Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Alte simptome tipice 
Simptome afective: se poate spune că trăirea afectivă a schizofrenilor 
este „plata" - stimulii nu pot determina un răspuns emoţional adecvat sau pot 
determina răspunsuri neaşteptate, de exemplu, râs la aflarea unor veşti triste 
sau reacţii agresive la o întrebare simplă, aparent neconflictuală. 
Simptome motorii: reacţii motorii bizare, de exemplu, mişcări în valuri 
ale mâinilor, imobilitate completă sau agitaţie motorie fără scop. 
Fig.5.2. Exemple de simptome ale schizofreniei. 
Categoria 4. Tulburări afective 
a) Mania. Persoanele suferind de manie desfăşoară o activitate 
entuziastă, cu planuri grandioase, cumpără lucruri pe care, de fapt, nu 
şi le pot permite, sunt volubile, poartă conversaţii cu toată lumea şi 
sunt foarte încrezătoare. 
•b) Episoadele depresive singulare (numite „depresii reactive" 
în DSM III R). Pacientul se găseşte înr-o dispoziţie depresivă, tristă, 
nu-i fac plăcere activităţile uzuale, are tulburări de somn (doarme 
agitat sau prea mult), nu are poftă de mâncare şi energie. Acest tip de 

---

180 Diferenţe interindividuale 
depresie diferă de tulburările depresive recurente prin aceea că sunt 
urmarea unui eveniment etern, iar tristeţea şi tulburările de dispoziţie 
afectivă au amploarea unei reacţii normale (la un deces, de exemplu). 
Multe persoane sunt depresive pentru perioade scurte de timp (s-ar 
putea spune că anormal ar fi să nu existe aceste perioade depresive), 
iar revenirea la dispoziţia normală nu presupune tratament. Perioadele 
de schimbări hormonale, ca adolescenţa şi menopauza, produc, uneori, 
modificări emoţionale, care pot include şi episoade depresive. 
c) Tulburările depresive recurente („depresie endogenă" în 
DSM III R) nu au o cauză cunoscută. Pacientul prezintă accese 
repetate de depresie; unele pot fi urmarea unor evenimente exterioare 
aparent minore, altele nu. Simptomele constau în tristeţe profundă, 
dispoziţie depresivă, apetit scăzut, tulburări de somn, lipsă de energie, 
lipsa plăcerii şi interesului pentru orice activitate, dificultăţi de 
concentrare sau de luare a deciziilor, gânduri repetate legate de suicid 
sau moarte. 
d) Tulburarea maniaco-depresivă se manifestă prin prezenţa 
ambelor stări extreme: mania şi depresia. Este o tulburare dificil de 
tratat, dacă se tratează starea depresivă prin chimioterapie, este posibil 
ca pacientul să intre într-o fază maniacală acută; şi, invers, tratarea 
stării maniacale poate determina alunecarea pacientului într-o depresie 
adâncă. Acestea sunt cunoscute ca oscilaţii bipolare.