Proiect cofinanţat drin Fondul European de Dezvoltare Regională

13.3 Mediul uman (infrastructuri şi urbanism)

Schimbările climatice au potenţialul de a creşte numărul de oameni, firme, sisteme de infrastructură şi alte structuri care sunt expuse unui risc fizic sau sunt vulnerabile în faţa pierderilor economice. Luarea de măsuri pentru modificarea politicilor publice, pentru a îmbunătăţi mediul instituţional sau pentru a modifica sistemele de infrastructură în vederea reducerii acestor riscuri sau reducerii acestor pierderi este, din acest motiv, o prioritate importantă.

Există mai multe tipuri de intervenţii care pot fi abordate. Politicile care caută să orienteze o nouă dezvoltare în zone care sunt mai puţin probabil expuse pericolelor sunt la fel de importante ca şi politicile sau iniţiativele menite să sporească robusteţea fizică a structurilor vulnerabile. Riscul/riscurile exacte pe care sistemele sau structurile individuale de infrastructură trebuie să îl/le ia în calcul va/vor varia în funcţie de locaţie. Hărţile pericolelor sau riscurilor care reflectă îngrijorările localizate – şi se bazează pe cele mai bune informaţii referitoare la impactul climei – pot fi utile în ghidarea elaborării politicilor şi a investițiilor în sistemele de infrastructură sau clădirile private sau publice. În mod mai general, este important să se asigure că reglementările locale sau naţionale în domeniul construcţiilor, care afectează noua construcţie, au cea mai recentă versiune (cum ar fi Eurocodurile), realizată în baza modificărilor relevante documentate pe baza hărţilor seismice şi a condiţiilor meteorologice locale, etc.

Pentru a asigura coerenţa politicilor, a investiţiilor şi măsurilor, oraşele din România ar trebui să elaboreze planuri de adaptare la nivel de oraş (inclusiv măsuri, calendare de lucru şi bugete). Planurile trebuie să se coordoneze neapărat cu oricare plan de atenuare a schimbărilor climatice care a fost elaborat de oraş/regiune. Ar trebui să fie implicate mai multe părţi interesate pentru a se asigura că planurile ţin cont de date provenind de la diferite niveluri ale administraţiei publice, de la societatea civilă, din mediul universitar, din sectorul privat şi de la nivelul comunităţilor. Având în vedere îmbunătăţirile relativ frecvente în ceea ce priveşte capacitatea noastră de a înţelege riscurile asociate climei, este important ca aceste planuri (şi sistemele de politici publice în general) să revizuiască şi/sau actualizeze periodic standardele tehnice pentru a reflecta condiţiile în schimbare. Oraşele ar putea dori, de asemenea, să ia alte măsuri de valorificare a învăţământului public sau a abordărilor bazate pe sisteme ecologice pentru a diminua riscurile la ameninţări legate de climă, inclusiv prin investiţii în infrastructura ecologică, care poate ajuta la reducerea temperaturii în oraş sau la oferirea protecţiei sau uşurarea situaţiei în cazul unor fenomene meteorologice extreme.

Principalele obiective strategice pentru adaptarea la schimbările climatice a sectorului urban sunt prezentate în continuare.

Obiective strategice – Adaptarea la schimbările climatice

Planificarea oraşelor rezistente la climă într-un mod mai holistic

O strategie eficientă de adaptare la schimbările climatice coordonează şi caută să modeleze alte decizii de planificare şi dezvoltare luate într-un oraş/regiune. Un posibil rezultat constă în faptul că astfel de planuri descurajează activităţile sau deciziile care sporesc riscul sau vulnerabilitatea persoanelor, afacerilor, sistemelor de infrastructură şi proprietăţii. Totuşi, mai important este modul în care astfel de strategii caută să informeze deciziile de planificare şi dezvoltare, adăugând o nouă perspectivă prin care astfel de decizii sunt analizate. Planurile de adaptare funcţionează cel mai bine atunci când sunt complet instituţionalizate în procesele de aprobare a planificării şi dezvoltării. Aceste planuri forţează promovarea şi utilizarea unei gândiri sistematice şi cuprinzătoare cu privire la provocările existente în prezent şi în viitor şi la modul în care fiecare proiect sau plan prezintă implicaţii pe termen lung în ceea ce priveşte creşterea sau ameliorarea unor astfel de riscuri. În cazul unor situaţii în care riscurile sunt necunoscute sau incerte, planurile de adaptare ar trebui să promoveze soluţii lipsite de regrete, care să asigure flexibilitatea în abordarea acestor situaţii pe viitor sau, pe cât posibil, evitarea exacerbării acestor riscuri.

Ajustarea codurilor şi normelor existente în domeniul construcţiilor sau a altor coduri şi norme din acest domeniu pentru a corespunde condiţiilor de climă şi evenimentelor extreme

Casele, blocurile, birourile şi alte structuri construite vor trebui să susţină impactul unor temperaturi mai ridicate pe timp de vară, al unor temperaturi mai scăzute pe timp de iarnă, vânturi puternice, ninsori mai abundente şi alte schimbări de mediu posibil periculoase. În prezent, Eurocodurile pentru construcţii noi şi retehnologizări majore sunt aplicate în România alături de normativele naţionale, pe baza hărţilor meteorologice specializate, a hărţilor seismice etc. Unele schimbări pot fi necesare în viitor pentru a proteja împotriva climei clădirile şi sistemele de infrastructură existente, având în vedere schimbările climatice aşteptate. Aceste schimbări trebuie să fie bazate pe fapte, derivate din cele mai bune dovezi disponibile cu privire la condiţiile locale. Aceste linii directoare trebuie să fie revizuite periodic pentru a se asigura că ţin pasul cu condiţiile aflate în permanentă schimbare sau cu cunoştinţele îmbunătăţite.

Elaborarea unor planuri de management al dezastrelor

Primării din România trebuie să-şi elaboreze planuri de management al dezastrelor, dar este neclar în ce măsură aceste planuri se bazează pe ceea ce este cunoscut cu privire la modul în care schimbările climatice pot afecta fiecare localitate sau regiune. Este important să se stabilească baza faptică adecvată, iar apoi să fie evaluată pentru a stabili dacă trebuie modificat un plan de urbanism. Este, de asemenea, foarte important ca aceste planuri să fie periodic analizate pentru a se asigura că ţin pasul cu evoluţia condiţiilor (incluzând creşterea care s-ar putea să se fi extins în zone predispuse unui anumit risc) sau cunoştinţele îmbunătăţite.

Consolidarea capacităţii locale

Planificarea şi dezvoltarea eficientă a adaptării la schimbările climatice necesită informaţii solide cu privire la viitoarele riscuri climatice ale unui oraş şi la modul în care acestea se traduc în vulnerabilităţi fizice şi economice. În prezent, nu există informaţii disponibile în România cu privire la riscurile climatice specifice oraşelor, această situaţie trebuind remediată. Este, de asemenea, foarte important să se depună eforturi pentru a se consolida capacitatea umană şi instituţională de a prelua aceste informaţii şi de a le converti în planuri sau decizii adecvate de dezvoltare. Programele de instruire pot susţine dezvoltarea acestei capacităţi la fel precum eforturile pot promova schimbul de informaţii între oraşele din România sau din altă parte.