Perversiunile nu sunt fructul unor opţiuni voluntare, şi adeseori sunt simptomele unei psiho-nevroze, deoarece, dacă individul normal este dirijat de propriile impulsuri normale spre un raport hetero-sexual matur, perversul are impulsuri anormale pe care nu le poate satisface decât într-un mod anormal. El a actualizat în mod inconştient un mecanism defensiv, care s-a structurat patologic de-a lungul dezvoltării sale psiho-afective, şi care îi consimte să-şi descarce instinctele doar în perversiune.89
