Aprecieri asupra tratamentelor somatice Scopul tratamentelor somatice este diminuarea sau îndepărtarea
funcţionării anormale, prin intervenţia directă asupra proceselor
organismului. Medicamentele acţionează biochimic, de obicei la nivel
sinaptic, reducând sau intesinficând actvitatea neurotransmiţătorilor.
Psihochirurgia modifică comportamentul pacienţilor prin distrugerea
ţesutului cerebral şi afectarea fizică a căilor de transmitere; dacă
aceste modificări sunt pozitive sau negative, este un alt punct de
discuţie. Acţiunea tehnicii electroconvulsive, de provocare a unor
şocuri electrice la nivel cerebral, ameliorând simptomele depresive, nu
este înţeleasă dar este posibil ca ea să determine schimbări
neurochimice temporare.
Chimioterapia este cel mai folosit tratament şi, de altfel, primul
care se încearcă. Tehnica electroconvulsivă este utilizată selectiv doar
după ce tratamentul medicamentos se dovedeşte ineficient; acestei
tehnici i se aduc critici legate de efectele secundare (confuzii şi
pierderi de memorie), ca şi de necunoaşterea modului în care
acţionează. Este posibil ca anormalitatea comportamentelor pacientului
să fie înlăturată de traumele provocate de acest tratament. S-a pus
problema etică dacă este permisă administrarea unor şocuri electrice
în condiţiile în care „vindecarea" nu este certă. Pe aceste baze, au
ridicat obiecţii Asociaţia naţională pentru sănătate mintală şi Protecţia
drepturilor pacienţilor psihici, ca şi alte organizaţii din SUA.
Protagoniştii (de exemplu Klerman, 1972, 1988) susţin că, fiind cel
mai eficient tratament împotriva depresiei, tehnica electroconvulsivă
trebuie aplicată; de altfel şi chimioterapia, ca alternativă, are efecte
secundare neplăcute. Psihochirurgia este practicată rar, datorită
incertitudinii succesului, efectelor secundare şi ireversibilităţii acestei
proceduri.
Pacienţii au dreptul să refuze orice formă de tratament cu care
nu sunt de acord şi pot cere un tratament alternativ. Faptul că pacienţii
nu-şi înţeleg întotdeauna depturile, datorită funcţionării disturbate a
psihicului lor, este o altă chestiune. Psihiatrul poate considera