8. Derivele vârstei: A voi cu exasperare să fii tânăr
Motto: Istoria unei vieţi nu este
doar rezultatul unor condiţii obiective,
ci şi accentul subiectiv pus pe anumite evenimente şi relaţii.
O persoană matură ştie că fiecare vârstă trebuie trăită pentru ceea ce ea este, fără excesive nostalgii. Trebuie să existe curajul îmbătrânirii. Vine, pentru toate femeile, momentul în care, este mai bine să se renunţe la fardurile excesive şi la veşmintele de adolescentă, pentru a nu se pune în evidenţă, în loc să se ascundă, daunele timpului.
Viaţa este un mixt de evenimente, senzaţii şi emoţii care sunt interiorizate, devenind parte ale propriei structuri interioare. Există deci chipuri umane care reflectă o încărcătură de sentimente pozitive, în timp ce altele mărturisesc dezastre afective, frustraţii neacceptate, ură profundă. Astfel, fiecare bătrân are faţa pe care o merită.
Acceptarea bătrâneţii este în mare parte legată de tipul de existenţă avută. Satisfacţia de a fi ajuns anumite obiective afective şi practice facilitează conservarea propriei identităţi. Când există o imagine pozitivă despre sine, omul este capabil să înfrunte sfidările îmbătrânirii.
A şti să îmbătrâneşti este deci rezultatul unei maturităţi psiho-afective, chiar dacă stereotipurile negative identifică bătrâneţea cu trecerea de la capacitate la incapacitate, de la activitate la pasivitate, de la mobilitate la imobilitate, de la independenţă la dependenţă, de la apartenenţă (la familie, la un grup), la excludere.
Dostları ilə paylaş: |
