Raport la studiu de evaluare a impactului asupra mediului

II. Etapa de exploatare a extrasului geologic

Impactul asupra aerului produs de activităţile de exploatare a cărbunelui în câmpul minier Husnicioara, este local, temporar şi se referă la:

▪emisii de particule în suspensie şi sedimentabile în fazele de activitate excavare, transport, haldare steril, haldare şi manipulare cărbune, cu efecte locale, în jurul punctelor de activitate şi limitate în timp de perioadele de activitate efectivă;

▪emisii de gaze şi pulberi sedimentabile în aer, datorate funcţionării în perimetrul minier a utilajelor şi mijloacelor de transport cu ardere internă, proprii sau închiriate;

▪emisii acustice de origini diferite, fixe sau mobile, produse de utilajele tehnologice sau mijloacele de transport, cu efecte locale, limitate la distanţe de ordinul a sute de metri de originea sursei, iar în timp limitate de perioada de funcţionare a acestora.

4.2.5. Măsuri de diminuare a impactului
II. Etapa de defrişare
Pentru diminuarea impactului activitaţii de defrişare asupra factorului de mediu aer sunt necesare urmatoarele acţiuni:

• 
  întretinerea în perfectă stare de functionare a utilajelor care se utilizează la exploatarea forestieră, realizarea periodică a inspectiei tehnice a acestora, iar în cazul în care se constată defecţiuni remedierea acestora în cel mai scurt timp;
  
• 
  umectarea periodică în perioadele secetoase a drumurilor de acces, pentru înlaturarea antrenarii pulberilor fine în masa de aer.
  

II. Etapa de exploatare a extrasului geologic
Măsurile de protecţie prevăd:

• 
  surse mobile care să stropească zonele de acces şi manevre pe perioada de vară în care creşte concentraţia de praf din atmosferă;
  

• 
  captarea la sursa a prafului prin carcasarea utilajelor generatoare de pulberi;
  

• 
  micşorarea stocurilor de cărbune pentru a preveni autoaprinderea în perioadele foarte călduroase;
  

• 
  tasarea cărbunelui în timpul formarii stivei;
  

• 
  utilizarea straturilor acoperitoare, de protecţie; pentru impiedicarea accesului aerului în interiorul stivei de cărbune, se acoperă suprafaţa şi taluzurile cu: praf de cărbune, praf de zgura în strat de 10÷15 cm, tasat, antracit (0÷3mm) stropit cu pacura şi tasat. De asemenea, se poate folosi pastă de bitum argiloasă (bitum 45%, apa 25%, argila 30%), care se aplică pe suprafaţa stivei sub forma lichida, într-un strat de 2÷3 mm. Utilizarea ca strat protector a pastei de bitum argiloasa este posibila numai cand temperatura mediului ambiant este peste 0°C.
  

• 
  utilizarea inhibitorilor în vederea diminuarii pierderilor calitative a carbunelui:
  

- inhibitorii mecanici creează pe suprafaţa stivei pelicule ce impiedică accesul oxigenului din aer şi interactiunea lui cu cărbunele. Ca inhibitori mecanici, o largă utilizare o au lacurile, vopselele, substantele organice macromoleculare, combinatiile cu proprietaţi de polimerizare la oxidare şi încălzire ca hidrocarburile nesaturate (bitum), derivaţi halogenaţi ai acestora (policlorura de vinil), aldehidele polimerizate şi cetonele.

- inhibitorii chimici pot fi grupaţi în :

- suspensii de var stins saturate cu dioxid de carbon-bicarbonat de calciu Ca(HCO₃)₂ ;

- cloruri (CaCl₂) în stare pură cu adaugare de argilă şi var praf ;

- amoniac, săruri amoniacale ;

- amestecuri din raşini fenol-formaldehidă, poliacrilamidă, sist, zgură de furnal, etc.

• 
  pentru a împiedica autoaprinderea cărbunelui în stratele care aflorează, nu se descopertează complet, lăsând un strat de steril de cca. 10-15 cm;
  

• 
  se va evita pe cat posibil abandonarea pilierilor de cărbune în spaţiul exploatat;
  

• 
  pentru izolarea unui foc sau a unui pilier de cărbune abandonat, se vor crea zone de rambleu total sau înămolire;
  

• 
  se evita introducerea materialelor străine în cărbuni, în special lemn;
  

• 
  urmarirea temperaturii prin sonde pe tevi de otel până la fundul stivei, în care se coboară termometre, măsurând temperatura din 2 în 2 m adâncime; la depaşirea temperaturii de 40°C, controlul se face la interval de 12 h, iar daca temperatura depaşeste 60°C, cărbunele se consumă imediat;
  

• 
  redarea în circuitul productiv a terenurilor ramase libere de sarcini tehnologice pentru a limita extinderea pulberilor în atmosferă;
  

• 
  reducerea la minimum a emisiilor în aer, prin proiectarea şi întreţinerea adecvată a instalaţiilor miniere, prin proceduri operaţionale adecvate şi proceduri specifice de control al emisiilor .
  

Impactul potenţial asupra aerului se menţine până la eliberarea zonei de fluxurile tehnologice aferente activitaţii de exploatare a lignitului şi ecologizare, manifestându-se printr-o poluare zonală cu pulberi sedimentabile. În perioadele secetoase, cu vânturi puternice, particulele solide pot fi antrenate şi transportate pe distanţe relativ mari şi pot afecta comunităţile locale, producând disconfort populaţiei.

4.3. Solul

4.3.1. Caracteristicile solurilor dominante

Solul definit ca fiind corpul natural de la suprafaţa uscatului, care conţine materie vie şi poate asigura cresterea plantelor, s-a format în decursul timpului sub acţiunea agenţilor atmosferei şi hidrosferei şi mai apoi a biosferei.

Astfel partea superioară de la suprafaţa scoarţei terestre, mineralele şi rocile primare au fost supuse unor procese de dezagregare (marunţire) şi de alterare (modificare chimică).

Datorita dezagregarii şi alterarii, în partea superioară a scoartei terestre se creează condiţii minime de apă, aer şi substanţe minerale nutritive, care permit instalarea plantelor şi microorganismelor.

Prin procesul de bioacumulare, dezagregare şi alterare, precum şi ca urmare a reţinerii sau migrării produşilor rezultaţi prin aceste procese, partea superioară a scoarţei terestre suferă profunde modificari fizice, chimice şi biochimice, transformandu-se în sol, corp natural cu însuşiri proprii.

Formarea şi evoluţia solurilor în cadrul perimetrului analizat a apărut ca urmare a interacţiunii în timp şi spatiu a unui complex de factori naturali factori pedogenetici, reprezentaţi de: relief, roca de solificare, apa freatică si pluvială, climă, vegetatie şi activitatea omului.

Perimetrul analizat prezintă o mare variabilitate a învelisului de sol, efect al condiţiilor de solificare foarte variate.

Intensitatea solificării se manifestă diferit în functie de relief, natură de solificare şi în parte de vârsta unitaţii geomorfologice.

Principalele procese pedogenetice care au dus la formarea solurilor din zonă sunt:

- procesul de eluviere-iluviere (spalăre-depunere). Constă în deplasarea sub influenţa apei a compuşilor organo-minerali, a argilei şi sescvioxizilor din partea superioară a profilului de sol şi depunerea acestora în partea superioară a profilului, rezultând orizontul Bt specific luvisolurilor.

- procesul de alterare ‘in situ’ constă în alterarea locală a materialelor parentale cu formarea orizontului Bv (cambic).

- procesul de stagnogleizare şi gleizare este determinat de excesul de umiditate pluvial şi freatic.

Potrivit studiilor pedologice întocmite de O.S.P.A Mehedinţi, pentru stabilirea claselor de calitate a terenurilor ce vor fi ocupate de obiectivul minier, în cadrul perimetrului analizat sub acţiunea factorilor pedogenetici s-au format urmatoarele tipuri de sol:

Solurile brune argiloiluviale - se formează în urmatoarele condiţii de mediu:

-temperatura medie anuală: 7,6-10,4 grade C;

-precipitaţii medii anuale: 580-1000 mm/an ;
-vegetaţie: paduri de Quercus si Fagus;
-material parental: depozite loessoide,depozite nisipoase şi argile ;

-apa freatică se găseste la adâncime mare în sol, peste 15 m şi nu a influenţat procesele de pedogeneză;

-resturile organice supuse proceselor de descompunere provin din vegetaţia lemnoasa şi mai puţin ierboasă sunt descompuse de bacterii şi ciuperci, în condiţii de anaerobioză formând un humus saturat în elmente bazice datorita acizilor humici dar îşi fac apariţia şi acizii fulvici;

-debazificarea şi levigarea sunt intense, sărurile solubile si CaCO₃ fiind spalate pe profilul de sol;

-se formează pe relieful de coline, câmpii, terase sau platforme.

Orizonturile profilului de sol au urmatoarea succesiune: Ao-ocric, Am-molic, (El-eluvial), AB-tranzitie intre A si B, sau ElB-tranziţie între E si Bt, Bt -accentuat pâna la puternic argiloiluvial, Cca-prezent carbonatul de calciu.Solul are o textură argiloasă, este tasat, are permeabilitate mică pentru apa şi aer, se lucreaza greu, are un continut în humus mijlociu (2,5-3,5%), reactie slab acidă (pH = 6-6,8), grad de saturaţie în baze peste 75% şi este mijlociu aprovizionat cu elemente chimice. Toate aceste îi conferă o fertilitate naturală mijlocie şi o activitate biologica bună.

Regosolul – se întalneşte pe versanţii cu pantă uniformă acolo unde eroziunea de suprafaţă a îndepartat treptat dar permanent orizontul de la suprafaţa humificat.

Condiţii de formare:

• 
  vegetaţie: paduri de Quercus şi Fagus;
  
• 
  material parental: luturi, conglomerate, argile;
  
• 
  procesele de solificare sunt reduse;
  
• 
  profilul de sol este scurt de tipul Ao-C.
  

Orizontul Ao are co culoare deschisă datorită înlaturarii prin eroziune a materialului humificat. Textura diferă de la nisipoasă la fină, structura este slab formată, activitate biologică scazută.Solul are o reactie de la slab acidă la alcalina (pH = 5-7,5), continut în humus scazut, scarac în elemente chimice.
În zona amplasamentului, executarea lucrărilor de decopertare a stratelor de cărbune, va duce la îndepartarea stratului vegetal, de pe suprafaţa carierei.

În locul solurilor existente înainte de începerea activităţii miniere se vor întâlni materiale litologice ce stau la baza Protosolurilor antropice (Entiantrosoluri).

Aceste soluri antropogene, chiar dacă de cele mai multe ori oferă un volum edafic suficient pentru dezvoltarea sistemului radicular, nu au însuşirea de bază a unui sol şi anume - fertilitatea - astfel că, aceste materiale litologice sunt lipsite de viaţă, cu o activitate microbiologică foarte scăzută.

Pe baza unui studiilor OSPA Mehedinţi efectuat pe suprafaţa haldei se poate concluziona că:

• 
  solurile antropice din haldă sunt alcătuite din nisipuri, argile prăfoase-nisipoase, resturi de cărbune şi argilă cărbunoasă;
  
• 
  conţinutul în humus al solurilor este foarte mic, chiar inexistent;
  
• 
  solul nu este suficient tasat, în unele locuri cu pante mari;
  
• 
  datorită compoziţiei nisipoase, textura fină, lipsa vegetaţiei, solurile din haldă sunt supuse deflaţii eoliene.
  

După amenajarea minieră, factorii naturali (pedogenetici) vor acţiona permanent în timp şi spaţiu asupra materialelor minerale şi organice prin procese de dezagregare, alterare, migrare şi acumulare, ducând la formarea solului.

Solul rezultat în urma amenajării va suferi procese de transformare-procese ce trebuie privite ca un model al proceselor de pedogeneză al solurilor naturale.

4.3.2. Surse de poluare a solurilor
Asa cum s-a precizat, exploatarea în carieră, prin lucrari miniere la zi, duce la modificări majore în configuraţia solului din punct de vedere morfologic.

Lucrarile de exploatare vor impune înlaturarea vegetaţiei, dislocarea şi transportul unor cantităţi mari de substantă minerală utilă şi steril, rezultând suprafete noi care sunt într-o continua modificare pe perioada cât cariera este în exploatare.

I. Etapa de defrişare

Ca surse potenţiale de impact asupra solului în etapa de defrişare se pot menţiona:

- eventualele scurgeri de motorină şi uleiuri minerale în timpul perioadei de alimentare a utilajelor a caror deplasare nu este posibilă;

- deşeurile lemnoase (rumeguşul şi resturile rezultat de la tăierea vegetaţiei forestiere de pe suprafaţa supusă exploatarii);

- pulberile sedimentabile rezultate de la traficul auto din zonă.
II. Etapa de exploatare a extrasului geologic

Influenţa exploatării cărbunelui asupra solului din perimetrul minier studiat se manifestă prin distrugerea solului (în situaţia în care nu se iau măsuri de recuperare) amestecarea lui şi depozitarea împreună cu sterilul rezultat din excavările de suprafaţă, în fazele de început ale lucrărilor pregătitoare.

Ca surse potentiale de poluare a solului în etapa de exploatare a extrasului geologic se pot mentiona urmatoarele:

- activităţile mecanice de îndepartare a decopertei care afectează structura şi textura solului;

- activităţi de excavări pentru construcţii de orice fel;

- amenajarea traseelor benzilor transportoare;

- lucrări de, drenaj, canale de gardă;

- riscul de accidente care se referă la ansamblul de lucrări complementare exploatării, cărbunelui, în special cele de suprafaţă, din care amintim :

- activităţi de depozitare deşeuri tehnologice, piese de schimb, utilaje, cărbune;

- activităţi de reparare a utilajelor şi echipamentelor miniere;

- depozitarea combustibililor şi lubrifianaţilor utilizaţi pentru funcţionarea utilajelor;

- pulberile rezultate de la traficul auto şi transportul materialului excavat.

Activitatea mecanică asupra solului se realizează în momentul în care se decopertează solul de pe suprafaţa carierei.

Pe langa structura şi textura solului va fi afectata şi activitatea biotică, iar activitatea de exploatare va acţiona şi asupra subsolului prin activităţile de excavare, realizarea bermelor şi a taluzelor frontului de lucru.

Depozitarea combustibililor şi lubrefianţilor

Depozitarea combustibililor şi lubrefianţilor (motorină, uleiuri, diluant) utilizaţi se face în depozite special amenajate.

Deşeurile

- materiale, echipamente uzate recuperabile rezultate pe parcursul desfaşurării activitaţii de exploatare, pot să afecteze proprietatile fizico-chimice ale solului dacă există un contact direct; acestea sunt depozitate în locuri special amenajate iar eliminarea şi/sau valorificarea lor se va face prin firme specializate şi autorizate.

- uleiurile uzate, se vor depozita corespunzator pentru a evita contactul acestor cu cuvertura edafică;

- deşeurile menajere vor fi colectate în europubele pentru eliminare prin firma autorizată, pe baza de contract.

Pulberile rezultate din activitatea mijloacelor de transport cât şi din activitatea de exploatare propriu-zisă constituie o sursa de contaminare a factorului de mediu sol; având în vedere că în perioadele secetoase se vor stropi drumurile de acces, iar suprafeţele libere de sarcini tehnologice sunt propuse pentru recultivare consideram că impactul asupra solului va fi redus.
În sinteza, principalii poluanţi ai solului proveniţi din activităţile ce se vor desfăsura pot fi grupaţi după cum urmează:

- poluanţi direcţi, reprezentaţi în special de pierderile de produse petroliere care ar putea să apară de la vehiculele şi utilajele din perimetru sau de la depozitul de produse petroliere, a depozitarii substanţelor periculoase sau deşeuri direct pe sol etc.

- poluanţi ai solului prin intermediul mediilor de dispersie, în special prin sedimentarea poluanţilor din aer, proveniţi din circulatia mijloacelor de transport şi emisii sub forma de pulberi rezultate în urma desfăşurării proceselor tehnologice.

4.3.3. Prognozarea impactului
I. Etapa de defrişare

Defrişarea vegetatiei forestiere va avea un impact major asupra solului şi subsolului, modificând morfologia zonei şi peisajul, fapt ce poate duce la :

• 
  alunecări de teren superficiale ;
  
• 
  accentuarea de eroziuni hidrice, datorită îndepartarii învelişului vegetal şi al litierei, care au un rol protector important (dispersarea energiei cinetice a picaturilor de ploaie, interceptarea sau retenţia partială sau integrală a precipitaţiilor, marirea rugozitatii suprafeţei, creşterea gradului de rezistenţă la eroziunea solului). Deci, pot apare intensificari ale eroziunii prin apa.
  

II. Etapa de exploatare a extrasului geologic

Impactul major asupra factorului de mediu sol este dat de activităţile mecanice de îndepartare a cuverturii edafice.

Zona studiată este situată într-o zonă tipic colinară. Relieful prezintă o fragmentare puternică, determinată atât de sistemul de văi ce străbate amplasamentul cât şi structura litologică favorabilă eroziunii de adâncime şi proceselor de alunecare de pe suprafeţele deluroase.Terasele sunt parazitate de conurile de dejectie formate din materiale erodate de pe versanţii dealurilor.În această situaţie solul fertil nu poate fi recuperat.

În etapa de exploatare poate interveni poluare fizică sau chimică a solului în primul rand prin generarea pulberilor sedimentabile, eventualele scurgeri de combustibili şi lubrifianţi şi prin depozitarea neadecvată a deşeurilor (deşeuri menajere, deşeuri tehnologice etc). Având în vedere însa că societatea dispune de spaţii şi depozite special amenajate în conditii de siguranţă a deşeurilor menajere, a deşeurilor tehnologice şi substanţelor periculoase se estimează că riscul de poluare a solului în astfel de situaţii va fi extrem de redus.

Poluare solului cu hidrocarburi daca apare în mod accidental şi cu scurgeri însemnate, poate produce un impact semnificativ asupra solului şi necesită masuri imediate de stopare şi remediere a suprafeţelor afectate prin procedee specifice, care pot neutraliza efectele negative.

Se consideră că o poluare semnificativă cu produse petroliere poate să apară doar în cazul unor situaţii exceptionale sau în urma unor grave încalcari de disciplină a muncii.

Adoptarea unor măsuri organizatorice şi tehnologice de exploatare care să nu limiteze acţiunea “in situ“, la strictul necesar şi să nu fie adaptate la specificul structurii geologice locale poate genera o amplificare şi o diversificare a complexităţii efectelor activităţii de exploatare/haldare a cărbunilor asupra solului şi subsolului.

Un impact pozitiv asupra solului şi asupra zonelor de excavare/haldare, îl au acţiunile de refacere ecologică a suprafeţelor eliberate treptat de sarcinile tehnologice şi redarea în circuitul productiv, activităţi care se vor desfăşura până la închiderea exploatării şi redarea perimetrului minier unor alte utilităţi.

Luând în calcul aspectele menţionate anterior, se consideră ca impactul asupra factorului de mediu sol este major în urma acţiunilor de excavare dar odată cu înaintarea frontului de lucru se vor lua măsuri de ecologizarea a terenurilor.

4.3.4. Masuri de diminuare a impactului
I. Etapa de defrişare

Principalele activităţi care vor conduce la protecţia stratului de sol şi la minimizarea impactului generat sunt:

• 
  accesul în fondul forestier se va face numai după obţinerea aprobarii de folosinţă a terenurilor şi numai pe caile de acces stabilite de comun acord cu ocoalele silvice;
  
• 
  târârea arborilor după tăiere să nu se facă pe traseul acestora, ci în lateral fara a afecta parcelele învecinate nedefrisate;
  
• 
  alimentarea cu carburanţi a utilajelor care lucrează la defrişarea vegetaţiei forestiere se va face cu mare atenţie pentru preântampinarea poluării solului;
  
• 
  în caz de poluare accidentală a cuverturii edafice, volumul de sol va fi îndepărtat, depozitat temporar şi remediat prin unitaţi specializate şi autorizate;
  
• 
  depozitarea deşeurilor lemnoase se va face temporar pe amplasament, iar valorificarea se va face prin unitaţi specializate şi autorizate;
  
• 
  pentru reducerea cantităţilor de pulberi de pe suprafaţa defrişată circulaţia mijloacelor de transport se va face cu viteza redusă.
  

II. Etapa de exploatare a extrasului geologic

Principala strategie pentru ameliorarea impactului asupra solurilor şi utilizării acestora este stabilirea unui plan de închidere care să maximizeze gradul de refacere a utilizărilor adecvate pentru solurile afectate, prin conservarea resurselor pedologice ale zonei.

• 
  redarea în circuitul productiv a terenurilor ramase libere de sarcini tehnologice;
  

Pe perioada de exploatare şi după încetarea activităţii, în carieră rămân libere de sarcini tehnologice suprafeţele ocupate de haldă de steril şi taluze de excavaţii la carieră. Conf. Legislaţiei în vigoare (Legea 18/1991 cu modificările şi complectările ulterioare, Legea 265/2006), aceste terenuri trebuie amenajate şi ameliorate prin grija beneficiarului şi redate circuitului productiv.

Din experienţa acumulată până în prezent aceste lucrări presupun o tehnologie complexă şi se realizează prin parcurgerea a două etape esenţiale:

• 
  Etapa I –AMENAJAREA TEHNICO MINIERĂ, în cadrul căreia se realizează:
  

Amenajarea unui cadru geomorfologic funcţional prin:

• 
  amenajarea formelor de relief proiectate în cadrul reliefului antropic;
  
• 
  racordul cu relieful natural şi cu obiectivele ce urmează a se amenaja;
  
• 
  lucrări cu aspect de hidrologie.
  

Asigurarea condiţiilor pedologice pentru dezvoltarea biodiversităţii prin:

• 
  aşternere sol fertil;
  
• 
  fără sol fertil;
  
• 
  fertilizare ameliorativă de bază (fertilizare organică sau chimică).
  

• 
  Etapa a II-a –RECULTIVAREA BIOLOGICĂ, în care se realizează:
  

Ameliorarea mediului edafic nou creat prin lucrări pedoameliorative şi fertilizare anuală conform planului de fertilizare;

Recultivarea cu specii ce se pretează mediului edafic nou creat şi lucrări de întreţinere;

• 
  3 ani pentru modul de folosinţă agricol;
  
• 
  5 ani pentru modul de folosinţă silvic.
  

• 
  evitarea defrişărilor avansate mult în faţă celor de decopertare teren pentru înlăturarea eroziunii regresive a terenului decopertat şi limitarea acţiunii precipitaţiilor şi vânturilor;
  
• 
  depozitarea combustibililor, lubrifianţilor, deşeurilor, reziduurilor care ar duce la poluarea solului, numai în zonele şi perimetrele special destinate acestui scop în afara perimetrului de exploatare şi cu respectarea riguroasă a reglementarilor în vigoare privind protecţia mediului;
  
• 
  întocmirea evidenţei deşeurilor nevalorificate şi a căror degajare necontrolată poate periclita calitatea solului sau a altor componente ale mediului;
  

Pentru preântampinarea poluarii solului şi a pânzei freatice cu produse petroliere se vor pune în aplicare urmatoarele măsuri:

• 
  alimentarea cu carburanţi a mijloacelor de transport şi a utilajelor se va face de la staţiile de produse petroliere, iar în cazul de imposibilitate tehnică alimentarea utilajelor din carieră se va face cu maxima atenţie;
  
• 
  verificarea integritaţii recipienţilor de combustibili şi lubrifianţi, iar în cazul în care se constată o defectiune, remedierea în cel mai scurt timp a acesteia;
  
• 
  verificarea integritaţii platformelor betonate pe care se depozitează produse petroliere şi/sau deşeuri tehnologice (uleiuri uzate etc).
  

4.4. Geologia subsolului

4.4.1. Caracterizarea geologică
Perimetrul Husnicioara se încadreaza în Depresiunea Getică, ce se întinde din V.Damboviţei peste Olt, pâna la Dunare. Aceasta unitate structurală situată în faţa Carpatilor Meridionali, s-a format la sfârsitul cretacicului superior, cand prin prabusirea fundamentului cristalin a luat nastere o depresiune tectonica.

În depresiunea Getică, s-au sedimentat depozite apartinând Senonianului, Paleogenului şi Neogenului.

Începand din Ponţian şi continuand în Dacian, pana în Romanianul inferior, au existat condiţii favorabile de dezvoltare a unei vegetaţii puternice şi de formare a unor strate de lignit cu grosimi şi extinderi variabile.

La alcatuirea geologică a perimetrului iau parte formaţiuni apartinând Pliocenului şi Cuaternarului.

Pliocenul este reprezentat prin : Ponţian, Dacian şi Romanian.