Context moral - context medical
Heather (1976) remarca faptul că anormalitatea ar trebui privită
dintr-o perspectivă morală şi nu medicală. Nevrozele şi tulburările de
personalitate sunt exemplele cele mai semnificative pentru lipsa unor
cauze organice. De aceea, argumentează el, acestea ar trebui tratate ca
tulburări morale sau comportamentale; mai muilt ar trebui considerate
148 Diferenţe interindividuale
r
tulburări ale unei societăţi bolnave şi nu tulburări ale indivizilor.
Această părere aminteşte de afirmaţia lui Laing (1965) privind
schizofrenia: „un răspuns sănătos la o lume dementă". Heather
evidenţiază, de asemenea, diferenţele culturale şi temporale de
definire a anormalităţii, atât în cadrul unei societăţi cât şi între diferite
societăţi, de exemplu, diagnosticul de schizofrenie este de 10 ori mai
frecvent în SUA decât în Marea Britanie.
Curentul antipsihiatric
împotriva unui model medical
Curentul antipsihiatric a fost iniţiat, în anii '50, de psihiatri
precum Laing, Cooper şi Esterson. Aceştia respingeau modelul
medical al bolii psihice, pe care îl considerau greşit. Deşi, iniţial, a
recunoscut schizofrenia ca un tablou de simptome şi comportamente
(1964), Laing a afirmat, ulterior, că persoanele etichetate ca
schizofrene au doar nevoie de timp pentru a călători în „spaţiul intern"
şi pentru a-şi rezolva propriile probleme. A supune pacientul unui
tratament, considera el, înseamnă a interfera cu procesul natural de
vindecare (1967). în anii '60, Laing afirma că societatea este mai
tulburată de comportamentul schizofrenilor, decât schizofrenii înşişi.
Schizofrenii percep propriul comportament ca raţional, având în
vedere circumstanţele.
Un mediu protejat. Laing a propus şi a inaugurat „casele
protejate" pentru schizofreni, unde aceştia puteau trăi fără presiunile
exterioare, ceea ce putea elimina comportamentele anormale. Trebuie
să reamintim că, în acea perioadă, era „la modă" teoria familială
asupra schizofreniei - familia, condusă, în general, de mamă (numită
mamă schizofrenogenă), se concentrează asupra unuia dintre membrii
săi şi, printr-o atitudine constantă de nemulţumire şi tiranie, îl
transformă pe acesta într-un schizofren. Astăzi, s-a dezvoltat terapia
de familie, în care problemele nu mai sunt văzute va fiind localizate la
Psihopatologie: un conîinuum normalitatelanormalitate 149
un singur individ; dar această terapie se aplică rar în cazul
diagnosticului de schizofrenie.
Este posibil ca aceste „case protejate" ale lui Laing să
reprezinte începuturile caselor comunitare şi căminelor organizate
astăzi (v.§ 6.5).
Dostları ilə paylaş: |