Psihologie pastorală

Specific perverşilor este şi diminuarea capacităţii lor sociale în familie şi la muncă, nu doar ca o reacţie negativă a mediului ce-i înconjoară, dar şi din cauza imaturităţii lor intrinseci. Uneori capacităţile lor intelectuale şi culturale pot să fie mai mari faţă de normă, pentru a compensa inconştient deficitul psiho-afectiv, sau cantitatea de muncă realizată poate să fie mai mare pentru a neutraliza în mod auto-punitiv sentimentele profunde de culpă are acestora.

Frecvenţa mai mare cu care întâlnim perversiunile masculine se explică prin superioara intensitate cu care sunt trăite traumele de aceştia. Gravitatea patologică a perversiunilor este în raport cu nivelul de maturizare psiho-afectivă ajuns de cel bolnav. Frontierele dintre normalitate sexuală şi perversiune sunt foarte labile, precum cele dintre boală şi sănătate, fiind condiţionate de diferitele medii şi structuri sociale în care individul trăieşte.⁹⁰

Uşoare urme de tendinţe perverse sunt prezente în orice individ matur, ca urmare e persistenţei unor tendinţe instinctive infantile, derivate din anumite faze ale dezvoltării sale. În timpul preludiului, adultul hetero-sexual cu partenera potrivită poate satisface acte cu valenţe imature perverse, dar întrucât acestea nu sunt scopuri în ele însele, nu exclud o încheiere naturală a raportului afectiv-sexual. Totuşi aceste fragmente de imaturitate nu sunt definite şi organizate ca în perverşi, adică nu sunt preponderente şi capabile de a îndepărta individul de la finalitatea biologică a procreaţiei.⁹¹

Nu trebuie deci să fie izolat perversul, este necesar în schimb să evităm a-l face să ajungă astfel. Dispreţul, ostracismul sau stimularea (de câţiva ani perversiunile au ieşit din domeniul psiho-patologiei şi interesează comerţul industrial) pe care societatea îl revarsă asupra perverşilor nu le favorizează re-integrarea în societate ci le măresc izolarea. Această strategie nu contribuie deloc la înfruntarea şi rezolvarea problemei acestor bolnavi, care suferă întrucât se simt excluşi de la unul din raporturile umane cele mai semnificative, acela dintre un bărbat şi o femeie.

Deoarece perversiunile depind de experienţe infantile şi deoarece perversul stabileşte un raport inter-personal bolnav cu ceilalţi semeni, care derivă dintr-o relaţie greşită cu părinţii, doar o educaţie psiho-afectivă a fiilor poate să fie o acţiune preventivă şi eficace împotriva perversiunilor şi călăuzire chiar din fragedă pruncie pentru canalizarea energiei instinctuale spre o sănătoasă maturizare psiho-afectivă.