Psihologie pastorală

Exemplu (Pr. = preotul; Cr. = credinciosul)

Credinciosul:

• 
  Oraşul Alba Iulia, unde locuiesc, este o adevărată pustietate neagră: un deşert intelectual! Între cei aproape 80 de mii de locuitori nu este nici măcar unul cu care să se poată întreţine un discurs, un dialog simplu şi inteligent. Nu am zis interesant, ci în mod simplu, cât de cât inteligent.
  

Preotul:

• 
  Din anumite puncte de vedere, precum cel al inteligenţei, dumneavoastră vi se pare că vă simţiţi singur la Alba Iulia…
  

Intervenţia preotului pune în lumină atitudinea individului, lăsând în fundal cei 75.000 de locuitori, care sunt caracterizaţi de acesta, subtil şi implicit, lipsiţi de inteligenţă. În acest mod el focalizează atenţia asupra poziţiei intransigente şi arogante a interlocutorului faţă de concetăţenii săi.
Alt exemplu

(O studentă se adresează unui preot terapeut, care nu este american de origine, ea fiind americană)

Studenta:

• 
  Femeile americane poate că sunt doamnele cele mai graţioase din lume. Sunt de acord. Deşi nu este prea uşor să stabilim acest fapt. E o chestiune de gust. Sunt foarte îngrijite, trebuie să o recunosc. Dar nu au nici o personalitate, nici o individualitate. Sunt goale în interior. Nu poţi să-ţi găseşti o prietenă între ele. Nu au nimic de a oferi prietenilor. Sunt de o sărăcie interioară care-ţi face frică.
  

Preotul:

• 
  Sunteţi deci fericită că nu sunteţi americană…
  

Şi aici se observă o răsturnare de poziţie. Persoana, în realitate, nu vorbeşte despre femeile americane, ci despre propriul complex de superioritate.

În aceste două exemple, accentul pus de preot nu a eliminat nimic din expunerea făcută de interlocutoare, dar a pus în lumină un aspect care până în acel moment nu a fost conştientizat de către subiect. Noua dimensiune ajunsă în plan perceptiv, permite interlocutorului să observe într-un mod integral şi realist starea de suflet proprie şi reacţiile faţă de situaţia expusă. În timp ce, la început, interlocutorul era prizonier al unui aspect dominant al realităţii, acum se eliberează de acesta şi-l poate observa nuanţat, din anumite puncte de vedere. Uneori, noua percepţie poate să fie foarte inovativă. Preotul trebuie să evite şocul în cazul acestei schimbări de conştiinţă. Prezentarea trebuie făcută cu gradualitate şi în mod empatic. Trebuie observat că modificările şi schimbările planului aperceptiv interior sunt rezultatul unui proces care are loc în individ şi numai la dorinţa lui, chiar dacă stimulările vin din exterior.