Raport la studiu de evaluare a impactului asupra mediului
Yüklə 1,26 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Nr. crt
*conform AUTORIZATIEI DE GOSPODARIRE A APEI 4.1.7. Indicatori de calitate a apelor uzate evacuate INDICATORI DE CALITATE A APELOR UZATE EVACUATE TABELUL Nr.14
NOTA: *Sectiunea de prelevare - iesire decantor incinta sociala Monitorizarea poluantilor s-a efectuat de catre laboratorul din cadrul S.G.A. Mehedinti 4.1.8. Prognozarea impactului I. Etapa de defrisare În perioada de defrişare factorul de mediu apa poate fi afectat astfel: - depozitarea necorespunzatoare a materialului lemnos rezultat în urma lucrărilor de defrişare a terenului şi posibilitatea de antrenare a acestuia pe perioada precipitaţiilor, cu posibilitatea obturarii şi micşorarii secţiunii de scurgere a apelor pluviale prin văile de pe amplasament; - contactul cu substanţe periculoase (uleiuri minerale, motorină) deversate accidental pe sol şi care pot fi antrenate de apa meteorică; - modificari ale debitelor datorita dispariţiei stratului de retenţie reprezentat de arbori şi arbuşti; - cresterea turbiditaţii apelor datorita antrenarii de suspensii solide de pe sol sau maluri de ogaşe şi ravene; - diminuarea volumului de apa pluviala care ajunge în apa feratică, o mare parte din aceasta scurgandu-se pe versanţi; - datorita ploilor se pot forma ogaşe şi ravene; - în lipsa suprafeţei împădurite pot aparea fenomene de înmlaştinire în zonele depresionare sau alunecari locale. Se observă că forma principala de impact asupra factorului de mediu apă pe care o vor implica activitaţile de defrişare, o reprezinta apele pluviale, însă acestea nu vor conţine încarcari care să se considere impact semnificativ asupra factorului de mediu analizat. II. Etapa de exploatare a extrasului geologic Impactul produs de activităţile de exploatare a cărbunilor în perimetrul minier Husnicioara Vest, asupra apelor este local dar şi zonal, temporar dar şi de lungă durată şi se referă la: ▪modificări ale văilor naturale, ale râurilor şi pâraurilor prin acţiuni de excavare/haldare; Lucrările de gospodărire a apelor cât şi a canalelor de garda nu au o influenţa negativă asupra mediului, atunci când sunt definitivate ca execuţie şi bine întreţinute. Prin preluarea văilor naturale şi conducerea acestora prin secţiuni regularizate se înlătură pericolul inundării de suprafeţe la viituri. ▪modificări ale regimului apelor de suprafaţă: -mărirea debitului apelor de suprafaţă, prin aportul evacuarilor din carieră, provenite din precipitaţii şi infiltraţii în strat; -creşterea gradului de diluţie al apelor de suprafaţă în urma evacuărilor de ape din carieră; ▪ modificări ale calităţii apelor de suprafaţă prin evacuări de ape uzate menajere de la incinte; Pâna la ecologizarea suprafeţelor datorită unei slabe producţii vegetale la taluzele carierei sau haldei, pe care se scurg apele, exista riscul ca mai ales la precipitaţii abundente, apele să conţină un procent ridicat de suspensii solide. Procentul ridicat de suspensii solide al apelor din canalele de gardă duce la colmatarea şi invadarea acestora cu vegetaţie, fiind necesară decolmatarea canalelor. Procesele de epurare a apelor uzate menajere şi cele de decantare ale apelor de asecare în jompuri şi apoi în canalele de garda fac ca apele evacuate să respecte valorile admise pentru indicatorii impuşi în AUTORIZATIA DE GOSPODARIRE A APEI. ▪modificarea relaţiilor dintre acvifere prin schimbarea regimului de curgere a apelor subterane sau apariţia unor alimentări sau drenuri noi; ▪dispariţia unor acvifere existente şi apariţia unor acvifere noi, datorită cotelor de lucru coborâte; -se produce prin asecarea freaticului şi a acviferelor de adâncime în zona carierei; -se produce prin modificarea continuităţii freaticului şi a acviferelor în zonele de asecare şi haldare. ▪coborârea nivelelor piezometrice iniţiale, efect manifestat prin scăderea nivelului apei, secarea unor izvoare, reducerea debitelor din captările subterane apropriate de suprafaţă; ▪apariţia unor relaţii noi între apele de suprafaţă şi subterane prin izolarea reţelei hidrografice în zonele cu lucrări de regularizare, prin opturarea alimentărilor de cap de strat şi apariţia de fenomene noi de dinamică hidrică şi hidrochimică a proceselor de eroziune; Excavaţiile realizate contribuie la coborârea nivelului apelor în zona taluzelor carierei. În funcţie de coeficientul de filtrare curbele de depresie ale freaticului sau nivelelor subterane de apă se întind pe distanţe mai mari sau mai mici. Odată cu evoluţia haldei interioare dar mai ales la definitivarea excavaţiilor şi întreruperea asecării, nivelele freatice cât şi cele de ape subterane se refac. Se poate aminti că refacerea freaticului care constituie sursa de alimentare a fântânilor din zona este foarte rapidă în funcţie de volumul precipitaţiilor. ▪modificarea echilibrului fizico-chimic al apelor subterane produs de activităţile de excavare, transport, activităţi conexe de suprafaţă, administrative. Aalizând specificul activitatii şi soluţiile constructive adoptate se observa că nu exista surse de poluare fizico-chimica ori biologică a mediului care se pot constitui într-o forma de agresiune asupra acestuia şi care să determine influenţe functionale. Exista doar posibilitatea unor forme de poluare chimică accidentală, prin deversarea de carburanţi pe sol. Această posibilitate va fi minimizată însă prin respectarea normelor de protecţie a muncii şi întretinerea adecvată a utilajelor. Având în vedere datele rapoartelor de încercare privind monitorizarea evacuarii apei menajera prezentate, soluţiile constructive existente sunt în masura să asigure evacuarea controlată a apelor uzate, fără a afecta semnificativ calitatea apelor de suprafaţă şi subterane. Impactul potenţial de mediu se menţine pe întreaga perioadă de exploatare a zăcământului, manifestându-se printr-o creştere permanentă a vulnerabilităţii apelor subterane şi de suprafaţă, la modificarea echilibrului stării fizico-chimice naturale şi la pericolul de poluare. 4.1.9. Măsuri de diminuarea a impactului I. Etapa de defrişare Măsurile de diminuare a impactului se vor referi la:
II. Etapa de exploatare a extrasului geologic Prin tehnologia de exploatare, în perioada de activitate a carierei sunt prevăzute urmatoarele măsuri de protecţie:
Va fi necesar ca pe toată durata exploatarii să se asigure măsuri de verificare a apelor evacuate şi să se identifice soluţiile de prevenire a poluarii şi de remediere în cazul unor deversari accidentale de substanţe periculoase. 4.2. Aerul 4.2.1. Date despre climat Teritoriul studiat se găseşte, conform Monografiei Geografice a Romaniei, în sectorul de climă continentală moderată, caracteristic ţinutului sud – vestic al climei de dealuri (IIB), districtul cu păduri (p), subdistrictul vestic al Podişului Getic (6) – IIBp6, cu temperatura medie anuală peste 9°C, cu precipitaţii medii peste 600 mm/an, caracterizate prin două maxime (unul la începutul verii, celălalt toamna). La începutul primăverii se produce un salt termic determinat de invazia aerului cald din SV. Climatul ce caraterizează regiunea este temperat continental de dealuri, cu influenţe mediteraneene, fără semnalări de găuri de ger, cu o scurgere normală a maselor de aer. Iernile sunt moderate, primăverile sunt timpurii şi scurte, verile calde şi mai puţin umede, iar toamnele lungi, mai secetoase. Datele de caracterizare climatologică a zonei s-au luat de staţia meteorologică Drobeta Turnu Severin aflată la 15 km spre vest, dar s-au avut în vedere şi cele de la staţiile învecinate (Strehaia şi Vânju Mare), perimetrul minier Husnicioara fiind situat la interferenţa depresiunii Drobeta Turnu Severin cu dealurile Balotei din Podişul Mehedinţi (Tabel nr. 15).
Tabelul nr. 15
Temperatura medie minimă se înregistrează iarna în luna ianuarie (-1,9 °C), iar cea maximă în luna iulie (+22,3 °C). Amplitudinea termică este de 24,2 °C. Maxima absolută înregistrată este de 40,9 °C, iar minima absolută este de – 26,6 °C. Canicula (Tm > 32 °C ) se manifestă în medie 45,2 zile pe an. Începutul perioadei bioactive (Im > 0 °C) este 7.II, iar sfârşitul acesteia este 28.XII (325 zile). Durata sezonului de vegetaţie (Im > 10 °C) este de 204 zile/ 7,5 luni (7.IV – 27.X.). Anual, numărul zilelor cu temperatură peste 0°C este de 178, iar sub 0°C este de 187 (Tabel nr. 16).
Tabelul nr. 16
Datele referitoare la perioada de îngheţ au fost colectate de la staţia meteorologică Strehaia. Perioada de ger puternic este între lunile ianuarie - februarie, iar cea mai caldă în lunile iulie – august, când se manifestă frecvent perioade de secetă prelungită. Regimul eolian se caracterizează prin predominanţa vânturilor din direcţiile V şi NV. Cele mai importante vânturi care bat în zona studiată sunt:
Direcţiile curenţilor de aer şi frecvenţa lor Tabelul nr. 17
Intensitatea curenţilor de aer (după scara Beaufort) Tabelul nr. 18
Regimul pluviometric (precipitaţiile medii lunare şi anuale) Tabelul nr. 19
Regimul pluviometric se caracterizează prin prezenţa a două maxime: mai – iunie şi octombrie – noiembrie, când ploile pot avea şi caracter torenţial, uneori de intensitate deosebită (maxima absolută a fost înregistrată în data de 12 iulie 1998 – 214.1 l/m²). Stratul de zăpadă se menţine în medie 43,8 zile. Data medie a primei ninsori este 03.XII, iar cea a ultimei este 15.III. Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 5,8 cm ( maxima absolută - 56 cm). Datorită influenţei climei mediteraneene, zăpada cade sub formă de fulgi mari, afânaţi care se depun pe ramuri şi provoacă uneori, rupturi de zăpadă la arboretele tinere. Evapotranspiraţia potenţială este influnţată atât de corelaţia dintre temperaturi, precipitaţii şi circulaţia aerului, cât şi de existenţa vegetaţiei. Pe terenurile descoperite evaporaţia apei este excesivă. Vegetaţia protejează solul împotriva evaporaţiei, dar absoarbe, în schimb, o mare cantitate de apă pe care o pierde prin transpiraţie.
Tabelul nr. 20
Indicii de ariditate i=12P/(t+10) Tabelul nr. 21
Cantitatea de precipitaţii anuale variază între 600 - 700 mm, cu un maxim în lunile mai-iunie şi cu două minime, în lunile de iarnă şi la sfârşitul verii (iulie-august). Temperatura medie anuală variază între +10°C şi +11°C, temperatura medie fiind de -1°C, -2°C în luna ianuarie, iar maxima medie de +22°C la +23°C în luna iulie. Numărul zilelor favorabile vegetaţiei forestiere (t > +5°C) este de 250 - 260 zile pe an. Regimul eolian este normal, adică fără excese de intensitate sau durată. Vânturile predominante sunt cele din direcţia V - NV (2-8 m/sec) care bat în tot cursul anului. Indicatorii sintetici ai datelor climatice Tabelul nr. 22
În ultimii ani, în zona studiată s-au semnalat perioade de secetă prelungită, mai ales în timpul verii şi toamnei, provocând daune atât culturilor tinere, cât şi unor arborete în vârstă de gorun, specie sensibilă la deficitul de apă din sol, aducând după sine începutul unor fenomene de uscare. Manifestările torenţiale, deşi mai rare în zonă, pot provoca daune asupra structurii şi texturii solului, dislocarea stratelor de nisip şi argilă conducând la apariţia fenomenelor cu consecinţe nefaste şi posibilităţi de remediere dificile, costisitoare şi de lungă durată. Analizând datele climatice prezentate, nu se constată diferenţieri climatice mari şi se poate aprecia că pădurile din zonă au condiţii climatice favorabile. Influenţa pădurii asupra aerului Aerul atmosferic prezintă o compoziţie relativ constantă şi stabilă, determinată de complexitatea proceselor biochimice cu caracter compensator de care depinde circuitul în natura al diverselor elemente constitutive. În procesul de fotosinteza arborii consumă mari cantităţi de dioxid de carbon şi eliberează cantităţi importante de oxigen. Se estimează că, la elaborarea unei tone de biomasa vegetala, pădurea consuma circa 1.8 tone CO2. Prin asimilaţia clorofiliană, pădurea consuma (absoarbe) mari cantităţi de CO2 (cca.42 t/an/ha), dar şi restituie o mare parte prin respiraţie şi prin descompunerea materiei organice moarte. Pentru producerea unui metru cub de substanţă organică este necesară extragerea de catre plante a dioxidului de carbon din cca. 1.4 milioane m3 de aer, ceea ce înseamnă că un hectar de pădure, cu o creştere anuala de cca. 10m3, prelucrează un volum de peste 14 milioane m3 aer/an. Cercetări relativ recente arată ca într-o pădure de foioase din zona temperata se consumă anual 42 t/ha CO2 şi se produc 30 t/ha O2, din acestea din urma consumandu-se prin respiraţie cca. 13 t/ha. Compoziţia aerului din pădure Compoziţia aerului din interiorul pădurii diferă într-o oarecare măsura de cea a aerului din locurile descoperite, mai ales în ceea ce priveşte participarea cantitativă a acelor constituenţi ai aerului a căror prezenta este strâns legată de procesele fizico-chimice şi fiziologice din sol şi din spaţiul pădurii. Aşa, de exemplu, proporţia de CO2 din stratul de aer apropiat solului se ridică la 0,06 % sau chiar mai mult, datorită proceselor biochimice mai active din solul poros şi reavăn al pădurii. În continuare, conţinutul de CO2 descreşte cu înaltimea, la nivelul coroanelor având aceeaşi concentraţie sau chiar mai redusă decât cea din terenul descoperit (0,03-0,02%), datorita consumării lui de către frunze. Aerul din mediul pădurii este mai bogat în vapori de apă decât cel din exterior, ca urmare a transpiraţiei arborilor. Conţinutul ridicat de vapori de apă şi de CO2 din pădure este menţinut şi de circulaţia mai slabă a aerului în interior. În compoziţia aerului din pădure intra mai puţine impurităţi decât în aerul exterior. Prin frunzişul său, pădurea curaţă aerul de impurităţi şi împiedică răspândirea prafului. Capacitatea frunzelor de a purifica aerul atmosferic prin reţinerea prafului depinde de specie, de vârsta şi poziţia frunzelor pe arbori.
Yüklə 1,26 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||