Atenţia constă în primul rând în înţelegerea comportamentelor non-verbale ale credinciosului, pentru a înţelege profund starea lui interioară.
„Observarea” are în obiectiv întreaga persoană a interlocutorului: aspectul fizic (modul de a se exprima şi gesticula, grija pe care o are faţă de propria înfăţişare), cel intelectual (interesul, precizia şi ordinea în expunere, promptitudinea de a învăţa), componenta afectivă (intensitatea sentimentelor, coerenţa acestora cu mimica facială şi cu mişcările corpului, libertatea de exprimare), modul de a instaura relaţia interpersonală (este interesat, indiferent, dificil, încrezător, posesiv etc.).
Psihologia mai spune că nimeni nu poate să menţină pe termen lung o stare de atenţie neîntreruptă, nici să înţeleagă exhaustiv tot ceea ce se întâmplă. Pentru a observa comportamentul unei persoane, preotul trebuie să-şi menţină o stare de atenţie vie, dar nu crispată, pentru ca să nu-i scape elementele cele mai semnificative. Această atenţie a preotului poate fi asemănată cu lectura pe care radarul o face în câmpul său de acţiune: aparatul semnalează doar obiectele sau fenomenele „alarmante”.
Dostları ilə paylaş: |
