Psihologie pastorală

5. Formarea preotului pentru un colocviu pastoral adevărat

De curând, s-a introdus psihologia pastorală în curriculum universitar de pregătire pentru preoţie deoarece în ultimii ani a crescut interesul pentru psihologia aplicată la acţiunea pastorală. Fiind vorba despre o formare care trebuie să se traducă în mod direct în plan operativ, este clar că, pe lângă o expunere de principii psihologice inspiratoare a metodelor dialogului, este necesar să fie oferită preoţilor ocazia de a exercita în mod practic în seminarii şi în grupuri organizate această aptitudine.

Ţările în care tehnicile psihologice ale lui K. Rogers sunt aplicate la pastorală sunt Anglia, Olanda, Franţa, Belgia şi Germania. Publicaţiile specifice pe această temă, organizarea de cursuri, seminarii, dezbateri, centrele de ajutor pastoral sunt nenumărate, chiar dacă insuficiente, pentru a satisface toate aşteptările şi necesităţile. Cea mai mare şi mai gravă lacună este reprezentată de lipsa cursurilor şi seminariilor practice de iniţiere a viitorilor preoţi la serviciul calificat şi preţios al „întâlnirii duhovniceşti” cu credincioşii. Această lacună este cu atât mai gravă cu cât pentru alte categorii de persoane (terapeuţi, psihologi clinici, psihoterapeuţi, consilieri, animatori de grup) care se dedică relaţiei de ajutore a semenilor este în act de mult timp o programă de pregătire teoretico-practică de excepţie. Criteriile care au determinat alegerea metodei sunt următoarele:

1. 
   Metoda să fie inspirată dintr-un curent psihologic care are o concepţie pozitivă despre persoana umană, pentru ca astfel să pună în valoare dimensiunea ei spirituală şi să fie deschisă spre valorile care-l transcend pe om;
   
2. 
   Ca aparatul metodologic să fie simplu şi uşor de asimilat şi de cei care nu au foarte vastă pregătire în psihologie. Aceste lucruri se întâlnesc în metoda psihologului american Karl Rogers, chiar dacă se impune să le integrăm cu noi tipuri de intervenţie şi să corectăm matricea lor imanentistă.
   

Acelaşi lucru s-ar putea zice de metoda idealizată de Robert Carcuf, care, în comparaţie cu K. Rogers se distinge printr-o mai mare organicitate în treceri şi se relevă mai incisivă în procesul de dobândire a atitudinilor constructive.

***

O Doamnă în vârstă de aproximativ 40 de ani merge să-l întâlnească pe un preot pe care l-a cunoscut cu un an în urmă. El o face puţin să aştepte, pentru că fiind Vineri, trebuia să slujească sfânta Liturghie. Dialogul lor, la biroul parohial, este următorul:

•