Puer moment Introducere Text

Multimedia 1: Se va da imaginea: http://www.shutterstock.com/cat.mhtml?lang=en&search_source=search_form&version=llv1&anyorall=all&safesearch=1&searchterm=+flow+chart&search_group=&orient=&search_cat=&searchtermx=&photographer_name=&people_gender=&people_age=&people_ethnicity=&people_number=&commercial_ok=&color=&show_color_wheel=1#id=77138254

În centrul imaginii se va da titlul submomentului. Cursantul va trebui să dea click pe acest titlu pentru a apărea textele de mai jos. Se va da un click doar pentru un subpunct. Când va da click se va da un zoom in, pentru a citi textul , apoi un zoom out. Pașii vor fi urmați și pentru: La salvarea accidentaţilor din clădirile incendiate şi stingerea incendiul, se respectă următoarele reguli:
Regulile fundamentale ale securităţii anti - incendiu:

• 
  Nu se pun lângă televizor obiecte ușor inflamabile.
  
• 
  Nu se lasă să funcţioneze fără supraveghere obiectele electrocasnice.
  
• 
  Nu se folosește reţeaua electrica cu izolaţia deteriorată.
  
• 
  Nu se pune într-o priză mai multe obiecte electrice cu consum mare.
  
• 
  Nu se folosesc aparate defectate sau improvizate
  
• 
  Nu se încălzește la foc deschis vopseaua, lacul, ceara pentru parchet.
  
• 
  Nu lasă fără supraveghere aparatele cu gaze.
  
• 
  Se respectă strict cerinţele cu privire la utilizarea aparatelor cu gaze.
  
• 
  Nu se acoperă lampa de masă cu hârtie sau stofă.
  
• 
  Nu alimentează lampa de gaz când este aprinsă şi în casă.
  
• 
  Unele grăsimi se pot aprinde la încălzire până la 450 grade. Curenţii de aer sau revărsarea lichidului peste marginea vasului aflat la foc pot duce la stingerea flăcării de la gaz, ceea ce ar putea cauza o explozie.
  
• 
  Grăsimea şi uleiul aprins nu se sting cu apă. Acesta duce la răspândirea focului în tot apartamentul. Se foloseşte o cârpa umedă.
  
• 
  Toate aparatele electrice se ţin în ordine, se repară la timp şi se controlează permanent.
  
• 
  Nu se permite copiilor să folosească aparate electrice în lipsa părinţilor.
  
• 
  Nu se aprind chibrituri, brichete, nu aprinde şi nu stinge lumina, aparatele electrice, se simte miros de gaze. Se închide robinetul ce duce spre aparatele de gaze, se deschid larg ferestrele şi ușile pentru a face o aerisire bună şi rapidă.
  
• 
  Se cheamă serviciul de gaze.
  
• 
  Imediat se alertează despre acest fapt la telefonul 112, indicând adresa precisă.
  
• 
  Se închide gazul şi electricitatea.
  
• 
  Se evacuează clădirea.
  
• 
  Se alertează şi persoanele care nu știu despre incendiu dar sunt expuse.
  
• 
  Se apreciază situaţia creată şi se începe stingerea focului cu mijloacele disponibile. acest lucru este imposibil se părăsește imediat clădirea, luând actele şi obiectele de valoare.
  

În caz de incendiu trebuie să ţinem cont că:

• 
  Temperatura mare a aerului poate duce la arsuri ale căilor respiratorii.
  
• 
  Se produce poluarea cu fum. Fumul şi temperatura înalta sunt deosebit de periculoase în subsoluri şi la primele etaje.
  
• 
  Emanarea oxidului de carbon şi a altor produse nocive din rezultatul arderii.
  
• 
  Dărâmarea clădirilor, a construcţiilor.
  
• 
  Explozia inventarului tehnologic şi a diferitor aparate.
  
• 
  Căderea stâlpilor aprinși, a grinzilor.
  
• 
  În caz de incendiu se acţionează astfel:
  
• 
  Pentru stingerea incendiului se foloseşte extinctorul, hidranţii, apa, nisipul, pământ, etc.
  
• 
  Substanţele de stingere se îndreaptă spre baza flăcării. arde o suprafaţa verticală, apa sau spuma se îndreptă în partea de sus.
  
• 
  În încăperile poluate cu fum, se foloseşte un șuvoi împrăștiat pentru ca fumul să se depună şi temperatura să scadă.
  
• 
  Substanţele aprinse se sting cu compoziţii din spuma. Se pot acoperi cu nisip, pământ, pături, etc., pentru a opri accesul oxigenului la foc.
  
• 
  Înainte de stingerea incendiului se întrerupe alimentarea cu gaze şi curent electric.
  
• 
  Mijloacele de stingere a incendiului se folosesc în mod corect.
  

La salvarea accidentaţilor din clădirile incendiate şi stingerea incendiul, se respectă următoarele reguli:

• 
  Înainte de a intra în încăperea incendiată, se acoperă capul cu o cuvertură udă.
  
• 
  Pentru a proteja organele respiratorii de temperatura înaltă şi oxidul de carbon, se respiră prin stofă umedă.
  
• 
  În locurile poluate puternic cu fum se intră obligatoriu cel puţin în doi, mișcându-vă târâș sau aplecat, folosindu-se pereţii pentru a nu se pierde orientarea. E periculos să se intre în zona cu fum vizibilitatea e mai mică de 15 metri.
  
• 
  În încăperea poluată cu fum ușa se deschide foarte încet, atent ca să nu izbucnească flăcările de la aerul venit de afară.
  
• 
  Când se căută accidentaţii, se strigă. Cei mici, de frică, de multe ori se ascund sub paturi, in dulapuri, in unghere şi alte locuri.
  
• 
  Persoana evacuată din clădirea incendiată se acoperă cu o cuvertură;
  
• 
  scările şi coridorul sunt poluate cu fum dens şi este imposibilă părăsirea clădirii pe scări, se rămâne în apartament.
  
• 
  Se închide ușa de la intrare, se astupă găurile cu cârpe ude, se stropeşte ușa cu apă.
  
• 
  Nu se iese prin coridoarele poluate puternic cu fum. Este mai bine să se deschidă (sau să se spargă) un singur geam, într-o cameră izolată, pe unde va intra aer curat.
  
• 
  Chiar incendiul a fost stins cu forţe proprii se anunţă pompierii, deoarece focul poate rămâne neobservat, în locuri ascunse (sub podele, în paravane) şi peste puţin timp poate să reizbucnească cu o putere şi mai mare.
  

Multimedia 2: Se va da o diagramă de tipul

Cursantul va da click pe prima ( Primul ajutor în caz de arsuri) și va apărea în primul rând cu zoom in textul: Arsurile sunt traumatisme ale pielii şi ţesuturilor moi cauzate de temperatura înaltă, de factori chimici, electrici sau radiaţii. Gravitatea stării victimei depinde de coraportul adâncimii, suprafeţei arsurii şi de localizarea acesteia. Metoda orientativa, convenţionala de măsurare a suprafeţei arsurii este regula „palmei", care constituie aproximativ 1% din suprafaţa totală a corpului. Astfel, la maturi, suprafeţele corpului se vor stabili pe zone convenţionale: o mina = 9%, un picior = 18%, partea din faţă a corpului = partea din spate = 18%, capul şi gâtul = 9%, perineul = 1%.

Cele mai nefavorabile sunt arsurile feţei, capului, palmelor şi tălpilor, perineului şi organelor genitale, arsurile căilor respiratorii şi ale tractului digestiv.

Apoi, după ce va închide fereastra cu textul va apărea a doua casetă Arsuriile termice cu flacără, iar cursantul va da click și va apărea textul prin zoom in, cursantul va închide textul și va apărea cealaltă casetă: Arsurile termice cu aburi ( se va proceda la fel ca și pentru caseta anterioară), apoi va apărea și caseta a treia și a patra casetă- Arsuri cu substanțe chimice și Acordarea ajutorului în caz de traume sau arsuri ale ochilor(se va proceda la fel).

Arsurile termice cu flacără:

• 
  Se stinge urgent flacăra cu apă, zăpadă, sau prin acoperirea cu o plapumă sau haină, fără învelirea capului, pentru evitarea intoxicaţiei cu oxid de carbon şi evitarea arsurilor căilor respiratorii.
  
• 
  După posibilitate, se scot sau se taie hainele în flăcări. O metoda de a stinge hainele este culcarea victimei pe pământ. Nu se permite stingerea flăcărilor cu mâniile goale, cu palmele sau alergând.
  
• 
  Suprafaţa arsă poate fi stropită timp de 15-20 minute cu apă curată, rece sau acoperită cu zăpada, pentru micșorarea durerii şi prevenirea edemelor.
  
• 
  Pe suprafeţele mari de arsură se aplică o fașă sterilă şi se internează urgent.
  
• 
  Victimei i se administrează preparate analgezice şi sedative.
  
• 
  În nici un caz nu se vor sparge bulele (flictenele) formate. Pe suprafeţele arse nu se aplică unguente, grăsimi, uleiuri, lactate sau alte lichide, nu se presăra soda de bucătărie sau amidon. Toate aceste substanţe pot infecta rana, pot forma o peliculă densă, ce duce la supraîncălzirea locului afectat, la agravarea arsurii şi a urmărilor ei. Nu se permite aplicarea de iod, verde de briliant, permanganat de potasiu sau alte medicamente cu coloranţi. Este permisă doar udarea cu apă curată şi rece şi aplicarea medicamentelor destinate special pentru arsuri (de regula - aerosol). În cazuri aparte se permite aplicarea unor șerveţele sterile, udate cu soluţie slaba de alcool (până la 30°), care are efect analgezic şi dezinfectant.
  

Arsurile termice cu aburi

Locul arsurii se stropește sau se scufunda în apă rece.

Haina nu se scoate în mod obișnuit. Este preferabilă tăierea ei. Suprafaţa arsurii este foarte sensibilă şi pielea sau bulele formate pot fi distruse ușor.

Nu se aplica pe arsuri nici o substanţa la întâmplare, deoarece prin pielea lezată de arsură absorbţia oricăror substanţe are loc cu o viteză mult mai mare decât prin pielea sănătoasa. În acest caz pot apărea alergii, intoxicaţii sau alte efecte nedorite.

Arsurile cu substanţe chimice

Se scot sau se taie hainele îmbibate cu această substanţa chimică.

Suprafaţa afectată se spăla bine timp de 15-20 minute sub apă curgătoare, până la dispariţia mirosului specific. Jetul de apă trebuie îndreptat perpendicular pe suprafaţa arsă şi nu de-a lungul ei, astfel încât suprafaţa de prelingere a apei să fie cât mai mică posibil, pentru a evita răspândirea arsurii.

În caz de arsură cu acid sulfuric suprafaţa nu se spăla cu apă curată, deoarece poate duce uşor la extinderea suprafeţei arse. Spălarea se face cu soluţie de săpun sau cu o soluţie de bicarbonat de sodiu (1 linguriţa la 1 pahar de apă).

În caz de arsură cu acizi - după efectuarea spălăturii, pe suprafaţa arsurii se pot aplica șervetele udate cu soluţii bazice — de bicarbonat de sodiu.

În caz de arsuri cu baze - după spălare se aplica șervetele udate cu soluţii acide - oţet alimentar, (1 la 1 cu apă), sare de lămâie sau suc natural de lămâie.

În caz de arsură cu var nestins, suprafaţa se tamponează cu tifon uscat şi nu se spăla cu apă, deoarece la contactul apei cu varul nestins are loc a reacţie chimică cu eliminarea unei cantităţi mari de energie termică, ceea ce poate duce la agravarea arsurii. Spălarea se va face după eliminarea resturilor de var de pe piele. După spălare este permisă aplicarea unui strat subţire de ulei vegetal.

La contactul tegumentelor sau mucoaselor cu amestecurile de smoală, acestea se curăţă cu un tampon îmbibat cu gaz, petrol sau benzină. După orice arsură, indiferent de adâncimea şi suprafaţa ei sau de starea pacientului, se solicită un control medical amănunţit.

Acordarea ajutorului în caz de traume sau arsuri ale ochilor

În caz de pătrundere în ochi a unui corp străin chimic activ este necesar ca acesta să se înlăture atent cu un colţ de material textil curat, udat cu apă curată, după care ochiul se spăla abundent cu apă curgătoare, ţinând pleoapele deschise cu degetele.

În caz de arsură chimică a ochilor, faţa se spăla abundent cu apă curgătoare, mai întâi cu ochii închiși şi peste câteva minute se spălă şi ochii, ţinând pleoapele deschise cu degetele. Nu se pun pansamente pe ochi.

În caz de traumatism al ochiului, pe pleoape se aplică un tampon mare, udat cu apă rece.

În cazul în care corpul străin pătruns accidental în ochi nu poate fi văzut sau scos, este obligatorie examinarea de urgenţă de un medic specialist oftalmolog, deoarece poate fi vorba de un ciob de sticlă.

Pentru transportul la spital, pacientul are nevoie de un însoţitor, în special este necesar să se aplice un pansament pe faţă şi în regiunea ochilor.

În cazul în care este lezată doar pielea, pansamentul poate fi aplicat doar pe ochiul afectat.

În caz de lezare a globului ocular, se recomandă acoperirea ambilor ochi.

Indiferent de traumă, pacientul trebuie examinat de medic!
Sarcină: Apăsați pe castele alăturate pentru a detalia, citiți cu atenție, apoi treceți după secțiunea următoare.

Feedback: Continuați! (după ce termină de citit).
Submoment 8. Reguli generale de transportare şi evacuare a sinistraţilor

Background: http://www.shutterstock.com/cat.mhtml?lang=en&search_source=search_form&version=llv1&anyorall=all&safesearch=1&searchterm=transport+for+flood+victims&search_group=&orient=&search_cat=&searchtermx=&photographer_name=&people_gender=&people_age=&people_ethnicity=&people_number=&commercial_ok=&color=&show_color_wheel=1#id=63787930



Text: Transportarea pacienţilor nu se face până nu s-a acordat ajutorul minimal necesar: resuscitarea cardio-respiratorie, hemostaza, imobilizarea de transport, bandajarea rănilor şi a arsurilor, administrarea preparatelor analgezice.

Transportarea pacienţilor nu se face până nu s-a făcut triajul (clasificarea) sinistraţilor, pentru a stabili ordinea de evacuare.

Acordarea ajutorului, transportul sau îmbarcarea în mijloacele de transport să fie făcută de către 3-4 sau mai mulţi salvatori, în timp ce triajul trebuie să fie făcut de cât mai puţine persoane - 1-2 specialiști bine pregătiţi în acest domeniu.

Pentru transport se folosesc brancarde şi scuturi (scânduri lungi) standard, iar în cazul lipsei sau insuficientei lor - pe brancarde improvizate.

Tărgile improvizate pot fi făcute din diferite mijloace: beţe, scânduri, haine de iarnă sau de vară, schiuri şi beţele lor, cearșafuri mari sau alte bucăţi de pânza, plapome, etc.

În unele cazuri, la distanţe scurte, la extragerea din mașinile accidentate, din gropi, accidentaţii pot fi transportaţi şi pe mâini de 1 sau 2 salvatori.

Transferul accidentatului de pe pământ pe o targa sau scut, mai ales atunci când se presupun (sau sunt prezente) fracturi ale coloanei vertebrale, oaselor bazinului şi ale oaselor mari, se va face obligatoriu de 4-5 salvatori.

Este deosebit de important să se limiteze mișcările la locul fracturii !

Poziţia accidentatului pe targă trebuie să fie menajantă, să prevină apariţia complicaţiilor posibile, asfixia cu mase vomitive sau sufocarea. În unele cazuri se va permite accidentatului să ocupe singur poziţia confortabilă pentru el.

Multimedia: Se va da cartea folosită- cursantul va da click pe copertă și vor apărea titlurile (termenii scriși cu bold), cursantul va da click pe câte unul se va da pagina și va apărea titlul în partea stângă și textul pentru fiecare în partea dreaptă. Pentru toate titlurile, cursantul va trebui să apese de mai multe ori pt a citi tot textul.

Reguli generale de transportare

1. 
   Pacienţii cu traumatisme cerebrale se vor transporta cu capul (sau / şi tot corpul) pe o parte, pentru a evita asfixia cu mase vomitive.
   
2. 
   Pacienţii cu traumatisme abdominale se transportă cu faţa în sus şi genunchii flectaţi.
   
3. 
   Pacienţii cu traumatisme ale spatelui se transportă culcaţi pe o parte sau cu faţa în jos.
   
4. 
   Pacienţii cu traumatisme ale cutiei toracice, cu pneumotorax, emfizem, fracturi costale, se vor transportă în poziţie semișezândă.
   
5. 
   Pacienţii cu fracturi ale coloanei vertebrale sau ale oaselor bazinului se transportă pe scut (scândura), brancarda fiind folosită doar atunci când nici o scândură nu este disponibilă.
   
6. 
   Pacienţii fără cunoștinţă, care nu au fracturi, se vor transporta culcaţi pe o parte sau cu faţa în jos, pentru a evita asfixia prin căderea limbii.
   

7. 
   Pe locurile plane accidentaţii ușor pot fi transportaţi cu picioarele înainte, dar în cazurile în care e necesar să se observe neîntrerupt starea pacientului, transportarea se face cu capul înainte. Astfel persoana din spate poate supraveghea permanent accidentatul.
   
8. 
   Pe locurile înclinate, în pantă, pe scări, targa trebuie să se afle în poziţie orizontală. Dacă acest lucru nu este posibil, se recomandă ca picioarele accidentatului să fie mai jos decât capul acestuia.
   
9. 
   În cazul transportării tărgilor pe distanţe mari, se recomandă utilizarea unor curele sau funii ajutătoare.
   

Transportarea accidentaţilor pe mâini

Transportarea în braţe, ca pe un copil. Salvatorul tine accidentatul în braţe sprijinindu-l cu o mână de spate şi cu alta sub picioare.

Transportarea în spate - ca pe un rucsac. Accidentatul îl cuprinde de la spate pe salvator, iar acesta îl ţine pe accidentat de sub picioare.

Transportarea pe umeri se justifică în cazurile când accidentatul nu are traumatisme, dar este fără cunoștinţă (de exemplu în comă după intoxicaţie). Salvatorul ridică victima în spate, pe umeri, cu faţa în jos.

Transportarea de către doi salvatori:

1. 
   Primul salvator se plasează în spatele accidentatului şi îl apucă de sub mâini. Salvatorul, cu spatele la accidentat, îl apucă de sub genunchi.
   
2. 
   Transportarea pe mâinile fixate „în lacăt” - așa pot fi transportaţi mai ușor accidentaţii conştienţi. Salvatorii se apucă reciproc de mâini, fiind faţă în faţă, apucând fiecare cu mâna să mâna colegului, mai sus de palmă. În mod imaginar, s-a format un scaun. Accidentatul se așează pe mâinile salvatorilor şi îi cuprinde de umeri sau de gât pe ambii. Această poziţie este cea mai ușoară, când nu sunt la dispoziţie tărgi sau curele de transport.
   
3. 
   Transportarea cu ajutorul curelelor.
   
4. 
   Metoda primitivă de transportare - în lipsa altor mijloace, atunci când permite mediul! (nisip, zăpadă, iarbă, loc drept) şi atunci când masa corporală a accidentatului este mare şi nu poate fi transportat în braţe - accidentatul este culcat pe o haină. (sau o pânza rezistentă) prin mânecile căreia se trage o curea sau funie. Salvatorul trage de curea, târând după sine accidentatul.
   

Sarcină: Apăsați pe coperta cărții pentru a detalia.

Apăsați repetat pe titlurile alăturate pentru a putea citi tot textul.

Feedback: Continuați! (după ce a terminat de citi toate textele).
Submoment 9. Tematica pentru instruirea personalului

Background: http://www.shutterstock.com/cat.mhtml?lang=en&search_source=search_form&version=llv1&anyorall=all&safesearch=1&searchterm=personal+training&search_group=&orient=&search_cat=&searchtermx=&photographer_name=&people_gender=&people_age=&people_ethnicity=&people_number=&commercial_ok=&color=&show_color_wheel=1#id=79955140


Text: Studenţii proiectanţi sunt instruiţi în privinţa normelor tehnice de securitate a muncii similar personalului angajat la locurile de practică.

Multimedia: Se va da clipboardul folosit anterior, pe fiecare pagină a sa se vor textele de mai jos. Cursantul va da click pe titlul (cel scris cu bold) și vor apărea articolele respective. Cursantul va da click de mai multe ori pe titlu pentru a apărea toate textele.

1. Informarea lucrătorilor

Art. 16. - (1) Tinând seama de mărimea întreprinderii și/sau a unității, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii și/sau reprezentanții acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informațiile necesare privind:

a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activitățile de prevenire şi protecție atât la nivelul întreprinderii și/sau unității, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru și/sau fiecărei funcții;

b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).

(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere și/sau unitate exterioară, care desfășoară activități în ntreprinderea și/sau in unitatea sa, să primească informații adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc acești lucrători.

Art. 17. - Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnați sau reprezentanții lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securității şi sănătății lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuțiilor şi in conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la:

a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecție, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b);

b) evidența şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d);

c) informații privind măsurile din domeniul securității şi sanătății în muncă, precum şi informații provenind de la instituțiile de control şi autoritățile competente în domeniu.
2. Instruirea lucrătorilor

Art. 20. - (1) Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securității şi sănătății în muncă, în special sub forma de informații şi instructiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului sau:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;

d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrări speciale.

(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:

a) adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri;

b) periodică şi ori de câte ori este necesar.

(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din intreprinderi și/sau unități din exterior, care desfășoară activități în întreprinderea și/sau unitatea proprie, au primit instrucțiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfășurării activităților.

(4) Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității şi sănătății în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare.

Art. 21. - (1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora.

(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru.

(3) Instruirea prevazută la art. 20 alin. (4) trebuie să se efectueze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara intreprinderii și/sau unității.
3. Obligațiile lucrătorilor

Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au urmatoarele obligații:

a) să utilizeze corect mașinile, aparatura, uneltele, substanțele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producție;

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecție acordat și, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;

c) să nu procedeze la scoaterea din funcțiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale mașinilor, aparaturii, uneltelor, instalațiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;

d) să comunice imediat angajatorului și/sau lucrătorilor desemnați orice situație de muncă despre care au motive intemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficiență a sistemelor de protecție;

e) să aducă la cunoștința conducătorului locului de muncă și/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană;

f) să coopereze cu angajatorul și/sau cu lucrătorii desemnati, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerințe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecția sănătății şi securității lucrătorilor;

g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul și/sau cu lucrătorii desemnati, pentru a permite angajatorului să se asigure ca mediul de muncă şi condițiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;

h) să iși insușească şi să respecte prevederile legislației din domeniul securității şi sănătății în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;

i) să dea relațiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.

(2) Obligațiile prevăzute la alin. (1) se aplica, dupa caz, şi celorlalți participanți la procesul de muncă, potrivit activităților pe care aceștia le desfășoară.

ART. 77. Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze:

a) instruirea introductiv-generală;

b) instruirea la locul de muncă;

c) instruirea periodică.

ART. 78. La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.

ART. 79. Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.

Art. 80 Angajatorul trebuie să dispună de programe de instruire — testare la nivelul întreprinderii și/sau unității pentru: a) conducătorii locurilor de muncă; b) lucrători, pe meserii şi activități."

ART. 81. (1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.

(2) Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii.

(3) După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.