Proiect sisteme de operare

interfata ATA, SATA)

1.1 Introducere. Sistemele de operare UNIX oferă un mediu complet pentru dezvoltarea de aplicaţii şi programe, incluzând bibliotecile standard, compilatoarele, depanatoarele şi tot setul de utilitare software necesar. De obicei, dezvoltarea programelor sub UNIX se face în limbajele C şi C++, pentru care compilatorul standard este GNU, gcc. Totuşi, sunt disponibile şi alte limbaje compilate sau interpretate, cum ar fi Smalltalk, Fortran, Pascal, Lisp, Ada şi Scheme. Pentru scrierea unui program se va folosi un editor de texte.

Caracteristici:

- O primă caracteristică importantă o constituie execuţia programelor cu ajutorul tehnicii de paginare la cerere. Aceasta înseamnă că numai acele porţiuni de program necesare pentru execuţie într-un anumit moment sunt citite de pe disc în memoria calculatorului.

- O a doua caracteristică este faptul că se utilizează partajarea de memorie între programe cu copiere la scriere, ceea ce înseamna o reducere a necesarului de memorie şi deci o mai bună gestionare globală a acesteia. În vederea creşterii memoriei disponibile pentru execuţia programelor, se implementeaza paginarea pe disc, permiţând alocarea a până la 256 Mb a ceea ce se numeşte spaţiu de swap. Când programele au nevoie de multă memorie internă, o parte din informaţii este evacuată în acel spaţiu pe disc, iar locul ei este refolosit.

Programele executabile pot folosi legarea dinamică la biblioteci partajate, ceea ce înseamnă că vor ocupa mult mai puţin spaţiu. Există şi posibilitatea legării statice, atunci când codul este inclus în întregime în fişierul executabil; depanarea sau întreţinerea unor executabile este independentă de prezenţa bibliotecii partajate. Legarea dinamică a bibliotecii partajate se produce numai în momentul execuţiei şi permite programatorului să înlocuiască module din bibliotecă cu unele proprii. Pentru a uşura depanarea programelor, nucleul face posibil vidajul de memorie şi analiza lui în cazul terminării anormale.