelaşi timp costurile. O abordare integrată este determinantă pentru o evaluare echilibrată a diferitelor interese şi de asemenea pentru furnizarea răspunsului adecvat. În plus, măsurile de adaptare trebuie sincronizate şi combinate, în mod cât mai eficient posibil, cu măsurile de reducere.

Sectoarele prioritare în privinţa adaptării la schimbările climatice sunt discutate în continuare.