Raporturi sintactice în frază

Raporturi sintactice în frază
Prof. Bursuc Raluca
Între propoziţiile unei fraze se stabilesc două tipuri de raporturi:

de coordonare şi de subordonare
A. Raportul de coordonare se stabileşte între două propoziţii de acelaşi fel, fie principale, fie secundare.
Se realizează prin:

a) juxtapunere (alăturarea prin virgulă):

Pământul te naşte ,¹/ pământul te creşte,²/ pământul te ia.³/

b) joncţiune (prin conjuncţii şi grupuri de cuvinte cu valoare de conjuncţii coordonatoare): şi, nici, dar, iar, însă, ci, sau, ori, precum şi, numai că

Conjuncţiile coordonatoare pot fi:

- copulative: şi, nici, nu numai (că)...dar (şi), nu numai (că)...ci (şi)

PP PP

Cinci degete sunt la o mână ¹/ şi nu seamănă. ²/

PP PP

Nu ninge, ¹/ nici nu plouă. ²/

- adversative: dar, iar, însă, ci

PP PP

Noi plecăm, ¹/ iar voi veniţi. ²/

- disjunctive: sau, ori, fie...fie, ori...ori, ba...ba

PP PS PS

Hotărăşte-te ¹/ dacă stai ²/ sau pleci. ³/

- conclusive: aşadar, deci, prin urmare, în concluzie, ca atare, în consecinţă.

PP PP

O luptă-i viaţa; ¹/ deci te luptă. ²/

B. Raportul de subordonare se realizează între o propoziţie secundară şi regenta ei.

Se realizează prin:

a) conjuncţii subordonatoare: că, dacă, să, de, ca să, deşi, încât, întrucât, fiindcă, deoarece:

PP PS

Mintea e bună, ¹/ dacă e soră şi cu norocul. ²/
b) locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: pentru că, din cauză că, din pricină că, din moment ce, de vreme ce, măcar că, măcar să, măcar de, chiar dacă, chiar să, cu toate că, ca şi cum, ca şi când, de parcă, în timp ce, după ce, până ce, până să:

PS PP

Până ce nu răstoarnă carul, ¹/ nu se repară drumul. ²/

PS PP

În loc să scârţâie carul, ¹/ scârţâie măgarul.²/

c) pronume sau adjective pronominale relative: cine, care, ce, ceea ce, cât, câtă.

PP PS

Nu dorm toţi ¹/ câţi au ochii închişi. ²/
d) pronume sau adjective pronominale nehotărâte: orice, oricine, oricare, orişicare, orişice, orişicine:

PS PP

Orice se vede mai rar ¹/mai dulce pare. ²/
e) adverbe relative: când, cum, unde, cât:

PP PS

Omul nu e bătrân ¹/când e vorba de învăţătură.²/

f) adverbe nehotărâte: oricând, oriunde, oricum, orişiunde, orişicând, orişicum, orişicât:
PS PP

Oriunde sunt popi mulţi ¹/ moare pruncul nebotezat. ²/

PS PP

Omul ¹/ oricât trăieşte ²/ învăţând se foloseşte. ¹/