Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Teoria ierarhică 
în a patra şi a cincea decadă a secolului nostru, Cyril Burt şi 
Philip Vernon
au extins analiza factorială. Plecând de la modelul 
inteligenţei elaborat de Spearman, ei consideră că a privi inteligenţa ca 
pe o combinaţie a factorilor „g" şi „s" este o viziune mult prea simplistă. 
Utilizând rezultatele obţinute la teste pe un lot de subiecţi de 
vârstă şcolară, ei au îmbogăţit modelul bifactorial, propunând intercalarea 
unei serii de factori de grup între nivelul „g" şi nivelul „s". Figura 1.2 
redă acest model ierarhic. 

---

Inteligenţa şi măsurarea ei 
15 
Aptitudini speciale 
Fig.1.2. Teoria ierarhică a lui Vernon (după Vernon, 1950). 
In acest model există o distincţie clară între aptitudinile verba-
le-educaţionale (v:ed) şi cele spaţiale - mecanice (k:m). Vernon 
consideră că factorul v:ed reprezintă, în ansamblu, aptitudinile verbale 
de tipul citit-scris şi se relaţionează cu unele aptitudini matematice şi 
creative. Factorul k:m se referă la aptitudinile practice spaţiale, 
mecanice, ca şi la unele aptitudini matematice. 
Burt a fost de acord cu Spearman asupra faptului că factorul „g" 
este înnăscut şi invariabil, în timp ce factoul „s" se formează prin 
exerciţiu. Burt şi Vernon au considerat factorii de grup ca o funcţie a 
educaţiei. 
Teoria multifactorială a lui Thurstone 
Spearman, Burt şi Vernon (care au format aşa-numita „şcoală 
londoneză") au elaborat un model al inteligenţei bazat pe existenţa 
unui factor general, care influenţează toate aspectele funcţionării 

---

16 Diferenţe interindividuale 
umane. în Statele Unite ale Americii, alţi cercetători au elaborat 
modele în care inteligenţa consta dintr-o serie de aptitudini diferite şi 
nerelaţionate (între care nu există relaţii primare). Unul dintre cele 
mai importante modele de acest gen îi aparţine lui Thurstone (1938), 
care a propus şapte aptitudini mintale primare. El consideră că aceste 
aptitudini formează baza funcţionării intelectuale umane. Toate sunt 
de importanţă egală şi nu se corelează între ele. 
Aptitudinile mintale primare sunt: 
- aptitudinea verbală; 
- viteza de percepţie; 
- raţionamentul numeric; 
- memoria; 
- fluenţa verbală; 
- aptitudinea spaţială; 
- raţionamentul inductiv. 
In acest model, care neagă existenţa unui factor „g", cu 
influenţă asupra tuturor ariilor funcţionale, fiecare aptitudine mintală 
primară este evaluată printr-un anumit test. Performanţele obţinute la 
testări au creat posibilitatea conturării unui profil, format din şapte 
scoruri şi nu dintr-unul singur, ca în cazul factorului „g". 
Comentariile ulterioare asupra modelului lui Thurstone au 
evidenţiat că există legături între scorurile obţinute de unii subiecţi la 
cele şapte teste, ceea ce sugerează că, totuşi, factorul „g" există. În 
urma unei analize factoriale secundare (efectuată pe baza rezultatelor 
obţinute dintr-o primă analiză), Thurstone a acceptat posibilitatea 
existenţei unui factor „g" în toate aptitudinile mintale primare. Deci, 
teoria ierarhivă ar putea fi validă. 
Gould (1981) a pus în discuţie implicaţiile politice şi 
educaţionale ale acestei controverse. El a criticat dur modelul ierarhic 
şi accentul pus de acesta pe dominanţa unui factor „g" înnăscut. În 
anii '40, modelul ierarhic a avut o influenţă nefastă asupra sistemului 
de selecţie şi examinare a copiilor de vârstă şcolară; aceasta a 
evidenţiat lipsa unei argumentări solide în favoarea bazelor înnăscute 
ale inteligenţei. Gold consideră că teoria lui Thurstone, deşi 

---

Inteligenţa şi măsura 
criticabilă, este mai realistă şi mai puţin rigidă în viziunea sa asupra 
aptitudinilor mintale.