b) Expresiile echivalente. Preotul poate să reflecte interlocutorului ideea expusă de acesta folosind alte cuvinte, care să nu altereze însă semnificaţia a ceea ce el a zis.
c) Sinteza. În acest caz, preotul încearcă să identifice ceea ce a perceput ca fiind esenţial din ceea ce interlocutorul său a spus. Dăm un exemplu de astfel de răspunsuri:
Credinciosul: Mă simt foarte descurajat, nu pot să mai continui…
Preotul: Deci simţiţi că aţi ajuns la limita suportării.
Sau: Nu mai puteţi, se pare că acesta este sentimentul dominant în acest moment.
Credinciosul: Nu este doar o chestiune de moment, nu este vorba de un sentiment pasager.
Preotul: După părerea dumneavoastră nu este vorba doar despre o situaţie tranzitorie, ci de ceva mult mai profund.
Sau: Dumneavoastră sunteţi convins că acest sentiment nu va trece uşor. Deci nu puteţi să vă redobândiţi curajul…
Diferitele moduri de repetare dau interlocutorului siguranţa că este ascultat cu interes şi înţeles corect. Aceste intervenţii ale preotului pot să trezească în credincios un sentiment de mulţumire şi de uşurare pentru că a reuşit să-şi exprime starea sufletească, s-o comunice altuia. Pe lângă sentimentul de eliberare, persoana se va simţi încurajată să-şi continue expunerea.
Dostları ilə paylaş: | 
