Raport referitor la Atribuire denumire strazilor din comuna Saniob, localitatile Saniob, Ciuhoi, Cenalos, Sfarnas

RAPORT
Referitor la "Atribuire denumire strazilor din comuna Saniob, localitatile Saniob, Ciuhoi, Cenalos, Sfarnas ".
În atenţia Consiliului Local al comunei Saniob
În Anexa nr. 36 la Hotărârea Guvernului României nr. 970/2002 "privind atestarea bunurilor aparţinând domeniului public al judeţului Bihor" strazile nu sunt nominalizate.

Propun nominalizarea strazilor din satul Saniob. Unde exista o denumire folosita de locuitori se va pastra acea denumire. Celelelate strazi vor primi denumire. Localitatea va fi formata din 22 de strazi, dupa cum urmeaza:

1. Strada PETOFI SANDOR poet -

S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petrović meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.

Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petőfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.

După multe călătorii aventuroase ajunge să fie studentul colegiului din orașul transdanubian Pápa, unde se întâlnește cu scriitorul Mór Jókai, cu care se împrietenește. După un an, în 1842, i-a fost publicată în ziarul Athenaeum o poezie pe care a semnat-o Petrovics Sándor. În același an, la 3 noiembrie, a publicat prima poezie semnată Petőfi.

Însă l-a interesat mai mult actoria și, timp de doi ani, pleacă în turnee. Totuși în 1844 a mers pe jos de la Debrecen pâna la Pesta, ca să găsească un editor pentru poeziile lui. În poeziile lui, foarte apreciate, folosește elemente populare, tradiționale, deseori cu rime folosite și în cântecele populare. În 1845 a scris cea mai lungă lucrare, epopeea "János vitéz".

În 1846 face o călatorie în Ardeal, la Carei, unde îi cunoaște pe contele opoziționist Sándor Teleki și pe viitoarea lui soție, Júlia Szendrey. În 1847 la Baia Mare coboară într-o mină, ocazie cu care scrie poezia "În mină". Soții Petőfi locuiesc în Colțău între 8 septembrie 1847 și 20 octombrie 1847. În timpul acesta, Sándor Petőfi a scris cele mai frumoase poezii de dragoste. Crezul său poetic și politic este destăinuit în anul 1847: "Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească și în politică, iată ce ne învață acest secol, iată țelul pe care trebuie să-l urmărim... Sus poporul, în iad aristocrația!"

În 1848 participă si el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petőfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.

Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".

La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petőfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.

Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petőfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.

2. episcop TEMPFLI IOSIF –

József Tempfli s-a născut la data de 9 aprilie 1931 în satul Cenaloș. A efectuat studii la Liceul "Sfântul Ladislau" din Oradea și apoi a absolvit Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar din Alba Iulia. A fost hirotonit apoi ca preot romano-catolic pentru Dieceza Romano-Catolică de Oradea la 31 mai 1962 de către episcopul Márton Áron de Alba Iulia. Pr. József Tempfli a îndeplinit începând din 27 iunie 1982 funcția de abate al Mănăstirii de la Sâniob.

La 18 octombrie 1982 Sfântul Scaun a decis din nou separarea episcopiilor de Oradea și Satu Mare, fapt realizat oficial la 31 mai 1983, la Alba Iulia, în prezența reprezentanților celor două episcopii. După decembrie 1989, noile autorități au permis funcționarea în fapt a episcopiilor catolice, printre care și cea de Oradea.

La 14 martie 1990, abatele de Sâniob, József Tempfli, a fost numit de către Sf. Scaun ca al 81-lea episcop romano-catolic de Oradea Mare (Gran Varadino). A fost consacrat ca episcop romano-catolic la 26 aprilie 1990 de către cardinalul maghiar Dr. László Paskai, arhiepiscop de Esztergom-Budapesta, asistat de către episcopul Endre Gyulay de Szeged-Csanád (Ungaria) și de episcopul Lajos Bálint de Alba Iulia.

După anul 1990 și-au reluat activitatea și ordinele religioase. În toamna anului 1990 a început pregătirea profesorilor de religie, iar în septembrie 1991 a fost redeschis Liceul romano-catolic "Sfântul Ladislau" din Oradea.

În anul 1999, pe baza Ordonanței de Guvern nr. 83/1998, privind restituirea imobilelor către minoritățile naționale, Episcopia Romano-Catolică i-au fost restituite clădirile în care funcționau Spitalul de Boli Infecțioase, birourile Spitalului Județean și Direcției de Sănătate Publică, precum și Ambulanța, cu tot ce se afla în curtea interioară a acestor instituții, arhiva și laboratorul de medicină nucleară. Peste trei ani, după apariția legii 501/2001, care abroga limitarea la maximum zece a numărului de imobile care puteau fi retrocedate fiecărei eparhii, episcopia solicitat restituirea clădirii situate în strada Republicii nr. 35, în care funcționează Ambulatorul Spitalului Clinic Județean, cunoscut sub denumirea Policlinica Mare.

În anul 1997, episcopia a solicitat constatarea nulității absolute a actului de donație prin care Palatul Baroc a intrat în "folosința veșnică" a Statului Român, act semnat la notar de ordinariul episcopal Francisc Belteki în anul 1963. Episcopia a motivat că respectiva donație, determinată în acea vreme de lipsa fondurilor necesare întreținerii Palatului, nu a fost "expresia liberei voințe" a prelatului. În iulie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție de la București a redat în mod irevocabil dreptul de proprietate asupra Palatului Episcopal din Oradea pe care, la vremea respectivă, în anul 1963, statul român l-ar fi luat prin constrângere.

PS József Tempfli s-a afirmat ca un lider important al comunității maghiare din România. Episcopul Tempfli a subliniat importanța unității națiunii maghiare și a opinat că participarea și sprijinirea U.D.M.R. în alegerile generale și prezidențiale de la 28 noiembrie 2004 sunt la fel de importante ca răspunsul „DA” la referendumul din 5 decembrie 2004 din Ungaria.

Episcopul József Tempfli a participat la consacrarea ca episcopi a PS Pál Reizer -Episcop de Satu Mare (1 mai 1990), PS Nándor Bosák - Episcop de Debrecen-Nyíregyháza (15 iunie 1993) și a PS Jenö Schönberger -Episcop de Satu Mare (21 iunie 2003).

Din anul 2002 CETATEAN DE ONOARE A SATULUI SANIOB.

3. BOCSKAI ISTVAN FEJEDELEM 1605-1606

Kolozsvárott született, Mátyás szülõházával szemközti házban (egyes történészek szerint Kismarjában a Berettyó szigetén épült „várdombon” ). A bécsi udvarban volt nemes apród, majd majd nemesi testőrifjú volt I. Miksa császár környezetében. 1583-84 között kincstartó, 1592-tõl váradi kapitány, bihari fõispán, tanácsúr. Feleségül vette Varkocs Tamás özvegyét, Hagymássy Katát, s e házassággal hatalmas bihari birtokhoz jutott.

1595-tõl fõgenerális. BÁTHORI ZSIGMOND nagybátyja, eleinte a törökellenes párt vezéralakja, több ízben járt a fejedelem követeként Prágában Rudolfnál, jelentős szerepe volt, hogy Erdély a Királyi Magyarország oldalán bekapcsolódott a tizenötéves háborúba. 1596-ban, ura prágai útja idején, kormányzóként a szabadságukért fegyvert fogott közszékelyek mozgalmát tömeges kivégzésekkel verette le („véres farsang”). Az egyesült császári-erdélyi hadak veresége (Mezőkeresztes, 1596. okt. 26-28.) után közreműködött Erdély és a Királyi Magyarország egyesítésében Rudolf császár uralma alatt, de még ebben az évben (1598) támogatta a lemondott Báthori Zsigmond visszatérését a fejedelmi trónra. Báthori Zsigmond harmadszori lemondása után BÁTHORI ANDRÁS fejedelem Bocskait hűtlenségért (Habsburg-pártiságért) perbe fogta, s elkoboztatta erdélyi birtokait. Bocskai Rudolf király prágai udvarában élt, majd 1602-tol bihari birtokaira vonult vissza. Mivel birtokait nem kapta vissza BASTA kormányzása idején sem, Bocskai 1604 tavaszán titkon felajánlotta a Portának, hogy Erdélyben visszaállítja a vazallusi állapotokat, ha a szultán támogatja a fejedelmi trón megszerzésében. 1604 nyarán azonban váratlanul visszakapta Rudolftól erdélyi birtokait, ezért megszakította a tárgyalásokat a törökkel és a törökhöz bujdosott erdélyi emigránsok vezérével, Bethlen Gáborral. A terveiben csalódott Bethlen azzal a híreszteléssel, hogy levelezésük Barbiano di Belgiojoso kassai fokapitány kezébe került, fegyveres ellenállásba sodorta Bocskait, aki a magyarországi és erdélyi lakosság elkeseredettségét (háborús pusztítások, hűtlenségi perek, vagyonelkobzások, II. Rudolf erőszakos ellenreformációs politikája: pl. a protestánsok ellen irányuló 1604. évi XX. törvénycikk) figyelembe véve, a töröktől segítséget kérve a hajdúk és a hozzájuk csatlakozó jobbágyok segítségével szervezni kezdte a Habsburg-ellenes függetlenségi harcot. Ez a tevékenysége 1604. október elején Belgiojoso tudomására jutott, aki csapataival Bocskai ellen indult, megtámadta birtokait (Kereki, Szentjób). Bocskai azonban a hajdúkkal szövetkezve az álmosd-diószegi ütközetben (okt.15.) vereséget mért Belgiojoso egyik hadoszlopára. November elején Bocskai mellé álltak a felső-magyarországi városok, s az egyre növekvo hajdúsereg már a Garamig portyázott. Bocskai 1604. november 11-én bevonult Kassára. Elkergette Bastat, hatalma alá vonta egész Erdélyt és Felvidéket. Az erdélyi országgyűlés Nyárádszeredán 1605. február 21-én erdélyi, a magyarországi fölkelt rendek pedig Szerencsen április 20-án magyar fejedelemmé választották Bocskait, aki a szultántól koronát is kapott, ám azt csupán ajándékként fogadta el. Katonai fölénye ellenére kompromisszumos egyezséget kötött a Habsburg udvarral, 1606 végén kötött bécsi béke értelmében Bocskai megkapta Erdélyt a Részekkel (Partium), Ugocsa, Bereg és Szatmár vármegyékkel. A fejedelem több mint tízezer hajdút kiváltságok adományozásával letelepített Hajdú és Bihar vármegyében. A bécsi békét követte a a tizenötéves háborút lezáró zsitvatoroki béke (1606. november 11.) Bocskai 1606. december 17-én kelt végrendeletében az erdélyi fejedelemség fennmaradásért szállt síkra. Még ez év végén meghalt. Holttestét a gyulafehérvári fejedelmi sírboltban helyezték el. Haláláról több ének is született. Személyét és eredményeit a kortársak eltérően értékelték. Hívei a haza és a vallásszabadság hőseként magasztalták, s így került szoboralakja a genfi Reformáció Emlékművére is. Mûvelt fejedelem volt, maga mellé vette a kor legkiválóbb történészeit, köztük Szamosközi Istvánt. Kassai udvarában éltek és alkottak Rimay János (titkár) Káthay Mihály (kancellár), Bocatius János (Bocskai diplomáciai megbízottja), Alvinczi Péter (prédikátor). Alvinczi Péternek tulajdonítják a Bocskai-apológiát, a magyar egyházak küldöttei és szolgái nevében 1606. június 16-án kiadott latin röpiratot, mely cáfolja a Bocskai szentháromság-tagadásáról, valamint a mohamedán hit magyarországi elterjedtségéről szóló vádakat. A röpirat hangoztatja, hogy a többségben lévő reformátusok egyetértésben élnek az evangélikusokkal. 1608-ban Szenczi Molnár Albert közreműködésével három alkalommal is megjelent a Bocskai-apológia.Iskolákat alapított és támogatott, legfõképpen a marosvásárhelyi kollégiumot.

4. STRADA CISMEA – CSORGO UTCA

Denumire traditioala

5. STRADA TAURULUI – BIKA UTCA

Pe aceasta strada a fost is este si acuma grajdul taurului de aicea vine denumirea strazii.

6. STRADA SLOVACILOR / TOT UTCA

In timpul Imaratesei Austriei Maria Terezia au fost adus in satul Saniob cetateni slovaci care s-au stabilit pe acesta strada. Pana azi a ramas denumirea strazii.

7. STRADA CRUCII – KERESZT UTCA

Denumire veche se incruceaza cu strada Petofi Sandor, strada Slovacilor si Strada Mica.

8. STRADA MICA – KIS UTCA

Denumire existenta

9. STRADA HORVATH ODON –

Strad fara denumire traditionala. Strada locuita de romi, propun denumirea dupa singurul muzician din secolul XX violonistul Horvath Odon.

10.STRADA SCARITA – HAGCSO UTCA

Strada fara denumire . Propun denumire de scarita – strada face legatura intre localitate si dealurile cu vie si livezi.

11. STRADA DR. RACZKOVI ATTILA

Született Marosvásárhelyen 1943 március 4-én, meghalt 2oo1 november 1o.én Nagyváradon.

Tanulmányait Marosvásárhelyen végezte, középiskolát a Bolyai Farkas középiskolában. A marosvásárhelyi Orvosi és Gyógyszerészeti egyetem orvosi szakán végzett 1966-ban.

2967-ben az egyetem elvégzése után munkahelyet választva Szentjobbra került, ahol 12 évet tevékenykedik.

1979-ben szakvizsgázik Kolozsváron balneológiai szakképesitést nyer, és a Nagyvárad melletti Felix fürdő 2 számú Poliklinikán dolgozik.

Szentjobbtól nem tud elszakadni annyira megszerete az ott élő embereket, szokásaikat, a falú történelmét, hogy pár év elteltével házat vásárol és vissza tér Szentjobbra, mint magán ember.

12. STRADA IASCA – TAPLO UTCA

Denumire existenta

13. STRADA HERMAN ISTVAN

Herman Istvan romai katolikus plebanos .........................................

14. STRADA SVABILOR – SVAB UTCA

Pe aceasta strada au locuit svabi care au fost adsi in anii 1770 de Maria Terezia.

15.STRADA BIGECI – BIGECS UTCA

Denumire folosita de mult timp. Cuvantul bigecs inseamna gradina, livada , zona pentru case de vacante.

16. STRADA CSAKI MIKLOS

Csáky Miklós (Csáki Miklós) (1698. december 5. – Pozsony, 1757. május 31.) esztergomi érsek

Gróf Csáky István országbíró utolsó gyermeke harmadik nejétől, Barkóczy Máriától. Bölcseletet tanult Bécsben, majd teológiát Rómában. 1721-től szentjobbi apát, 1722-től váradi kanonok. 1734-ben nagyprépost, 1735-ben novii címzetes püspök, 1737-ben váradi püspök lett. (Utóbbi címével együtt járt Bihar vármegye örökös főispánsága is.) 1747-től kalocsai, 1751. július 30-ától esztergomi érsek.
17. STRADA STRUGURE – SZOLO UTCA

In viata si economia satului vita de via, strugure si vinul ocupa un loc important.

18. STRADA IEPURISTE – NYULAS UTCA

Denumire existenta, folosita in prezent

19 . STRADA BARCAULUI- BERETTY0 UTCA

Strada cu denumirea veche de Paskom se va numi Barcaului, fiindca este strada cea mai apropiata de raul Barcau.

20. STRADA DUNARII – DUNA UTCA

Strada cu denumirea veche de Paskom se va numi Dunarii, ca sa aiba denumire de rau fiind paralel cu strada Barcaului.

21.STRADA ROMILIOR –

Asteptam propuneri de denumire pentru strada unde sunt casele construite de Fundata Maica Terezia

22. COLONIA ROMILOR

Asteptam propuneri de denumire pentru strada unde sunt casele (colibele) romilor.

Totodata propun atribuire de denumire pentru urmatoaele piete:

1. 
   PIATA MERCURIUS – MERKURIUSZ TER
   

2. 
   PIATA SZENT ISTVAN - TER
   

3. 
   PIATA DEPORTATILOR – DEPORTALTAK TERE
   

Propun aprobarea de denumire la 2 trupuri izolate de constructii in extravilan. In aceasta zona sunt amplasate constructii anexe pentru prelucrarea strugurilor si pastrarea vinului, pivnite.

1. 
   CINDOVA – CSINDOVA
   

Denumire folosita de mult dupa denumirea duleului plantat cu vite de vie

2. 
   ROGERIUS
   

Denumire primita din anii 1970 perioada in care pe langa pivnitele existent au construit inca numeroase pivnite, in aceasta perioada proprietarii pivnitelor lucrau in santiere de constructii in Oradea si contruiau zona de vest deumita Rogerius.

Intocmit

Ing. Laszlo Sandor