Radiaţiile ultraviolete

Pro şi contra radiaţiilor ultraviolete

Created by Liliana Dana Lung

______________________________________________________________________________

Radiaţiile ultraviolete

CUPRINS:

Definiţie 1

Spectrul radiaţiei electromagnetice 2

Emisia, absorbţia şi reflexia radiaţiilor ultraviolete 3

Aplicaţii ale radiaţiilor ultraviolete 5

Fotoprotecţie 7

O fotoprotecţie eficace este necesară pentru păstrarea frumuseţii şi sănătăţii pielii timp de mulţi ani. Radiaţiile UV nu numai că reprezintă un risc pentru buna funcţionare a mecanismelor pielii, dar şi accelerează îmbătrânirea pielii. 7

O fotoprotecţie corespunzătoare trebuie folosită nu doar de către persoanele hipersensibile la lumină, dar şi de către persoanele sănătoase. Factorul de protecţie solară trebuie să fie cel corespunzător tipului de piele şi dacă pielea a fost deja expusă la soare sau nu. 7

Protecţia împotriva radiaţiilor UV poate presupune evitarea expunerii excesive a pielii la radiaţiile solare. Expunerea la lumina solară, mai ales în cazul unui ten sensibil şi deschis la culoare trebuie limitată. Alte contraindicaţii pentru bronzare sunt contracepţia hormonală şi sarcina, pentru că acestea sporesc riscul de hiperpigmentare permanentă a pielii. 7

Indicatorii radiaţiilor UVB 9

Eficacitatea protecţiei solare este caracterizată de Factorul de Protecţie al Pielii (SPF). SPF este un indicator ce măsoară cât de multă energie solară (radiaţii UVB) este necesară pentru a produce arsuri pe o piele protejată (adică în prezenţa protecţiei solare) relativ la cantitatea de energie solară necesară producerii arsurilor pe o piele neprotejată. Pe măsură ce valoarea SPF creşte, protecţia solară împotriva radiaţiilor UVB creşte şi ea: 9

“Mituri” legate de Soare şi efectele sale 14

Definiţie

Radiaţiile ultraviolete numite și radiaţii UV sunt radiații electromagnetice cu o lungime de undă mai mică decât radiațiațiile luminii percepute de ochiul omenesc. Denumirea de „ultraviolet” provine de la culoarea violet din spectrul luminii albe, care are o lungime de undă învecinată, doar ceva mai mare. Radiațiile ultraviolete (UV) sunt definite ca porțiunea spectrului electromagnetic cuprins între lumina vizibilă și radiațiile X.

Spectrul radiaţiei electromagnetice

Lumina solară este formată din mai multe tipuri de radiaţii. Însă doar lumina vizibilă, razele infraroşii şi cele ultraviolete ajung până la noi. Celelalte sunt absorbite de către stratul de ozon.

Acest spectru UV este subîmpărțit în ultraviolete C (UVC, ), ultraviolete B (UVB, ) şi ultraviolete A (UVA, ).

• 
  Ultravioletele A – UVA
  

UVA constituie cea mai mare parte a radiațiilor ultraviolete emise de soare. Expunerea la UVA are ca efect inițial înnegrirea pielii (bronz) dar dacă expunerea este excesivă va apare înroșirea pielii. Stratul de ozon absoarbe foarte puțin din spectrul UVA iar aceste radiații ultraviolete sunt necesare pentru sinteza de vitamina D. Nu trebuie neglijat faptul că expunerea în exces la UVA conduce la modificări de textură ale pielii (pielea devine aspră), inhibarea sistemului imun și apariția de afectări oculare (cataracta). UVA își conservă intensitatea constantă pe tot parcursul zileişi, spre deosebire de razele UVB, nu au variații în cursul zilei sau în cursul anului și, de asemenea, nu sunt filtrate de sticlă .

• 
  Ultravioletele B - UVB
  

Ultravioletele B - UVB- sunt considerate foarte distructive deoarece posedă energie înaltă, suficientă pentru a distruge ADN-ul și nu sunt complet absorbite de către atmosferă. UVB sunt necesare pentru sinteza de vitamina D dar au și o serie de efecte negative de tip arsură solară, înroșirea pielii, cataractă și dezvoltarea de cancer de piele. Cei mai expuși la efectele nocive ale UVB sunt persoanele cu profesia în aer liber. În general, marea majoritate a UVB este absorbită de atmosferă (stratul de ozon) și de aceea reducerea stratului de ozon se asociază cu creșterea riscului de efecte adverse ale UVB. Se estimează că o scădere cu 1% a stratului de ozon determină o creștere cu 2 % a nivelului de radiații UVB , ceea ce va determina o creștere a frecvenței variatelor forme de cancer de piele în populația generală. 

• 
  Ultravioletele C – UVC
  

Radiaţiile UVC sunt aproape în întregime absorbite de stratul de ozon şi nu afectează pielea. Aceste tipuri de radiaţii pot fi găsite în surse artificiale precum firele de mercur pentru lămpi.

Emisia, absorbţia şi reflexia radiaţiilor ultraviolete

Sursa principală de radiații ultraviolete (UV) este soarele dar există o serie de aparate care emit în spectrul ultraviolet: lămpile de bronzat, lămpile cu lumină neagră (black lights), lămpile cu efecte de sterilizare și anumite tehnologii laser – laser excimer, laser nitrogen și unele lasere de tip Nd-YAG.

Sursele de lumină ultravioletă se împart în 2 categorii:

1. 
   Surse de lumină UV naturală
   

Soarele emite lumina ultravioleta de UVA, UVB si UVC.

2. 
   Surse de lumina UV artificiale:
   
   1. 
      Black light (lămpi cu lumina neagra)
      

Lampa cu lumină neagră (blacklight) este o lampă care emite lumină UV cu o lungime de undă lungă si foarte putină lumină vizibilă. În locul sticlei transparente a tubului se foloseşte o sticlă de culoare violet închis. Această sticlă se numeşte sticlă Wood şi blochează aproape toată lumina vizibilă. cu lungime de undă de peste 400 nm.

2. 
   Lămpi fluorescente ultraviolete
   

Lampa fluorescentă ultravioletă fără strat fosforescent emite o lumină UV cu lungime de undă ce poate atinge maxim 254 nm. Dacă se adaugă un strat fosforescent, acestea pot emite lumina UVA, UVB .

3. 
   LED-uri ultraviolete
   

Led-urile (light-emitting diodes) pot fi fabricate în aşa fel încât să emită lumină ultravioletă deşi, sunt foarte rare LED-urile cu lungime de unda sub 365 nm.

4. 
   Lasere ultraviolete
   

Diodele laser UV pot fi construite în aşa fel încât să emită lumină din categoria UV. Lungimile de undă disponibile sunt 262, 266, 349, 351, 355 si 375 nm .

Intensitatea radiaţiei ultraviolete variază în funcţie de mai mulţi factori. De exemplu, ea este mai mare vara şi la prânz. Aşezarea geografică sau altitudinea faţă de nivelul mării sunt factori decisivi. La ecuator este mai mare deoarece acolo razele solare suntn orientate perpendicular. Faţă de Pământ. La munte şi când nu e ceaţă suntem mai expuşi la radiaţia ultravioletă decât într-o vale. Contează şi unde ne expunem razelor solare, deoarece zăpada, asfaltul, apa şi nisipul reflectă mai bine radiaţia, radiaţia va fi mai mare la plajă, în apă sau pe pârtia de schi. Cine crede că un cer înnorat blochează radiaţiile ultraviolete, greşeşte. Norii pot absorbi o parte dintre ele, dar nu pe toate. Sticla obisnuita este transparenta pentru lumina UVA si permite trecerea la aproximativ 90 % din lumina UV cu lungime de unde de peste 350 nm in timp ce blocheaza 90 % din lumina UV cu lungime de unda sub 300 nm.

Ozonul absoarbe o parte din radiaţia ultravioletă emisă de Soare, Stratul de ozon al Pământului blocheaza 98.7% din lumina UV.98.7%  din radiatiile ultraviolete care ating suprafata Pământului sunt din categoria UVA.

Aplicaţii ale radiaţiilor ultraviolete

Odată cu studiul organismelor microscopice şi al bolilor induse de acestea, s-a observat efectul distructiv al luminii asupra agenţilor patogeni. Acest efect al radiaţiei ultraviolete este datorat tocmai radiaţiilor de tip C şi are aplicaţii deosebit de importante în dezinfecţie şi sterilizare.

Pentru a ucide microorganismele, radiaţiile UV penetrează membrana celulelor, străbate conţinutul celulei şi distruge ADN-ul celular, determinând leziuni care impiedică activitatea bacteriei şi capacitatea acesteia de a se reproduce. Aşadar, razele UV afectează materialul biologic, fără a produce reacţii chimice, doar prin intermediul energiei, de putere mare, livrate celulelor. Microorganismele inactivate nu sunt îndepărtate din mediul în care se găsesc. Deasemenea, UV nu modifică particulele sau substanţele chimice din mediu, fie ele organice sau anorganice. Efectul este dezinfectant, iar la doza mare, chiar sterilizant.

Dezinfecţia este o etapă esenţială în tratarea modernă a apei. Tot mai mult, radiaţiile UV sunt utilizate în acest context, ca mijloc sigur, fără substanţe chimice şi precis de dezinfec tie. În special radiaţiile UVC cu lungime de la 240 la 280 nm atacă direct ADN-ul germenilor. Radiaţiile iniţiază o reacţie foto-chimică şi distrug informaţia genetica din ADN. Germenii îşi pierd capacitatea de reproducţie şi sunt omorâţi. Chiar şi paraziţii precum Cryptosporidi sau Giardia vor fi în mod eficient reduşi.

Reacţiile foto-chimice sunt utilizate şi în alte aplicaţii. Astfel, pentru apa din piscine, componentele nedorite de cloruri sunt reduse prin radiaţii UV, salvând astfel cantităţi enorme de apă proaspătă. Oxidanţii precum Ozonul, Clorul sau Dioxidul de Clor sunt dezintegraţi în apele de producţie ale industriilor farmaceutice şi alimentare, economisind costurile pentru filtrele de carbon intens activate. 

Lămpile cu radiaţii UVC sunt utilizate şi pentru dezinfecţia şi sterilizarea intrumentarului medical şi a încăperilor , dar şi a instrumentele utilizate în cabinetele cosmetice. Raza de acţiune a unor astfel de lămpi este 1,5-2 m, durata eficientă de acţiune 30-40 min.

Avantajele tratamentului cu UV sunt multiple: 

• 
  dezinfecţie sigură şi imediată fără adaugarea de substanţe chimice;
  
• 
  valoarea pH-ului independentă de intensitatea de dezinfecţie;
  
• 
  nu se generează nici o substanţă nedorită;
  
• 
  nici o deteriorare de miros sau gust a apei;
  
• 
  fără înmagazinare sau operare cu substante chimice;
  
• 
  nu sunt necesare rezervoare de reacţie;
  
• 
  este suficient un spaţiu mic;
  
• 
  costuri mici de investiţie şi operare cu înaltă eficienţă şi precizie.
  

Spre deosebire de solar, fototerapia foloseşte o lungime de undă controlată, fiind foarte sigură pentru piele. Ea nu bronzează pielea ci tratează diferite boli ale acesteia. Terapia cu ultraviolete atenuează leziunile din psoriazis şi stimulează repigmentarea pielii în caz de vitiligo. Lămpile speciale se găsesc în majoritatea spitalelor universitare şi în clinici private. Razele ultraviolete sunt utilizate în tratamentul bolilor dermatologice încă din Antichitate. Egiptenii au observat atunci că expunerea la soare atenuează aceste afecţiuni. Astăzi însă, expunerea este bine controlată, în cadrul unei terapii numite fotochemoterapie sau PUVA, acronim de la psoralen (P) şi ultraviolete (UV) de tip A. Terapia cu UV este folosita si la tratamentul acneei. Nou-născuţii cu icter sunt expusi, de asemenea radiaţiilor UV în incubatoare.

Fotoprotecţie

O fotoprotecţie eficace este necesară pentru păstrarea frumuseţii şi sănătăţii pielii timp de mulţi ani. Radiaţiile UV nu numai că reprezintă un risc pentru buna funcţionare a mecanismelor pielii, dar şi accelerează îmbătrânirea pielii.

O fotoprotecţie corespunzătoare trebuie folosită nu doar de către persoanele hipersensibile la lumină, dar şi de către persoanele sănătoase. Factorul de protecţie solară trebuie să fie cel corespunzător tipului de piele şi dacă pielea a fost deja expusă la soare sau nu.

Protecţia împotriva radiaţiilor UV poate presupune evitarea expunerii excesive a pielii la radiaţiile solare. Expunerea la lumina solară, mai ales în cazul unui ten sensibil şi deschis la culoare trebuie limitată. Alte contraindicaţii pentru bronzare sunt contracepţia hormonală şi sarcina, pentru că acestea sporesc riscul de hiperpigmentare permanentă a pielii.

Pentru a vă proteja pielea de radiaţiile UV:

• 
  aplicaţi o cremă de protecţie cu un filtru corespunzător;
  
• 
  evitaţi expunerea excesivă la lumina soarelui, în special dacă aveţi o piele sensibilă şi deschisă la culoare;
  
• 
  expunerea la soare a copiilor sub 3 ani trebuie evitată;
  
• 
  evitaţi expunerea excesivă la soare în orele de vârf, de regulă între 11:00 şi 15:00;
  
• 
  protecţia solară trebuie aplicată pe piele cu cel puţin 15 minute înainte de expunerea la soare;
  
• 
  protecţia solară trebuie reaplicată o dată la fiecare câteva ore, după ce înotaţi sau vă ştergeţi cu prosopul pentru a menţine protecţia;
  
• 
  aplicaţi produse de protecţie solară în cantitate suficientă. Aplicarea corectă a produsului este la fel de importantă ca şi alegerea produsului în sine. Pentru a obţine protecţia indicată de "factorul de protecţie solară", trebuie aplicată o cantitate de 2mg/cm². Asta înseamnă cam 36 grame (6 linguriţe pline) de cremă de soare pentru corpul unui adult;
  
• 
  protejaţi-vă ochii – purtaţi ochelari de soare cu filtru de protecţie UV.
  

Indicele global al radiaţiei solare

Indice UV	Piele deschisa ce se inroseste rapid	Piele deschisa ce se bronzeaza rapid	Piele cafenie	Piele neagra
1, 2	risc minim	risc minim	risc minim	risc minim
3, 4, 5	risc mediu	risc minim	risc minim	risc minim
6, 7, 8	risc mare	risc mediu	risc minim	risc minim
9, 10	risc foarte mare	risc mare	risc mediu	risc mediu
10+	risc extrem!	risc mare	risc mare	risc mediu

Creme de protecţie solară
Filtre UV

Există două grupuri de filtre prezente în produsele cosmetice moderne:

1. 
   Filtrele fizice (minerale) sunt particule care se răspândesc şi reflectă radiaţiile ultraviolete (substanţe cum ar fi dioxidul de tital şi dioxidul de zinc). Ele au o gamă largă de acţiune protectoare, în ambele spectre UVB şi UVA.
   
2. 
   Filtrele organice absorb radiaţiile solare şi le transformă în energie termică.
   

Produsele de protecţie solară de înaltă calitate conţin şi filtre minerale şi filtre organice şi protejează pielea împotriva radiaţiilor UV în diferite moduri – reflectă, dispersează şi absorb radiaţiile UV.

Indicatorii radiaţiilor UVB

Eficacitatea protecţiei solare este caracterizată de Factorul de Protecţie al Pielii (SPF). SPF este un indicator ce măsoară cât de multă energie solară (radiaţii UVB) este necesară pentru a produce arsuri pe o piele protejată (adică în prezenţa protecţiei solare) relativ la cantitatea de energie solară necesară producerii arsurilor pe o piele neprotejată. Pe măsură ce valoarea SPF creşte, protecţia solară împotriva radiaţiilor UVB creşte şi ea:

Cunoaşterea prototipului de piele vă va permite o mai bună alegere a protecţiei solare :

Prototip de piele	Caracteristici tipice	Capacitatea de bronzare
I	Piele deschisă, păr deschis la culoare (aproape alb) şi fără pistrui	Se arde întotdeauna, nu se bronzează
II	Piele foarte deschisă la culoare, ochi albaştri, păr blond/roşcat, mulţi pistrui	Se arde uşor, se bronzează greu
III	Piele deschisă la culoare, păr şaten, pistrui puţini sau deloc	Se bronzează după ce iniţial se arde
IV	Piele maroniu deschis/măslinie, păr şi ochi de culoare închisă, fără pistrui	Se arde la nivel minim, se bronzează uşor
V	Piele maroniu moderat, păr şaten închis, ochi de culoare închisă, fără pistrui	Se arde doar rareori, se bronzează uşor şi puternic
VI	Piele închisă la culoare sau maronie, păr închis la culoare, fără pistrui	Nu se arde niciodată, întotdeauna se bronzează puternic

În funcţie de tipul de piele şi de condiţiile de expunere alegeţi factorul de protectie potrivit, astfel:

- fototipurile deschise la culoare (I, II si III), în condiţii normale de expunere la soare, în primele zile de expunere vor fololosi creme cu SPF de minim 60, iar după mai multe zile de expunere pot ajunge la un SPF de 20. În condiţii extreme este indicat să folosească SPF minim 60, de preferinta 100;

- fototipurile inchise la culoare (IV, V, VI) vor folosi, în condiţii normale de expunere la soare, creme cu SPF 20. În condiţii extreme, şi în aceste cazuri sunt indicate creme cu un SPF de minim 60;

- persoanele cu piele intolerantă, fie că sunt sugari, copii sau adulţi, trebuie să folosească creme de fotoprotectie cu SPF minim 50 în primele zile ale unei expuneri normale la soare, la mare sau în conditii climatice extreme, putând apoi trece, după mai multe zile de expunere solară, la un indice mai mic, respectiv 25.

Indicatorii radiaţiilor UVA

Indexul de protecţie împotriva radiaţiilor UVA este mult mai greu de estimat, de vreme ce nu există metode standardizate de estimare a SPF pentru acest tip de radiaţie.

Din acest motiv, există numeroşi parametri care definesc indexul de protecţie împotriva radiaţiilor UVA: IPD, PPD sau simplu UVA de pe ambalajele produselor.

IPD (Închiderea la culoare imediată a pigmentului) ne informează cu privire la gradul de protecţie UVA al unui anumit preparat (doza maximă posibilă este IPD 90, care înseamnă 90% protecţie împotriva radiaţiilor UVA). PPD (Închiderea la culoare persistentă a pigmentului) ne informează cu privire la de câte ori doza de radiaţii UVA absorbite de către piele a fost diminuată (de exemplu, PPD 10 indică faptul că pielea absoarbe de 10 ori mai puţină energie a radiaţiilor UVA)

Ce ingrediente să cauţi pe eticheta loţiunii de plajă?

Oxidul de zinc şi cel de titan sunt filtre solare minerale ideale pentru orice tip de piele, chiar şi pentru cea sensibilă. Acestea formează o bariera pe piele, care reflectă razele UV. De asemenea, avobenzona este un filtru chimic foarte des folosit. Ultimul descoperit, Mexoryl-ul, te apără eficient atât de radiaţiile UVA, cât şi de cele UVB, fiind tolerat sşi de pielea sensibilă.

Dacă pe etichetă scrie că produsul este rezistent la apă sau transpiraţie, vei fi protejat cel puţin 40 de minute de razele UV, în apă. Bine aplicată, o loţiune rezistentă la apă poate acţiona chiar mai mult de 80 de minute.

Antioxidanţi precum extractul de ceai verde, vitaminele A, C sau E ajută pielea să se apere de radicalii liberi apăruţi din cauza radiaţiilor UV. Dacă ai tenul gras, caută formule negrase şi noncomedogenice. Este bine să alegi loţiunile pentru plajă sub formă de spray sau gel.

Cum foloseşti loţiunea de plajă?

Aplică loţiunea protectoare cu 30 de minute înainte de expunerea la soare, pentru a permite acesteia să intre bine în piele. Ai grijă să foloseşti puţin mai multă loţiune decât ar trebui, ca să fii sigură că vei beneficia de factorul de protecţie care este mentionat pe etichetă. Nu uita să reaplici loţiunea după fiecare ieşire din apă.

Loţiunea de plaja cu factor de protecţie 30 pentru UVB şi cu protecţie UVA

Ochelari de soare cu protectie UV:
Purtarea ochelarilor de soare nu este un moft estetic si este importantă pentru a menţine ochii sănătoşi şi vederea intactă cât mai mult timp. Lentilele lor trebuie sa ne ofere protectie impotriva razelor ultraviolete (UV). Deoarece ultravioletele sensibilizeaza celulele fotoprotectoare care se găsesc în cristalin (lentila ochiului) şi duc la îmbătrînirea prematură a acestuia, favorizînd apariţia cataractei (opacifierea cristalinului).

Ochii au nevoie de protecţie împotriva radiaţiilor UV şi pentru asta este nevoie să ţineţi cont de următoarele sfaturi date de medici:

• 
  Cumpăraţi ochelari de soare care vă protejează de razele UV. Culoarea şi costul nu sunt importante în această decizie, important este să aibă o etichetă care spune că protejează 99% sau 100% de UV sau 400 nm.
  
• 
  Ideal este ca ochelarii să acopere bine ochii pentru a împiedică razele să pătrundă prin lateral sau pe deasupra lor.
  
• 
  Chiar dacă folosiţi lentile de contact cu protecţie trebuie să folosiţi ochelari cu protecţie UV.
  

Pentru a consulta indicele zilnic al radiatiilor UV:

http://www.accuweather.com/ro/ro/cluj-napoca/287713/hourly-weather-forecast/287713:

Evoluţia indicelui zilnic al radiaţiilor ultraviolete, de-a lungul zilei (18.08.2012):

“Mituri” legate de Soare şi efectele sale

Se scrie mult despre protecţia împotriva razelor solare, însă nu toate informaţiile sunt şi adevarate:

• 
  Dacă nu simţim căldura razelor solare, înseamnă că nu există nici un risc. Aceasta este o părere greşita deoarece radiaţiile solare care ajung pe Pământ sunt radiaţii infraroşii care produc senzaţia de căldură, radiaţia vizibilă, dar mai ales radiaţia UV care are şi efecte negative asupra pielii.
  
• 
  De exemplu, multă lume crede că o piele bronzată nu doar arată bine, ci este şi deosebit de sănătoasă. Aceasta este o părere foarte răspândită în societatea occidentală. Dar aceasta nu înseamnă că e şi adevarată, deoarece bronzul este un semnal de alarmă al pielii. Pielea sănătoasă are o culoare naturală.
  
• 
  Alţii ştiu că radiaţiile ultraviolete sunt sănătoase sau vor "un pic de soare" şi într-o zi mohorâtă, şi de aceea se duc la solar. Deşi lumina solarului este artificială, este la fel de periculoasă.
  

• 
  Uneori persoanele cu o culoare a pielii mai închisă cred că pentru ei soarele nu este un pericol şi că protecţia este doar treaba acelora cu o piele deschisă. Însă şi aceştia riscă arsuri solare, chiar dacă la ei pot apărea mai târziu.
  
• 
  Protecţia nu este importantă doar vara. Chiar când nu vedem Soarele pe cer există radiaţie ultravioletă. 80% dintre razele ultraviolete pătrund prin stratul de nori. Iarna zăpada reflectă razele solare, deci şi iarna există riscul apariţiei unor arsuri.
  

• 
  Cine crede că nişte arsuri solare din când în când nu dăunează, greşeşte. Pielea nu uită.
  
• 
  Pe vreme noroasa, nu putem face insolatie. Intrerupand in mod regulat baile de soare, nu riscam sa facem insolatie;
  
• 
  Efectul nociv al razelor solare nu ne afecteaza în apă. Greşit! Radiaţiile UVB trec prin apă şi pot produce arsuri.
  
• 
  Cremele solare ne permit o expunere prelungită la soare, dar dacă sunt aplicate corect şi ţinem cont de factorii de protecţie, iar expunerea la Soare se face gradat.
  

Însă este adevarat că:

• 
  80% din UV trec prin straturile subtiri de nori;
  
• 
  Transpiraţia şi apa pot amplifica gradul de expunere la UV;
  
• 
  Zăpada şi altitudinea ridicată dublează pericolul expunerii la UV;
  

• 
  Cantitatea de UVB scade cu până la 50% la umbra.
  

Page of