Argumentare:
Cadrul de reglementare curent al activităţii de filantropie presupune în mod implicit existenţa unui beneficiar în favoarea căruia se efectuează donaţia/sponsorizarea. Ulterior, pentru a se exercita dreptul la deducere, tranzacţia urmează a fi recunoscută conform metodologiei de confirmare a donaţiilor şi sponsorizărilor stipulată în HG nr. 489 din 04.05.1998. Dat fiind particularităţile de finanţare, producere şi de difuzare gratuită a publicităţii sociale (în esenţă activitate de caritate a cărui beneficiar este societatea), formula legislativă actuală îngreunează procesul de deducere a cheltuielilor aferente producerii şi ulterior difuzării publicităţii sociale. Acest fapt constituie un impediment în multiplicarea implicării sectorului privat în proiecte ce ţin de crearea de campanii de sensibilizare a opiniei publice cu privire la diverse cauze sociale prin producerea şi difuzarea de publicitate socială.
Nu se acceptă.
Examinarea posibilităţii de atribuire a cheltuielilor aferente cotizaţiilor de membru de sindicat achitate de persoanele fizice pe parcursul anului fiscal la cele deductibile din venitul impozabil al persoanei fizice poate fi efectuată concomitent cu dezicerea de la actualul sistem de deducere a scutirilor anuale personale şi pentru persoanele întreţinute, care nu ţine cont de cheltuielile personale.
Suplimentar, actualul sistem de impozitare al persoanelor fizice prevede deducerea doar a cheltuielilor personale cu caracter obligatoriu, cum ar fi contribuţiile de asigurări sociale şi medicale. De asemenea, sistemul actual prevede şi posibilitatea deducerii donaţiilor efectuate în favoarea autorităţilor publice şi instituţiilor publice, organizaţiilor necomerciale, precum şi în favoarea caselor de copii de tip familial, în limita a 10% din venitul impozabil, fără luarea în considerare a scutirilor acordate.
Astfel, ţinînd cont că aderarea la organizaţia sindicală are caracter benevol, cotizaţiile de membru de sindicat nu pot fi permise spre deducere.
Referitor la deducerea cheltuielilor suportate de angajator pentru securitatea şi sănătatea în muncă, comunicăm că, reieşind din caracterul, aceste cheltuieli reprezintă cheltuieli ordinare şi necesare şi se permit spre deducere în conformitate cu art.24 alin.(1) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997.
Menţionăm că, în cazul în care conform legislaţiei în vigoare agenţii economici sunt obligaţi să suporte anumite cheltuieli pentru desfăşurarea activităţii sale, aceste cheltuieli vor constitui cheltuieli ordinare şi necesare, fiind permise spre deducere în scopuri fiscale prin prisma art.24 alin.(1) din Codul fiscal.
În acest context, nu există necesitatea includerii suplimentare a acestora în Codul fiscal.
Nu se acceptă.
Măsurile de politică fiscală sînt formulate sau reformulate doar în urma efectuării unor studii, analize însoţite de argumentarea economico-financiară a acestora, cît şi împreună cu calculele şi datele necesare privind impactul acestora atât asupra activităţii economico-financiare a agenţilor economici, persoanelor fizice, precum şi asupra bugetului public naţional.
Propunerile vor fi examinate în procesul elaborării Cadrului Bugetar pe Termen Mediu 2017-2019.
Dostları ilə paylaş: |