Raspunsuri la examenul Ginecologie si Obstetrica, anul II, specialitatea Medicina de familie
Yüklə 468,37 Kb.
|
| Particularităţile clinice ale vaginozei bacteriene sunt exprimate prin lip sa semnelor de inflamaţie (edem, hiperemie, durere). Mucoasa vaginului este ca de obicei roză. Tabloul colposcopic e reprezentat prin schimbări distrofice în asociere cu procese patologice în colul uterin. Se cunosc şi forme asimpto- mâtice ale bolii, când lipsesc completamente semnele clinice, dar sunt prezen te schimbările de laborator.
Diagnosticul preventiv se pune în baza următoarelor semne clinice:
Diagnosticul definitiv se bazează pe:
Simptomul de bază pentru a stabili diagnosticul este depistarea „celulelor cheie". Tratamentul. Scopul tratamentului constă în normalizarea microflorei vaginale şi blocarea creşterii microorganismelor necaracteristice acestei bio cenoze. Tratamentul vaginozelor bacteriene la gravide până în prezent este re strâns şi se recomandă în cazurile complicate şi după primele 3 luni de sarcină când acţiunea teratogenă a medicamentelor este lichidată. Dintre preparatele permise în sarcină se recomandă administrarea de Micoginax, Neo-Penotran (pastile vaginale). Bctadin (pastile vaginale şi soluţii), Ghinalghină, Clorghi- nalghină (pastile vaginale), supozitoare Ecomi, Metrozol; instilaţii cu Tantum Roze, Sol. hipertonică de NaCI. *Candidozele vaginale: în general, se consideră că candidele nu exercită vreo influenţă negativă asupra evoluţiei sarcinii. Vulvovaginita micotică, însă. trebuie tratată din con siderentele că pe fundalul ei se dezvoltă altă floră patogenă, care la rândul său poate provoca complicaţii ale procesului de gestaţie. Tratamentul candidozei este mai dificil în sarcină. Gravidelor li se admi nistrează numai derivaţi ai imidazolului (clotrimazol, miconazol, butoconazol. terconazol, econazol) cu aplicaţie locală. Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 7 zile. Pentru controlul eficacităţii tratamentului se efectuează examen bacterio logic şi bacterioscopic repetat. *Toxoplasma: Dacă infectarea gravidei cu toxoplasmoză are loc în termene precoce de sarcină, se urmăresc diverse embriopatii. Infectarea în trimestrele II-III con duce la dezvoltarea fetopatiilor. Aproximativ 10-17% din anomaliile SNC ale nou-născuţi lor par a fi induse de toxoplasmoză. în cazurile când mecanismele de apărare sunt depăşite de invazia toxo plasmelor materne, infectând embrionul din stadiile precoce de sarcină, se atestă diverse embriopatii: anencefalie, anoftalmie, microcefalie, sindrom Pierre-Ruben, vicii cardiace congenitale, boli ale sistemului endocrin, simpto- mo-complexul Dawn. Dacă infectarea se produce în termene tardive de gestaţie, când organo- geneza şi placentaţia sunt deja finalizate, fătul suportă intrauterin forma acută a bolii şi se naşte cu forma ei subacută, manifestată prin triada simptomelor: hidrocefalie, corioretinită şi meningoencefalită cu pietrificate intracerebrale. Dacă fătul se contaminează cu puţin timp înainte de naştere, se dezvol tă simptomatologia toxoplasmozei viscerale generalizate, care se manifestă prin: hepatosplenomegalie, pneumonie interstiţială, miocardită, encefalită necrotică. Unele forme clinice ale toxoplasmozei congenitale poartă caracter şters, din care cauză, în perioada infantilă, boala nu se determină. Mai târziu, pe parcursul perioadei de copilărie, survin un şir de dereglări: scăderea văzului, auzului; retard psihic, convulsii epileptiforme.
în grupul de risc sunt incluse femeile care au în anamneză: infertilitate; copii cu vicii cardiace congenitale; copii morţi la naştere, sau care au decedat în primele luni de viaţă; copii cu alte vicii congenitale. Indicaţii pentru tratamentul specific. în sarcină, cu Chloridin şi Sulfadime- zin sunt gravidele seropozitive.
Copiii născuţi de mame seropozitive sunt supuşi tratamentului profilactic cu Chloridin şi Sulfadimezin. 19.Perioada puerperala fiziologica si patologica. Diagnosticul precoce al afectiunilor septico-purulente in perioada de lauzie. Mastitele de lactatie: manifestari clinice, conduita. Perioada puerperala fiziologica : Lăuzia se defineşte ca perioada de timp în care are loc retrocedarea modificărilor generale şi locale induse de starea de gestaţie, cu revenirea la starea morfofiziologica premergătoare acesteia. Lăuzia debutează imediat după perioada IV-a a naşterii şi se întinde pe o perioadă de 5 - 8 săptămâni. Prelungirea acestei perioade apare la femeile care alăptează şi la care instalarea primei menstruaţii apare după 6 - 7 luni sau mai mult. Involuţia modificărilor locale şi sistemice se realizează în trei etape: 1. Lăuzia imediată: cuprinde primele 24 ore după naştere. 2. Lăuzia propriu zisă: (secundară) cuprinde zilele 2-12 după naştere, perioada dominate de fenomene involutive rapide ale uterului, care devine organ pelvian. 3. Lauzia tardiva –intervalul ziua 12-6 saptamini. *Vulva în primele zile postpartum dispar edemele şi varicele vulvare, reaparetonicitatea cu refacerea orificiului vulvar, dar persistă un grad de beanţă a vulvei. *Vaginul revine treptat la dimensiunile iniţiale, fisurile vaginale se cicatrizează.După 2-3 săptămâni se refac şi pliurile şi columnele vaginale dar mai puţin reliefatedecât în antepartum.Din punct de vedere microscopic, în primele 10 zile de lăuzie are loc o regresie aepiteliului vaginului (datorită titrului estrogenic scăzut), acesta fiind de tip atrofie,parabazal. Ulterior nivelurile de estrogeni cresc determinând regenerarea mucoasei vaginale. *Perineul La nivelul acestuia se produce refacerea şi cicatrizarea leziunilortraumatice din timpul naşterii (rupturi spontane sau epiziotomiei). *Uterul –inaltimea scade cu 1-1,5 cm/ zi, astfel ca dupa ziua 10-12, nu mai poate fi palpat transabdominal. *Colul uterin-dupa 4-6 zile revine la lungimea normal, raminind permeabil pentru un deget. Perioada puerperala patologica: infectia tractului genital care apare dupa nastere, in perioada lauziei. Factori de risc sunt: examinarile vaginale multiple in timpul travaliului, cresterea duratei travaliului, femei cu nivel socio-economic scazut, anemie, nutritie deficitara(imunitate scazuta). Formele anatomo-clinice: -endometrita -endomiometrita -endoparametrita. Tabloul clinic: febra 38-38,5 C, frisoane, cefalee, tahicardie. Lohiile sunt maronii, modificate, mirositoare, uterul subinvoluat si sensibil. Tratament: antibioticoterapie selectiva in functie de rezultatul antibiogramei, medicatie uterotona (ergometrina); medicatie antiinflamatorie; antialgice.
Mastita acuta: la inspectie sinul marit in volum, tegumentele hiperemice , circulatie colaterale bogata. La palpare sinul este dureros cu temperatura locala crescuta, cu tegumentele infiltrate si edematiate. Evolutia naturala este spre fistulizare spontana sau extindere in profunzime (panmastita). Se indică: hemolucograma completă atunci când se suspectează o mastita acută la o lehuză . Hemoleucograma arată cel mai adesea leucocitoza ;examenul ecografic mamar la o pacienta cu mastită acută, dacă se suspectează o evoluţie nefavorabilă (abces) Tratament: igiena stricta a regiunii areolei mamelonare, intreruperea alaptarii, tratament antibacterian, punga cu gheata, golirea permanenta a sinului.
-avort spontan precoce-pina la 12 sapt. -avort spontan tardiv-13-21 -nasterea premature-22-37sapt. -avort habitual sau boala avortiva -daca fatul moare pe parcursul sarcinii in intervalul 22-28sapt.- nastere premature nerealizata Grupele de risc: *mame necasatorite *sarcini nedorite *virsta sub 18 ani sau mai mare de 35 ani *nivel cultural scazut *prezenta unui copil mic la domiciliu *absenta sau insuficienta unui control medical *eforturi fizice mari la serviciu *intoxicatiile cornice, alcoolismul *prezenta la mame patologiilor endocrine: DZ, sindrom adrenogenital, hipoterioza, SOP *prezenta malformatiilor uterine congenitale( uter septet, uter bicorn), incompetent cervico-istmica *istoric de nastere premature *istoric de nastere a unui copil mort sau de moarte neonatal precoce *greutate sub 50 Kg Diagnostic pozitiv: *Semne premonitorii -contractilitate uterine excesiva -crampe suprasimfizare asemanatoare celor menstruale -crampe abdominal -dureri lombare constant sau cu character colicativ -senzatie de presiune perineala -secretie vaginala abundenta -poliurie *Semne functionale -contractii uterine anormale, dureroase si frecvente, mai mult sau mai putin regulate, cu discrete crestere a tonusului uterin -dureri lombare, abdominal ce pot fi insotite de senzatie de presiune abdominal -eliminarea dopului gelatinos -daca membranele sunt rupte, scurgerea lichidului amniotic -scurgere sanguinolenta(uneori). Examenul cu speculul va preciza originea -existenta unor semne functionale urinare
-palparea uterina pentru a constata contractile uterine, a masura IFU, a preciza prezentatia fetala -examenul in valve poate pune in evident existent unei hemoragii, scurgerea lichidului amniotic, eliminarea dopului gelatinos. -tuseul vaginal va preciza starea colului uterin. Conduita: repaus la pat -hidratarea venoasa si sedarea - Progesteron natural sau progestative (Utrogestan 200-400 mg/zi sau Duphaston 20-40 mg/zi) -Antispastice (Papaverina) - Blocantele canalelor de Ca( Nifedipina cite 1 tb la 20 min, apoi 4-6 tab/zi=10 mg) - Agenti tocolitici( Mg sulfat) Profilaxia nasterii premature: *supravegherea perinatala cu monitorizarea pacientelor cu risc crescut de NP *indepartarea factorilor care au un rol in declansarea prematura a nasterii, inainte de aparitia unei noi sarcini *programele specific de educatie ale femeilor gravide: interzicerea fumatului, consumului de alcool, droguri, eforturilor fizice mari *informarea populatiei feminine supra masurilor de igiena, necesitatea frecventarii consultatiilor prenatale *evitarea actului sexual intre saptaminile 20-36 saptamini de sarcina la gravidele cu risc crescut pentru NP *repaus prelungit la pat si evitarea eforturilor fizice *cerclaj profilactic, aplicat intre 14 si 18 saptamini de sarcina, sub tratament anstispastic sustinut *tratarea infectiilor cervico-vaginale *amniocenteza terapeutica cu evacuarea a aprox 500 ml LA, daca hidroamniosul cauzeaza supradistensie si contractii uterine *corectarea deficientelor nutritionale.
Există doua tipuri de sarcină gemelară: monozigotă (se nasc gemeni cu acelaşi cod genetic şi de sex identic) şi dizigotă (se nasc gemeni genetic diferiţi). Gemenii dizigoţi provin din două ovocite diferite fecundate în acelaşi ciclu menstrual. Gemenii monozigoţi rezultă din divizarea unui embrion, sunt de acelaşi sex şi genetic identici. Diagnostic: Datele examenului clinic al gravidei, ce include cercetarea anamnezei, indicii înălţimii fundului uterin (ÎFU) şi al circumferinţei abdomenului, de pistarea la palpare a 3 sau mai multe părţi fetale mari, mişcarea precoce a feţilor în diferite sectoare ale uterului, depistarea la auscultaţie a două sau mai multe zone autonome de bătăi ale cordului fetal permit doar să suspec tăm prezenţa unei SG. Din factorii enumeraţi mai sus cel mai preţios semn clinic sunt datele supravegherii creşterii uterului gravid. La majoritatea femeilor cu duplex în termene precoce dimensiunile ute rului corespund cu dimensiunile în sarcina monofetală. începând cu trimes trul II al sarcinii, dimensiunile uterului devin mai mari. Deja la 16-22 săp tămâni de gestaţie ÎFU în sarcina gemelară considerabil depăşeşte (cu 2-3 cm) indicele analog în sarcina monofetală. Ulterior (la 26-28 săptămâni), de asemenea, se observă creşterea progresivă a ÎFU, diferenţa constituind 4-6 cm (în comparaţie cu sarcina unică). Viteza creşterii ÎFU în această perioa dă este de 1,5-2 cm pe săptămână. După 28 săptămâni de gestaţie tempoul creşterii ÎFU diminuează. De la 35 săptămâni viteza creşterii ÎFU în prezenţa unuia sau a doi feţi este practic identică, însă diferenţa datelor iniţiale ale ÎFU pentru vârsta gestaţională dată persistă. Cercetarea ultrasonoră permite nu numai diagnosticarea precoce a gemelităţii, ci şi aprecierea aşezării, prezentaţiei, caracterului dezvoltării feţilor, localizării, structurii, numărului de placente, cavităţi amnionale, volumului lichidului amniotic, prezenţa malformaţiilor congenitale sau a morţii antenatale a unuia sau a ambilor feţi. Conform protocolului clinic: Diagnosticul clinic al sarcinilor multiple În primul trimestru: *istoricul familial sau personal de sarcină multiplă; *tratamentul pentru sterilitate: stimularea ovulaţiei sau aplicarea metodelor de reproducere asistată; * vârstă înaintată; * paritatea înaltă. În trimestrele doi şi trei: · fundul uterin ascensionat cu mai mult de 5 cm, faţă de cât ar trebui să fie corespunzător vârstei gestaţionale; · palparea a mai mult de 2 poli fetali; · auscultarea a cel puţin 2 focare cardiace fetale independente cu ritm diferit prin cel puţin 10-15 bpm Primul examen ultrasonografic în sarcinile multiple trebuie efectuat până la 14 săptămâni de sarcină, stabilirea corionicităţii şi amnionicităţii practic la toate pacientele e posibilă doar până la acest termen. Un examen ultrasonografic la 18-22 s.a pentru stabilirea anomaliilor congenitale trebuie să dureze în mediu 30 min. Examenul sonografic efectuat cu scopul monitorizării creşterii fetale dureză nu mai puţin de 45 min. · Examenul ultrasonografic în sarcinile multiple monocorionice necomplicate începând cu 20 s.a trebuie efectuat la fiecare 2 săptămâni, iar în cele dicorionice la fiecare 3-4 săptămâni.
* Luarea la evidenţă a pacientelor cu sarcini multiple: Sarcina multiplă e însoţită de o multitudine de complicaţii antepartum, intra şi postpartum, de pierderi perinatale mult crescute, iată de ce e considerată o sarcină patologică. Direcţionarea pacientelor cu sarcini multiple către medicul obstetricianginecolog pentru luarea la evidenţă. * Monitorizarea acestui contingent de paciente pe tot parcursul sarcinii: Determinarea precoce a diagnozei de sarcină multiplă şi a corionicităţii acesteia asigură o conduită corectă. Diagnosticarea timpurie a complicaţiilor, iniţierea tratamentului şi la necesitate trimiterea pacientei în staţionar. Obligatoriu: • Anamneza • Examenul obiectiv • Examenul de paraclinic • Diagnosticul diferenţiat • Tratament în raport cu complicaţia survenită Sarcina multiplă trebuie suprevegheată de către medicul obstetrician-ginecolog şi nu de catre medicul de familie . Pacientele cu sarcini gemelare sunt luate la evidenţă în cadrul Secţiilor Consultative ale Centrelor Perinatologice de nivel II. Se recomandă examinarea şi concordarea tacticii terapeutice cu Secţiile Consultative ale Centrelor Perinatologice de nivel III în sarcinile: a. Monocorionice-monoamniotice; b. Multiple de ordin înalt; c. Sindromului poli/oligo; d. Retardului de creştere intrauterină; e. Masei discordante >25%; f. Morţii intrauterine a unuia din gemeni; g. A sarcinilor complicate prin patologii grave extragenitale. Pacientele, cu sarcini multiple obţinute în urma metodelor de reproducere asistată până la termenul de 16 săptгmâni, sunt monitorizate atât de medicul ginecolog din secţia consultativă, cât şi de medicul ginecolog din cadrul Centrului de Medicină Reproductivă unde a fost efectuată procedura.
Cele mai frecvente complicaţii materne, observate în trimestrele II şi III sunt: iminenţa de întrerupere sau prematuritatea (la fiecare a doua femeie), anemia gravidelor (la fiecare a doua femeie), gestoze tardive (la fiecare a cin- cea), polihidramnios (Ia 5%). Manifestările clinice ale acestor complicaţii în sarcinile gemelare apar mai precoce decât în cea monofetală. Astfel, "termene critice" pentru sarcina gemelară, când creşte riscul de întrerupere prematură a ei, sunt termenele de 18-22 şi 31-34 săptămâni; pentru anemie - 18-32 săptă mâni; pentru disgravidie tardivă - 26-36 săptămâni; pentru polihidramnios - 18-22 săptămâni de gestaţie. Complicaţiile frecvente ce apar pe parcursul evoluţiei unei sarcini multiple sunt: retardarea în dezvoltarea intrauterină a feţilor, mal formaţiile congenitale fetale, moartea antenatală a unuia sau a ambilor feţi. Stările hipertensive în sarcinile multiple: Măsuraţi presiunea arterială şi determinaţi pierderile de proteine prin urină la orice consultaţie antenatală a pacientei. Recomandaţi pacientelor cu sarcini multiple Aspirină 75 mg pe zi, începând cu a 12 săptămână de sarcină, dacă are cel puţin unul din factorii de mai jos: · Prima sarcină; · Vârstă mai mare sau egală cu 40 ani; · IMC 35 kg/m2 sau mai mult la prima vizită; · Istoric familial de preeclampsie. Tactica obstetricală în sarcinile multiple complicate cu HTAIS, preeclampsie şi ecalmpsie nu diferă de cele din sarcinile cu un singur făt. *Folosirea îndelungată (până la 3 luni) de la 20 săptămâni de sarcină a preparatelor de fier (ferroplex, ferroceron, ferrogradurnet etc.); *Spitalizarea în caz de depistare a semnelor precoce ale complicaţiilor sarcinii, indiferent de termen şi spitalizarea prepartum la 36 săptămâni pentru aprecierea stării feţilor şi luarea deciziei despre calea şi termenul optim de naştere.
Psihogena (schimbul dе regim, climatul, stresul, surmenagul, anorexie) Hipotalamica: primara: - distrofia adipozo- genitala, - sindromul Laurens-Mun- Bidl, secundara: - patologie extragenitala grava (diabet zaharat, hepatică, cardio-vasculara, intoxicatii,.) Hipotalamo-hiроfizară: -hiperprolactinemie. Hipofizară: primara: - nanizm hipofizar - gigantism hipofizar secundara: - sindromul Sheehan, - acromegalia, - boala Iţenco-Cushing.
Primară:
1. disgenizia gonadelor: - sindromul Şerşevski - Turner, - formă pură, - formă mixtă. 2. feminizare testiculara (sindromul"Morris”); 3. hipofuncţia primară а ovarelor. Secundară: 1. sindromul ovarelor casexice (climax precoce); 2. sindromul ovarelor rezistente; 3. tumori virilizante; 4. postcastrală; 5. sindromul ovarelor polichistice Amenorea uterină Primară:
- sindromul Rосhitanski - Кiustnеr – Наuzег (lipsa uterului) - tuberculoza endometriului. Secundară: - tuberculoza, luis; - sindromul Aşerman; - radioterapie intrauterina; -întroducerea intrauterină а sol. Iod Clasificarea amenoreei conform OMS :
Amenorea fiziologică 1. fetiţe, 2. gravide, 3. lactatie, 4. menopauza.
Anamneza: ereditar, antecedente, ciclul menstrual. - Inspectia: morfotip, pi1ozitate, tiroida. - Examen ginecologic - Proba сu progesteron - Dozarea prolactinei în sînge - Dozarea FSH şi LH în sînge - Amenoreea + hipertrihoz:1 7 KS in urina, - Proba сu dexametazon
-amenoree de prepubertate sau premenopauza -amenoree de lactatie -amenoree din starile de anorexie severa -amenoree-galactoree iatrogena -amenoree secundara de cause hipotalamice, hipofizare, ovariene, uterovaginale. 23. Cuplul steril. Definitie. Cauze. Diagnostic pozitiv. Tactica MF. Definitie: imposibilitatea cuplului de a realiza functia de procreare, dupa un an de coabitare constanta, fara restrictii formeaza cuplul steril. Cauze: *În funcţie de momentul apariţiei: - infertilitate primară 4-7% - infertilitate secundară 6-13% *În funcţie de partener: - cauză numai feminină 30-40% - cauză numai masculină 20-30% - cauză mixtă (feminină şi masculină) 20-30% - cauze neidentificate (de origine neclară) 10-20% *În funcţie de cauzele specifice la femeie: - cauzele tubo-peritoneale 40-50% - cauze endocrine 30-40% - cauze cervicale 5-10% - cauze neidentificate 20-30%. *În dependenţă de cauzele specifice la bărbat - Patospermie 20—30% - Patologia glandelor accesorii 5-10% - Varicocele 10-15% - Cauze neidentificate 40-50%. Diagnostic pozitiv:
Tactica MF: Evaluarea femeii
chlamidie, micoplasmă);
foliculometrie, controlul hormonal). Evaluarea partenerului
24. Tumorile benigne si maligne ale colului uterin. Factori de risc. Diagnostic precoce. Tactica MF in diagnosticul precoce. Aprecierea tacticii medicale. Tumorile benigne ale colului uterin: *Hiperplazia microglandulara a mucoasei endocervicale este rezultatul raspunsului stimulilor hormonali la contraceptivele orale sau la inflamatie. *Polipul cervical: este o formatiune tumorala, situata in canalul cervical, mica, benigna, pediculata. Provine cel mai adesea din endocervix. *Alte tumori benigne: papilomul colului uterin, leiomiomul si fibromul uterin. Toate aceste formatiuni se trateaza chirurgical, prin excizia lor. Tumorile maligne ale colului uterin: I. Forme preclinice: Ca in situ Ca microinvaziv II. Forme clinice: Ca pavimentos Ca cu cheratinizare Ca fără cheratinizare Adenocarcinom cu diverse grade de diferenţiere Ca din celule clare Ca slab-diferenţiat Etiopatogenia cancerului colului uterin, ca şi a cancerului multor altor lo calizări nu este cert determinată în prezent. Factori de risc: *Factorul socioeconomic. Pătura social-vulnerabilă, lipsa asigurărilor medicale includ femeia în grupul de risc. *Activitate sexuală înatlă. Infectarea cu virusul papilomei umane este riscul principal pentru a face cancerul cervical. *Parteneri sexuali multipli. * Debut prematur al vieţii sexulale (pînă la 16 ani) *Contaminarea cu HIV. *Multiparitatea. Acest factor augmentează riscul apariţiei cancerului cervical, în sprecial la femeile infectate cu HPV *istoric personal de fumat *leziuni precursoare : − majoritatea displaziilor uşoare şi moderate regresează spontan − displazia moderată sau severă este cunoscută sub numele de CIN de grad I, II şi III − rata de progresie de la displazia moderată la cea severă este de 1% pe an − riscul de progresie a displaziei severe este de 16% la 2 ani şi de 25% la 5 ani − CIN de grad III, netratată, va progresa spre carcinom invaziv în >12% din cazuri Diagnostic precoce: Carcinoamele in situ şi microinvazive (stadiul precoce) sunt asimptomatice în marea majoritate a cazurilor. Diagnosticul precoce este posibil în aceste cazuri numai cu ajutorul examenului citologic şi al colposcopiei . Elementele sugestive pentru diagnosticul de CC invaziv sunt: • factori de risc prezenţi anamnestic • scurgeri sero-sangvinolente relativ abundente, intermitente şi nedureroase la nivelul organelor genitale externe, care pot surveni intermenstrual/ postcoital • leziune ulcerată/ exofitică, uşor sângerândă la atingere, frecvent palpabilă la un examen fizic genital (tuşeu vaginal, examinare pelvină bimanuală şi tuşeu rectal) • examen citologic şi colposcopic pozitiv. În fazele avansate, la acestea se pot adăuga: durerea pelvină unilaterală iradiată în flanc • pierderea de urină şi/sau de materii fecale prin vagin (fistule), anemia/ hemoragia acută vaginală cu interesarea plexurilor venoase, edemele membrelor inferioare Datorită extensiei tumorale la peretele pelvin şi obstrucţiei uretrale poate apărea triada caracteristică a stadiului IIIB de boală: sciatalgie, edem uni-/bilateral al membrelor inferioare şi hidronefroză. Tactica MF in diagnosticul precoce: screeningul CCU se efectuează o dată la doi ani, femeilor de la 25 la 64 ani, prin metoda simplă şi efectivă cum este testul citologic Babeş-Papanicolau. Aprecierea tacticii medicale: Tratamentul CC este diferit între cele două grupuri distincte de paciente: cele cu stadii precoce (0 şi I) şi cele cu stadii avansate (II, III şi IV) de boală. Chirurgia este tratamentul de elecţie în carcinoamele in situ şi în cele preinvazive, şi este recomandată în tratamentul stadiilor IA, IB, IIA. Radioterapia reprezintă unica modalitate terapeutică în stadiile nechirurgicale precum IIB, IIIA, IIIB sau ca tratament postchirurgical în prezenţa metastazelor ganglionare. *CIN I: leziunile vor fi urmărite periodic (frotiu citovaginal repetat, colposcopie) – 57% dintre aceste leziuni regresează; în caz contrar, se vor trata ablativ. * CIN II-III: terapii ablative (criochirurgie, terapie laser cu CO2, electrocoagulare diatermică, excizie prin procedură electrochirurgicală [LEEP]. cu electrozi de radiofrecvenţă cu curent alterantiv) * leziunile cu risc scăzut (low-grade) sau CIN II cu zona leziunii bine vizibilă colposcopic: terapii ablative sau urmărire riguroasă la fiecare 6 luni. 25.Starile de fon si precanceroase ale colului uterin. Diagnostic precoce si aprecierea tacticii medicale. Monitorizarea. Profilaxia. I. Procesele de fond 1.psevdoeroziunea(ectopia) 2.extropionul erozat ( psevdieroziunea in asociere cu deformatiile cicatriciale ale colului uterin) 3.eroziunea vera 4.leucoplazia 5.eritroplazia 6.polipul 7.papilomul 8.endometrioza 9.endocervicita II. Proces precanceros-displazia III.Cancer preinvaziv(intraepitelial, carcinomul in situ) IV.Cancer invaziv
I. Displazie: Moderată /Severă II. Leucolpazie cu atipie III. Eritroplakie IV. Hiperplazie gladulară (adenomatoză)
Vârsta pentru începutul screening-ului: - de la 25 de ani; - de la 21 de ani sau timp de 3 ani după începutul vieţii sexuale; - de la 18 ani, datorită unei rate înalte de activitate sexuală la acestă vârstă; - de la 30 de ani pentru programele noi (bazate pe HPV-testare); de la 25 de ani pentru programele existente (examenul citologic clasic) . La moment însă nu există argumente ştiinţifice care ar determina vârsta optimă pentru a începe screening-ul. Perioada de efectuare a screening-ului: - la fiecare 3-5 ani; - nu mai rar de o dată în 3 ani; - anual, dacă screening-ul se bazează pe frotiurile clasice sau la fiecare 2 ani dacă la baza screening-ului stă citologia lichidă. Intervalul poate fi mărit până la 2-3 ani în cazul pacientelor cu vârsta ≥ 30 ani, luîndu-se în calcul rezultatul examenului citologic precedent şi factorilor de risc. *HPV vaccinarea. Recomandările curente de imunizare sînt: Vaccinarea fetelor de 11-12 ani, în 3 doze, cu a 2-a şi a 3-a doză administrată cu 2 şi 6 luni mai tîrziu decît prima. Vaccina HPV poate fi administrată concomitent cu alte vaccine. Fetele de 9 ani pot fi vaccinate la discreţia medicului. Femeile nu se vaccinează în timpul gravidităţii. * Prezervativele asigură o anumită protecţie împotriva infectării cu HPV, precum şi a altor maladii sexual-transmisibile. *Pap-testul este cea mai efectivă metodă depistare a cancerului cervical în stadiile precoce.
*Frotiul pentru examenul citologic va fi luat de pe suprafaţa ectocervixului cu ajutorul unei spatule, iar din endocervix – cu ajutorul unei periuţe speciale – endobrush. Frotiul nu va fi luat: - mai devreme de 48 H de la contactul sexual; - în timpul menstruaţiei; - în timpul tratamentului de o altă infecţie genitală; - mai devreme de 48 H de la utilizarea lubrifianţilor, soluţiei de oţet sau Lugol, tampoanelor sau spermicidelor; - după examene sau instilaţii ale vaginului *Inspectia vaginului si colului in valve *Examenul digital vaginal, rectal. *testul Lugol-testul Lahm-Schiller:badijonarea colului cu solutie Lugol 1-2 %.Colul normal se coloreaza in brun, datorita prezentei glicogenului in celulele normale ale epiteliului malpighian.Testul negative-aparitia de zone iod negative(care nu se coloreaza). *Testarea HPV,testarea HPV-AND,testarea HPU si tipizarea virala *Colposcopia *Cistoscopia Aprecierea tacticii medicale:in functie de rezultatul citologiei, exista mai multe modalitati de abordare: 1.PAP normal, fara celule maligne:se repeta annual toata viata sau se repeta anual pina la doua frotiuri normale consecutive, apoi se repeta din 3 in 3 ani. 2.Inflamatia severa si ing\fectia, fara elemente de atipie, necesita tratamentul corespunzator, frotiul se repeta obligatoriu dupa tratament, la maxim 2-3 luni. 3.Atipiile usoare, nespecifice necesita doar repetarea frotiului PAP in maxim 4-6luni. 4. Atipia cu koilocite, fara elemente de neoplazie necesita repetarea in maxim 4-6 luni. 5.Elemente de displazie usoara/moderata/severa sau atipie persistent:colposcopie+biopsie. 6.Celule columnare atipice pe frotiul PAP: chiuretaj endocervical+biopsie de endometru Monitorizarea: examen citologic repetat la interval de 4-6 luni. În cazul în care fotiul este iarăşi pozitiv, pacienta este îndreptată la colposcopie; la obţinerea succesivă a două frotiuri negative, pacienta revine la regimul obişnuit de screening. Dacă interpretarea materialelor ramâne neschimbată, este permisă supravegherea cu control citologic peste 6 şi 12 luni, sau testarea la HPV peste 12 luni. In caz de CIN I-monitoringul o data la 3 luni timp de 1 an. In caz de CIN II-monitoringul 1 data la 3 luni, apoi la 1 an. In caz de CIN III- monitoringul 1 data in luna-3 luni, 1 data in 3 luni-9 luni, o data la jumatate de an-1 an. 26. Tumorile benigne, maligne ale ovarelor. Diagnosticul precoce. Tactica Mf. Colaborarea cu specialistii de profil. Clasificarea tumorilor: *tumori derivate din epiteliul celomic: seroase/mucinoase/ endometroide/mezonefroide/tumori brenner/ carcinosarcom *tumori derivate din celulele germinale: disgerminomul/ teratomul matur, imatur/ carcinomul embrionar *tumori derivate din stroma gonadala: tecomul/tumora Sertoli *tumori neclasificate: fibrom/ leiomiom/lipom/limfom etc. Simptomatologie: durere abdominala, greutate in abdomenul inferior, intensa.Tulburari digestive ca balonare, constipatie.Tulburari menstruale ca singerari sau amenoree.Abdomen destins si tulburari urinare. Examenul obiectiv: tumorile voluminoase se pot palpa. La tuseul vaginal se poate determina santul de marcare intre uter si tumora, consistenta care poate fi chistica solida sau inegala.Mobilitatea (cele mobile sunt benigne).Sensibilitatea in general sunt nedureroase. Diagnostic precoce: -hemograma, VSH -test de sarcina, Pap-test -marker tumoral CA-125 -radiografie abdominala(chist dermoid) -TC, RMN
-ecografie transvaginala(dimensiune, continut, septuri intrachistice) Tumorile ovariene benigne: *Functionale: chisturi foliculare, de corp luteal, luteinice *Inflamatorii: abces ovarian sau tuboovarian *Neoplazice: epiteliale-chistadenom seros, mucinos, fibros; cu celule germinative-chist dermoid Chistul folicular: este descoperit accidental in timpul examinarii pelviene, cu exceptia situatiilor in care se rupe determinind durere si semne peritoneale. Managementul tumorilor ovariene: *Inainte de menopauza: -diametrul <=8 cm se va indica ecografie vaginala, daca e continut chistic se va lua la observatie +- CO 2 luni, daca dupa aceasta persista sau crestere se va indica tratament chirurgical. -diametrul <= 8 cm, dar cu continut solid se va indica tratament chirurgical. *Inainte de menopauza: -diametrul >8 cm se va indica tratament chirurgical *Dupa menopauza: tratament chirurgical. Tumori epiteliale maligne: tumori de tip glandular, adenocarcinom ovarian, sunt 90% din cancerele ovariene, apar la femei in postmenopauza.Este asimptomatic pina metastazeaza( >2/3 din femei se prezinta in stadii avansate), screeningul este ineficace. Chistadenocarcinomul seros este cel mai frecvent tip de cancer, tinde sa fie bilateral. Chistadenocarcinomul mucinos este o tumora mare, multiloculara, prin ruptura se pot implanta in peritoneu. Este de obicei asimptomatic sau semne nespecifice ca menstre neregulate in menopauza, polakiurue sau constipatie, distensie abdominala joasa, durere pelvina Diagnostic precoce: nu exista metode eficace de screening. Cresterea markerului tumoral CA-125, ecografie vaginala se efectuiaza. Studiile clinice au demonstrat că screeningul (prin examen clinic, ecografie transvaginală sau CA 125) nu este util în depistarea precoce a cancerului ovarian decât în cazurile cu risc crescut (istoric familial). Orice tumora ovariana va fi supravegheata clinic si ecografic , iar daca depaseste 7 cm in diamtru si /sau persista mai mult de 3 luni necesita tratament chirurgical. La femeile tinere se va tenta ablatia tumorii cu conservarea parenchimului ovarian sanatos. Mf va colabora cu specialistii de profil: medicul ginecolog oncolog sau chirurg oncolog să efectueze tratamentul chirurgical al cancerului ovarian.Psiholog pentru consiliere pre si post tratament. Medicul trebuie să indice pacientelor tratate pentru cancer ovarian să revină la controale periodice astfel: - în primul an - la 3 luni - în al doilea an - la 4-6 luni - în anul al treilea - la 6 luni - ulterior - anual . Depistarea precoce a recidivei creşte şansele de vindecare. Odată cu trecerea timpului, riscul de recidivă scade. La fiecare vizită, medicul trebuie să efectueze examinarea clinică a pacientei, să indice ecografia abdominală şi pelvină endovaginală, şi să indice dozarea CA125.
* Mastopatiile reprezintă grupa patologiilor de fond în apari ţia cancerului mamar. Ele întrunesc o serie de schimbări progresive sau regresi ve (proliferare, hiperplazie, atrofie, fibroză). Mastopatia poate apărea în două forme: nodulară şi difuză. *Mastoza fibrochistică (boala Reclus): leziune distrofică a sânului favorizată de factori hormonali (hiperestrogenism), care apare cel mai frecvent în decada a 4-a de vârstă. – durere ciclică, care apare după ovulaţie şi cedează la menstruaţie. Posibilă secreţie mamelonară. Palpator se percep noduli diseminaţi, bine delimitaţi, de consistenţa fermă, de mărime variabilă dând senzaţia palpatorie de “ciorchine de strugure”. Adenopatia axilară nu este prezentă constant şi are caracter de benignitate . * Chistul solitar al sânului: apare la femeile în preclimax , tumoră mobilă bine delimitată, neaderentă la planuri, cu creştere rapidă, fără adenopatie satelită . Tumori benigne: conjunctive : lipoame, fibroame
Papilomul intraductal solitar: tumora fecventa la virste intre 35-55 ani.Se caracterizeaza prin scurgeri mamelonare sanguinolente, seamana cu fibroadenomul. Papilomatoza: risc mic de malignizare, este o component a hiperplaziilor epiteliale benign, caracterizata prin prezenta unei formatiuni tumorale. Starile precanceroase: definesc un grup de afecţiuni care se corelează cu un risc crescut de degenerare malignă. Clasificarea Dupont – Page a riscului relativ(Rr) 1. Leziuni neproliferative (Rr mic 1,2 – 1,5 ) – displaziile chistice 2.Leziuni neproliferative fără atipii(Rr moderat 1,5 – 2,5) adenozele mamare 3. Leziuni proliferative atipice (Rr mediu 2,5 – 5,5) hiperplaziile ductale sau lobulare atipice, mastita cu plasmocite 4. Carcinoamele in situ ductale sau lobulare, boala Paget (Rr 5,5 – 10 ) Mastita cu plasmocite: apare la paciente între 20 şi 30 de ani; are debut de tip inflamator: inflamaţie localizată sau care cuprinde întreaga glandă în urma căreia rămâne o tumefacţie neregulată, dureroasă ce poate retracta mamelonul sau infiltra tegumentele; se însoţeşte de o secreţie mamelonară sero-purulentă, macroscopic tumoare galben-brună; microscopic – infiltrat interstiţial limfoplasmocitar şi epitelii atipice, tratament – mastectomia totală simplă.
Anatomia patologică : descrie 2 grupe de leziuni : 1) cutanate, eczematiforme (cruste, congestie şi prurit) pe mamelon şi areolă, evoluând spre ulceratie. Micro: pe biopsie cutanată se observă în epidermul eczematizat celule Paget (mari, cu citoplasma clară, vacuolară, cu nuclei voluminosi, multipli nucleoli şi mitoze). 2) tumora, localizată frecvent central: cancer epitelial cu punct de plecare canalele galactofore, Microscopic: numeroase mitoze atipice, monstruozităţi nucleare, prezintă celule Paget. Clinic:
�� apare la femei între 40-60 ani, afecţiunea fiind frecvent unilaterală. �� debutează ca o eczemă cutanată, cu vegetaţii cornificate, evoluând spre ulceraţie policiclică, pruriginoasă, NEdureroasă, cu evoluţie lentă (în ani). �� cicatrizarea poate determina retracţia mamelonului şi, în timp, se remarcă apariţia formaţiunii tumorale. �� adenopatiile axilare pot fi prezente. Diagnosticul se stabileşte pe elementele clinice şi pe biopsia de piele şi tumoră.
Diagnosticul, deşi uneori aceste leziuni pot fi simptomatice prin patologia asociată, este exclusiv paraclinic. Mamografia poate constata microcalcificări diseminate,nesistematizate, Ecografia ductală observă proliferări epiteliale (dar nu le poate preciza tipul), RMN poate observa angiogeneza tumorală la 50% dintre carcinoamele in situ. Un contingent semnificativ îşi datoresc diagnosticul unor biopsii „accidentale”, care explorează alte leziuni displazice vizibile imagistic. Evoluţia se face spre dezvoltarea neoplasmului invaziv, cu risc relativ de malignizare.
a) simptomul terenului apare la strîngerea uşoară a pielii, deasupra tumorii, în rezultat se formează o retracţie a pielii în formă de teren. b) simptomul umbilicaţiei - apare cînd tumora aderă la pielea, astfel pielea retrăgînduse în formă de pîlnie. c) simptomul ’’coajă de lămîie’’ - în caz de limfostază pielea capătă aspect de coajă de lămîie. d) simptomul Krauze - induraţia mamelonul şi areolei. În fazele clinice ale cancerul glandei mamare pot fi prezente metastaze în unul sau în mai 21 mulţi ganglioni limfatici axilari pe partea afectată. II. Formele difuze se întîlnesc în 3 – 5% cazuri. Se manifestă prin absenţa tumorii în glanda mamară şi mărirea în volum a acesteia. În formele difuze ale cancerului glandei mamare poate fi prezent simptomul „coajă de lămîie”, infiltraţia ţesutului glandular are contururi neclare. Sunt prezente edemul, hiperemia şi dereglările ulceroase ale pielii în rezultatul alimentaţiei insuficiente a tumorii cu sînge. Mamelonul poate fi plat, retractat sau deplasat. Forma difuză uneşte 3 feluri de cancere: 1. Cancerul edemo-inflamator sau mastitofor - se caracterizează prin mărirea glandei mamare în volum, prin prezenţa edemului şi infiltraţiei ţesutului glandular. Pielea glandei mamare poate fi hiperemiată, poate fi prezentă şi temperatură locală, simptomul „cojii de lămîie” poate fi pozitiv, mamelonul poate fi plat, edemaţiat. Cancerul edemo-inflamator sau mastitofor apare, de regulă, la femeile tinere, mai des după o dereglare hormonală: graviditate, avort, etc. Această formă de cancer deseori este confundată cu mastita acută. Se diferenţiază de mastită acută prin lipsa simptoamelor de intoxicaţie, a febrei. Mastita acută, spre deosebire de cancerul edemo- inflamator mai frecvent apare la femeile care alăptează copilului la sîn. 2. Forma de erizipel - se caracterizează prin hiperemia pielii fără hotare clare, sub formă de limbi de foc, care uneori trec de hotarul glandei mamare pe cutia toracică. Este un cancer „acut”, care progresează foarte repede. Diagnosticul diferenţiat trebuie de efectuat cu erizipelul, unde avem prezente simptomele de intoxicaţie, a febrei, pacienta ne poate arăta la locul pe unde a pătruns infecţia. 3. Forma de cuirasă – se manifestă prin micşorarea în volum a glandei mamare cu formarea cutelor pe ea, retracţia mamelonului şi areolei. La palpare toată glanda mamară reprezintă un infiltrat tumoral de consistenţă dură, care capătă aspectul unui plast în formă de cuirace, care este fixat de cutia toracică. De obicei infiltrează nu numai muşchii pectorali, ci şi intercostali. III. Forma intracistică se întîlneşte pînă la 0,5% cazuri. Este o variantă a cancerului care apare pe fondalul peretelui unui chist. Clinic se caracterizează prin prezenţa unei formaţiuni elastice, moi, care puţin poate să adereze le piele şi la ţesuturile adiacente. La puncţia chistului putem căpăta un conţinut sangvinolent. Ultrasonografia glandelor mamare, mamografia şi investigaţia citologică a conţinutului acestui chist pot confirma diagnosticul de cancer. IV. Maladia Paget sau cancerul mamelonului se întîlneşte în 0,7-1% cazuri. Se caracterizează prin apariţia pe mamelon , uneori şi pe areolă, a crustelor, fisurilor, a scuamelor cu suprafaţa granulată. Din aceste fisuri se elimină limfă ,iar uneori chiar sînge. Dacă maladia este depistată la timp, atunci este afectată numai epiteliul mamelonului şi în acest caz avem un cancer intraepitelial, adică „in situ”. În caz contrar, tumora afectează derma şi avem deja un cancer infiltrativ, uneori cu afectarea tumorală a glandei mamare. În acest caz cancerul se clasifică conform dimensiunilor tumorei palpabile. Diagnosticul diferenţiat se face cu exema mamelonului. Etapele de screening: * Examinarea clinică a glandelor mamare a persoanelor feminine cu vârsta 18 de ani conform recomandărilor. *Programarea femeilor pentru investigaţii ultrasonore sau mamografie . Metodele tradiţionale de depistare precoce ale CGM includ: 1. Screeningul: - Clinic, - Instrumental: USG, Mamografia. 2. Autocontrolul glandelor mamare. Medicul de familie e principala persoana în depistarea CGM, el aplică screeningul clinic şi familiarizează femeile cu metoda autocontrolului glandelor mamare. Screeningul clinic – este investigaţia clinică a glandelor mamare şi ganglionilor limfatici axilari. Se efectuează de medicul de familie o dată în an; data efectuării şi rezultatul se înscriu în fişa ambulatorie a femeii. La depistarea oricării patologii (umbilicarea pielii, retracţia mamelonului, formaţiuni nodoze, tumori, mărirea ganglionilor limfatici axilari) îndreaptă bolnava la consultaţia oncologului raional.Pina la virsta de 30 ani se recomanda autopalparea sinilor lunar.Intre 30-40 ani se recomanda examen clinic efectuat de un medic specialist o data pe an, cu efectuarea unei mamografii la primul examen. Intre 40-49 ani o mamografie la 2 ani. Intre 50-65 ani o mamografie annual. Ginecologul - efectuează investigaţia clinică a glandelor mamare la toate femeile care s-au adresat, fiindcă patologia organelor genitale (anexită acută sau cronica, miom uterin, polipoza endometrială, etc.) ridică riscul în CGM. Ginecologul de asemenea, după fixarea în fişă ambulatorie a diagnosticului ginecologic, indică rezultatul investigaţiei clinice a glandelor mamare şi ganglionilor limfatici axilari; la depistarea patologiei în glandele mamare îndreaptă bolnava la consultaţia oncologului raional sau municipal. La adresarea femeilor cu oarecare problemă de sănătate la Centrul Consultativ în registratura acestuia se precizează dacă femeia a trecut investigaţia profilactică a glandelor mamare şi la ginecolog; persoanele care în ultimul an n-au trecut aceste investigaţii se îndreaptă in cabinetul de investigaţie profilactică, în care pe lângă frotiul de pe colul uterin pentru testul „papanicolau”, se vor controla şi glandele mamare. Tactica MF in diagnosticul precoce al starilor de fon si precanceroase: *Colectarea anamnezei * Investigaţii clinice * Investigaţii paraclinice * Mamografia (conform recomandărilor) * USG (conform recomandărilor) * Radiografia cutiei toracice * ECG
* Analiza generală a sângelui * Analiza generală a urinei * Biochimia sângelui * Indicii coagulogramei * Efectuarea diagnosticului diferenţial
Boala inflamatorie pelvina este rezultatul unei infectii vaginale ascendente ce afecteaza uterul, trompele uterine, ovarele, parametrele si ulterior restul cavitatii pelviene uneori propagandu-se pana in abdomen. Este considerata o afectiune cu transmitere sexuala, dar poate aparea si in urma unor manopere invazive la nivelul uterului prin folosirea de instrumente contaminate sau prin dislocarea florei vaginale. Debuteaza ca o infectie asimptomatica pe o perioada relativ lunga de timp putandu-se solda cu instalarea infertilitatii feminine, abcese in zona pelviana, peritonite si in cazuri rare poate fi letala. Simptomele: 1.disconfort in regiunea inferioara a abdomenului. 2.eliminari vaginale galbene sau verzi cu miros neplacut. 3.disurie 4.greturi si vome. 5.febra
6.durere in timpul actului sexual. Diagnostic pozitiv: a) Simptomele pot avea intensitati diferite, sunt 3 criteii necesare pentru punerea diagnosticului:1.Durere in micul bazin, 2. Durere la mobilizarea colului ; 3. Dureri in timpul examenului vaginal bimanual al anexelor. b) Evolutia nefavorabila este sugerata de: Temperatura peste 38,5 grade, Leucoree purulenta > 10.500 cel/ mcl, VSH crescut, Cresterea proteinei C reactive; depistarea diplococilor gramnegativi in frotiul continutului canalului cervical c) Diagnosticul este completat de: Evidentierea histologica a endometritei in materialul de biopsie, Evidentierea ecografica sau celioscopica a abcesului tubar.
Evidentierea leziunilor, Recoltarea de puroi pentru cultura si antibiograma
-apendicita -sarcina ectopica -avortul septic -endometrioza -apoplexie ovarian -chistul ovarian -colita
-rasucirea chistului ovarian -alte procese ale cavitatii peritoneale. Tactica MF: se realizează de către medicul ginecolog, după o diagnosticare documentată.Tratamentul poate fi de două tipuri, respectiv medicamentos şi chirurgical. constă, în principal, în administrarea de antibiotice, analgezice, antiinflamatorii, medicamente împotriva durerii abdominale, antialgice şi repaus la pat, evitarea frigului, umezelii. Se recomandă evitarea raporturilor sexuale până la terminarea tratamentului şi dispariţia infecţiei şi tratarea ambelor parteneri pentru ca boala să nu se răspândească sau pentru a nu exista riscul de recidivă. Folosirea contraceptivelor orale oferă o protecţie indirectă împotriva apariţiei BIP pentru că determină crearea unui mucus cervical mai gros, astfel încât bacteriile nu pot ajunge cu usurinţă la tractul genital superior. *Tratamentul ambulatoriu este admisibil daca t este <= 38C, leucocitele <11.000celule/mcl. Antibiotice: Ofloxacina 400 mg 2 ori/zi, timp de 14 zile per os + Metronidazol 500 mg 2 ori/zi per os. Ceftriaxona 250 mg i/m o data in zi + Doxaciclina 100 mg 2 ori/zit imp de 14 zile per os. *Daca este suspectarea la abcese, febra > 38 C, cind nu este posibila administrarea perorala a medicamentelor, lipsa efectului de la terapia antibacteriana perorala timp de 48 ore, in diagnosticul neclar, cind pacienta este nedisciplinara se vor interna obligatoriu in spital. 29. Maladiile sexual transmisibile si rolul lor in afectarea functiei reproductive a femeii. Rolul MF in profilaxie, diagnostic precoce, tratament si monitorizare. MST pot fi distribuite în 3 grupuri: 1. Maladiile venerice clasice - Sifilisul - Gonorea - Şancroidul - Limfogranulomatoza veneriană - Granulomul inghinal 2. Maladiile sexual transmisibile cu localizare predilictă în organele genitale:
3. Maladiile sexual transmisibile cu afectarea predilectă a altor organe:
*Sifilisul este o maladie infecţioasă locală şi generalizată, provocată de „Treponema pallidum” cu mecanismul de contaminare preponderent sexual. Sistemică din debut, ea poate să afecteze toate structurile organismului, remarcându-se prin manifestări clinice diverse şi printr-o clinică latentă prolongată, simulând multe maladii. S-a dovedit, că la mama contaminată în termenii precoci fătul este aproape întotdeauna infectat în uter. Sifilisul traversează bariera feto-placentară lejer. O infectare maternă în ultimele 2 luni de sarcină este posibil ca nou-născutul să nu prezinte nici un semn clinic, ori serologic de sifilis, deşi este desigur infectat. Aceşti copii, în aparenţă sănătoşi, pot face sifilis congenital tardiv. *Vaginita gonococică apare mai rar, fiind asociată cu maladia ce dereglea ză integrarea epiteliului vaginal sau fiind caracteristică gravidelor, fetiţelor sau femeilor în postmenopauză. Bolnavele acuză eliminări, senzaţie de arsură şi prurită *Endocervicita gonococica: Cea mai răspândită formă a infecţiei gonococice primare. Se manifestă prin apariţia ectopiei şi a exudatului muco-purulent. Infecţia vaginală constată: edem, hiperimie, eroziune (pseudoeroziune) a colului uterin. Trompele devin cicatriceal schimbate, lume- nul se obliterează, fimbriile adezionează. La început se formează hidrosalpin- xul, care la o reinfectare se transformă în piosalpinx. Exsudatul din lumenul trompei nimereşte în exterior şi conduce la apariţia perisalpingitei şi perioofo- ritei. Apoi gonococul pătrunde în folicul sau în corpul galben. Astfel, se for mează abcese mici, care se pot contopi şi împreună cu trompa schimbată se transformă în tumori tubovariene. *Endometrita: Dureri în hipogastriu, devieri de ciclu, cefalee, slăbiciune, febră 370 - 380 C. Tuseul vaginal denotă un uter uşor mărit, dolor la palpare – inevitabil infecţia avansează afectând trompele uterine. *Salpingita gonococica: Mai frecvent bilaterală, debut acut – dureri puternice, febră, starea generală este alterată. Primordial se afectează numai tunica mucoasă a trompelor, care în ulterior se edemaţiază cu obturarea trompei uterine şi acumularea exudatului sero-purulent (formarea piosalpinxului).Procesul acut durează 10-14 zile, însoţit de dureri acute, VSH sporită, leucocitoză. *Chlamidioza: Infecţia generală cu Chlamidia trachomatis este cea mai frecventă afecţiune genitală cu transmitere sexuală la femeie. Chlamidioza afectează diverse sectoare ale aparatului urogenital cu apariţia: endocervicita, uretrita, colpita, bartolinita, salpingita. Complicaţiile tardive: sterilitate, avorturi spontane, moartea antenatală a fătului. * Micoplasmoza urogenitală: Reprezintă o grupă de maladii provocate de Ureaplasma urealiticum, M. genitalium şi Mycoplasma hominis, ce evoluează cu afectarea tractului urogeni tal uman. Ascendenţa infecţiei micoplasmice provoacă endometrită, salpingită şi anexită micoplasmi- că. Endometrită şi salpingita evoluează frust, dar pot cauza infertilitatea şi avor- tarea spontană. Rolul MF in profilaxie, diagnostic precoce, tratament si monitorizare: *In mod practic screening-ul este o aplicare sistematică a testării la HIV pentru următoarele categorii: · Toţi donatorii de sânge, organe, spermă, lapte matern şi alt material uman · Toate femeile însărcinate, în cea mai precoce posibilă perioadă a sarcinii, fie ca parte din programul naţional de testare sau în plan individual · Alte grupuri ţintă de populaţie. *Testul de rutină (de screening) pentru sifilis trebuie indicat pentru: · toate femeile gravide · toți donatorii de sânge, produse din sânge, sau organe solide · persoanele din grupele cu risc sporit pentru sifilis: -toți pacienții recenți cu infecții cu transmitere sexuală (ITS), - persoanele cu HIV o pacienții cu hepatita B și/sau C, - pacienții suspecți pentru un neurosifilis precoce (cu pierdere acută inexplicabilă de vedere și/sau auz, cu semne de meningită, etc.) - persoanele ce au un comportament sporit de risc pentru ITS (bărbații ce fac sex cu bărbații, lucrătorii sexului comercial, în caz de comportament cu promiscuitate sexuală, etc.) Testul de screening trebuie propus tuturor pesoanelor referite pentru consultații în clinicile ITS sau de sănătate sexuală. Diagnostic precoce efectuat de catre MF va include: anamneza sexual cu detalii la relatiile sexual recente, tipul de contact sexual practicat, precum si daca metodele de bariera au fost utilizate in mod corect de fiecare data.Examinarea clinica ca include: examinarea regiunii genitale la barbati si femei, examinarea cu specule la femei, examinarea bimanuala la femei in cazul prezentei simptomelor tractului genital superior. In mod obisnuit toti pacientii vor fi examinati la : Chlamidia trahomatis/ Neisseria gonorrhoeae/ sifilis (RW), HIV/ candida albicans/trihomonas vaginalis/ herpes ano-genital etc.
Investigaţii de laborator:
1.USG 2.Metrosalpingografia 3. Histeroscopia 4. Pelvigrafia cu contrast 5. Flebografia intrauterine 6. Laparoscopia si culdoscopia 7.Radiografia abdominal simpla
-sarcina intrauterine -tumorile de ovar -adenomioza -infectiile anexiale cornice -malformatiile uterine -cancerul de corp uterin -cancerul endocervical -rinichiul ectopic pelvin -tumorile trompei Tactica MF. Colaborarea cu specialistii de profil: 1.Măsură de urgenţă pentru oprirea imediată a hemoragiilor sau pentru prevenirea repetării lor; *hemostază medicamentoasă: Oxitocina, Ergomet, Methergin – în injecţii i.m., o fiolă la6-12 ore. *Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese), Venostat (1 – 2fiole/zi, i.v. sau s.c.), Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau 2tb. de 500mg/zi), Prednison ( 30 mg/zi). 2. Contraceptive orale care contin dezogestrel (Jeanine, Marvelon). Previn cancerul endometrial cu 50%, cancerul ovarian cu 30% 3. Progestine: * orale: Norcolut, Orgametril, Diufaston, Utrogestan MF colaboreaza cu med ginecolog, chirurg, endocrinolog. La necesitate cu medicul de la USG. 31. Menopauza. Definitie, particularitati de evolutie. Conduita terapeutica in menopauza patologica. Definitie: Reprezintă disparitia fiziologica a menstruatiei şi tranziţia de la faza reproductivă la cea nereproductivă ca rezultat al micsorarii activitatii ovarelor. Dupa definitie, diagnosticul se instaleaza dupa 6 luni de amenoree. Yüklə 468,37 Kb. Dostları ilə paylaş:
|