Reducerea voluntară a emisiei de n 2 o din gazele evacuate la coş de la instalaţiile Acid azotic II şi Acid azotic III
Yüklə 0,87 Mb.
|
Notă: Volumul de ape uzate tehnologice, în funcţionare continuă a instalaţiilor, este de cca. 70 – 80 mc/h. Lucrările de implementare a catalizatorului secundar în interiorul reactorului de oxidare a amoniacului, pentru reducerea N2O în gazele reziduale evacuate la coşul de dispersie aferent instalaţiilor Acid azotic II şi III nu necesită lucrări de alimentare cu apă şi de canalizare şi nu afectează instalaţiile de alimentare cu apă potabilă, apă de răcire, apă demineralizată, apă de incendiu şi nici instalaţiile de canalizare existente, din punct de vedere al instalaţiilor interioare. În zona de amplasament a instalaţiilor Acid azotic II şi III există reţele de apă recirculată, apă demi, apă industrială, reţea de apă de incendiu, precum şi reţele de canalizare ape chimic impure şi ape convenţional curate şi meteorice ce deservesc cele două instalaţii. Implementarea proiectului de reducere a N2O în gazele reziduale evacuate la coşul de dispersie al instalaţiilor Acid azotic II şi III nu conduce la consum suplimentar de apă şi nici la evacuarea de ape uzate. ConcluziE Nu este necesar consum suplimentar de apă şi nu se evacuează ape uzate, altele decât în prezent, după implementarea proiectului de reducere a N2O în gazele reziduale evacuate la coşul de dispersie al instalaţiilor Acid azotic II şi III. 4.1.3. Prognozarea impactului Lucrările de implementare a sistemului de reducere a N2O în gazele reziduale evacuate la coşul de dispersie al instalaţiilor Acid azotic II şi III nu necesită lucrări de alimentare cu apă şi de canalizare şi nu afectează instalaţiile de alimentare cu apă potabilă, apă de răcire, apă demineralizată, apă industrială, apă de incendiu şi nici instalaţiile de canalizare existente din punct de vedere al instalaţiilor interioare. Faţă de acest fapt se poate concluziona că:
În vederea minimizării posibilităţilor de apariţie a unor poluări accidentale a factorului de mediu apă, se iau următoarele măsuri:
4.2. Aerul 4.2.1. Date generale
Platforma chimică a societăţii Donau Chem este situată în Lunca Dunării, la aproximativ 4 km sud-est de oraşul Turnu Măgurele. Aceasta este mărginită la sud de Dunăre şi de dealurile Nicopole, iar la nord de dealuri ce formează terase, societatea fiind practic aşezată pe fundul unei văi cu o lărgime de aproximativ 5 km. Aceste caracteristici orografice influenţează puternic distribuţia factorilor meteorologici şi prin aceasta, condiţiile de poluare a mediului datorate activităţilor desfăşurate de societate. Principalii factori meteorologici care influenţează dispersia poluanţilor sunt:
Direcţiile predominante ale vântului sunt V şi E, direcţii ce coincid cu cursul Dunării, având frecvenţe de 19,3 %. Direcţia predominantă a vânturilor faţă de aşezările umane şi alte obiective de interes public, istoric, arhitectural este Est – Vest. Viteza medie lunară prezintă o variaţie anuală conturată, în lunile martie, aprilie şi mai, având valorile cele mai mari 3,4 m/s. În general viteza medie lunară nu depăşeşte valoarea de 2,5 m/s.
În zona studiată frecvenţa de apariţie a stărilor de instabilitate este de 33,4 % iar cele de stabilitate 34,7 %, starea neutră având procentajul cel mai mare.
Valorile plurianuale ale temperaturii medii se situează în cadrul valorilor din Câmpia Dunării, media anuală fiind de 11,5 0C, cu un maxim în luna iulie 23,4 0C. Numărul mediu al zilelor cu temperatura maximă mai mică de 00C este relativ mic, aproximativ 8 % dintr-un an, iar cel cu temperatură maximă mai mare de 25 0C este de 32 %. - umiditate; Valoarea umidităţii stabilită pe baza analizei situaţiei plurianuală de la Turnu Măgurele este relativ mare, media anuală fiind de 75 %, cu valorile cele mai mari în lunile de iarnă. Umiditatea relativă a aerului este influenţată atât de Dunăre cât şi de antrenările de apă în atmosferă datorate turnurilor de răcire şi purjelor. Umiditatea ridicată a atmosferei din zona combinatului favorizează o serie întreagă de reacţii secundare care au loc în fază lichidă. - precipitaţiile atmosferice; Cantitatea de precipitaţii în zonă este de 517,6 l/mp, precipitaţiile mai abundate având loc în luna iunie, conform datelor plurianuale privind precipitaţiile. 4.2.2. Surse şi poluanţi generaţi Emisii punctiforme Poluanţii emişi dirijat, la coşul de dispersie al instalaţiei acid azotic, înainte de modernizare, sunt: NOX şi N2O. După modernizare, la poluanţii specifici emişi se adaugă şi NH3. Măsurarea concentraţiei poluanţilor specifici – NOx – ce rezultă în timpul funcţionării instalaţiilor de acid azotic este realizată pe platformă, fiind impusă şi prin Autorizaţia Integrată de mediu nr. 157/ 2007. Frecvenţa de măsurare, efectuată de către laboratorul societăţii, este lunar. Pe lângă concentraţia NOx în gazele evacuate la coşul de dispersie al instalaţiei Acid azotic II (în funcţiune), în perioada 2007-2008, a fost măsurată şi concentraţia de N2O. Rezultatele determinărilor efectuate sunt prezentate în tabelul 17. Tabelul 17
Tabelul 17 continuare
Tabelul 17 continuare
Legislaţia de mediu în vigoare nu impune limite pentru N2O. Nivelul emisiei de N2O conform recomandării BAT este de max. 500 mg/mc. Comparativ cu valoarea limită recomandată de BAT, valorile măsurate ale concentraţiei de N2O în gazele emise la coşul de dispersie al instalaţiei Acid azotic II au depăşit limita maximă recomandată de BAT, inducând nivel semnificativ de poluare. Deoarece instalaţia Acid azotic III este în conservare din 1996, nu au fost emisii de N2O de la această instalaţie. Emisii difuze Accidental, pot apare emisii difuze, necontrolate, de N2O şi NH3. Poluanţi din emisiile difuze sunt evaluaţi calitativ şi cantitativ ca poluanţi în imisii, atât la locurile de muncă din spaţii închise, cât şi în perimetrul uzinal şi imediata vecinătate a platformei. Emisiile difuze pot apare accidental din: - fluxurile tehnologice, ca urmare a unor neetanşeităţi ale utilajelor statice şi dinamice, şi / sau scăpări accidentale; - în perioadele de porniri / opriri instalaţie; - scurgeri necontrolate la pompe, etc. Valorile pentru poluanţii N2O şi NH3 din emisiile difuze la locul de muncă, valori impuse de H.G.1218/2006– privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici, se estimează că nu vor depăşi nivelul admis pentru aceşti poluanţi. 4.2.3. Prognozarea poluării aerului Implementarea sistemului de descompunere a protoxidului de azot la Instalaţiile Acid azotic II şi III va conduce la reducerea conţinutului acestui poluant în gazele evacuate la coşul de dispersie aferent fiecărei instalaţii, deci la reducerea impactului asupra atmosferei. Nivelul de poluare indus asupra factorului de mediu aer va fi redus faţă de momentul actual, când conţinutul de N2O în emisia surselor dirijate şi în imisii, în aerul din zonele protejate, după modernizarea celor două instalaţii de acid azotic, se estimează că se va încadra în valoarea maximă recomandată de BAT de 300 ppmv, respectiv 500 mg/mc. Monitorizarea emisiei de N2O după repornirea instalaţiilor de Acid azotic II şi III modernizate, dotată cu sistem de descompunere a N2O în faza de oxidare a amoniacului, va certifica încadrarea în limita recomandată de BAT Concluzii Nivelul de poluare a aerului indus de conţinutul de N2O în gazele evacuate la coşul de dispersie al instalaţiilor Acid azotic II şi III se estimează a se încadra în limita recomandată de BAT. 4.2.4. Măsuri de diminuare a impactului Măsura de modernizare a instalaţiilor de Acid azotic II şi III, prin dotarea cu sistem de descompunere a N2O în reactorul de oxidare a amoniacului, constituie o măsură de diminuare a impactului asupra mediului. Coroborată şi cu măsura de reducere a NOx în gazele reziduale evacuate la coşul de dispersie, ambele măsuri vor avea ca efect diminuarea nivelului de poluare datorat funcţionării celor două instalaţii de acid azotic. Prin implementarea celor două măsuri se estimează reducerea impactului asupra mediului şi încadrarea nivelului de poluare a aerului în domeniul nesemnificativ 4.3. SolUL 4.3.1. Caracterizarea generală a solului Platforma industrială este amplasată pe malul Dunării la 2500 m sud de limita sudică a oraşului Turnu Măgurele. Din punct de vedere geomorfologic, ternul aparţine luncii Dunării. Altitudinea primei terase, pe care este situată platforma chimică este de 20-25m. Solul din zona de impact a platformei societăţii este variat, fiind reprezentat prin tipuri care aparţin claselor molisoluri, soluri hidromorfe şi soluri neevoluate ale căror proprietăţi principale sunt determinate de textura, compoziţia mineralogică, rezerva de materie organică, rezerva de elemente nutritive, capacitatea de schimb ionic, reacţia solului. Molisolurile sunt reprezentate de cernoziomuri cambice tipice, dispuse pe rama nordică şi nord-estică, aparţinând din punct de vedere geomorfologic Câmpiei Urluiului şi din cernoziomuri cambice tipice freatic-umede dispuse pe un rest de terasă a Dunării. Acest tip de sol, care acoperă cca. 25% din suprafaţa considerată ca zonă de impact a platformei chimice, este caracterizat printr-o spălare a carbonaţilor şi o acumulare apreciabilă de materie organică, având reacţie slab alcalină. Solurile hidromorfe sunt reprezentate prin soluri care acoperă jumătatea nordică a treptei inferioare a luncii Dunării. Acest tip de sol care acoperă cca. 35% din suprafaţă, ca şi a solurilor gleice. Solurile neevoluate sunt reprezentate prin soluri aluviale şi acoperă cca. 40% din suprafaţă. Gleizarea este în general moderată, reacţia dată de aceste soluri fiind slab alcalină, ca şi a solurilor gleice. Conţinutul de humus al solurilor în primul orizont, orizontul A între 0-40 cm, este cuprins între 0,9 - 3,35 %, cu valori medii de 2,1%, 2,33% 2,43% şi 2,51% pentru cele patru grupe de soluri, respectiv aluviale, gleizate, gleice, cernoziomuri cambice tipice şi cenoziomuri cambice tipice freatice umede, valori care conferă încadrarea solurilor în soluri cu conţinut de humus. În ansamblu textura solului în orizontul A este fină pentru solurile gleice şi mijlocie pentru celelalte soluri. Orizonturile mai adânci ale acestor soluri s-au format pe depozite nisipoase fluviatice. Vegetaţia zonei este formată preponderent din culturi agricole: cereale, păioase, porumb, floarea soarelui, plante furajere. Solul din incinta societăţii nu este un sol propriu-zis, ci un material nisipos, care, pe alocuri prezintă un proces de solidificare. Clădirile şi instalaţiile societăţii sunt ridicate pe o platformă nisipoasă, construită şi consolidată prin hidromecanizare înainte de începerea construcţiilor. În incinta societăţii Donau Chem solul a fost modificat în profunzime. În aceste condiţii, solurile din incintă sunt incluse din punct de vedere genetic în clasa solurilor neevoluate şi aparţin tipului protosol antropic. 4.3.2. Istoricul poluării solului O caracterizare a calităţii solului din incinta platformei, la nivelul anului 2005, prezentată în Raportul la Bilanţul de Mediu Nivel I pentru societatea Donau Chem, relevă următoarele aspecte:
4.3.3. Surse de poluare a solului Solul este factorul de mediu care integrează toate consecinţele poluării, cu influenţă şi asupra subsolului şi apelor freatice. Sursele de poluare a solului şi subsolului sunt:
Surse de poluare - degradare - interioare sunt:
Eroziunea conduce la degradarea solului, în primul rând, a humusului situat la partea superioară a solului şi ca o consecinţă logică la deşertificarea suprafeţei pe care s-a produs eroziunea.
Sărăturarea reprezintă denumirea generică folosită pentru soluri care au un conţinut de săruri solubile. Salinizarea este procesul de acumulare sau reţinere a sărurilor solubile în sol. Surse de poluare exterioare pot fi:
Activitatea desfăşurată în prezent în cadrul instalaţiei Acid azotic II, poate avea impact asupra solului/ subsolului prin pierderile accidentale de acid în timpul stocării, sau a fisurării conductelor de canalizare, datorită coroziunii. Pentru a preveni poluarea solului şi subsolului, spaţiile destinate stocării acidului azotic sunt protejate prin suprafeţe betonate de jur – împrejur (cuve în care sunt amplasate rezervoarele de acid), iar solul pe care sunt montate instalaţiile este de asemenea betonat.
Realizarea sistemului de reducere a N2O în gazele reziduale evacuate la coşul de dispersie va consta din adăugarea unui strat de catalizator secundar sub sitele de catalizator de Pt existente în reactorul de oxidare, care va realiza descompunerea protoxidului până la azot. Lucrările de construcţie-montaj şi apoi funcţionarea sistemului nu vor genera poluarea solului în zona reactorului de oxidare aferent instalaţiilor de acid azotic II şi III. Cantităţile reduse de deşeuri posibile ce pot rezulta din etapele de implementare şi funcţionare ale proiectului nu vor induce impact negativ asupra solului din zona instalaţiilor, datorită măsurilor de strângere imediată a deşeurilor şi depozitare în locuri special amenajate, betonate sau în magazii. Emisiile gazoase de oxizi de azot către atmosferă, rezultate din sursa punctiformă de emisie – coşul de dispersie – şi din surse difuze, în principal neetanşeităţi la utilaje, pot contribui la creşterea conţinutului de azot din sol, fără a avea consecinţe negative majore asupra calităţii solului zonei. 4.3.4. Prognozarea impactului Se apreciază că impactul asupra solului pe care îl va induce activitatea ce se va desfăşura în instalaţiile Acid azotic II şi III, după implementarea sistemului de reducere a N2O în gazele reziduale evacuate la coşul de dispersie va fi pozitiv, modernizarea instalaţiilor conducând la reducerea conţinutului de protoxid de azot, poluant din categoria gazelor cu efect de seră accentuat. 4.3.5. Măsuri de diminuare a impactului Realizarea măsurii de adăugare a unui strat de catalizator secundar la faza de oxidare a amoniacului conduce la diminuarea impactului instalaţiilor de acid azotic asupra atmosferei, prin reducerea conţinutului de N2O în gazele reziduale emise la coşul de dispersie. Coroborată şi cu implementarea măsurii de reducere a NOx în gazele emise în atmosferă, realizarea măsurii de reducere a N2O în gazele reziduale evacuate la coşul de dispersie se estimează a conduce la diminuarea conţinutului de oxizi de azot – N2O, NO, NO2 – emişi la duza instalaţiilor de acid azotic, până la valori admise de legislaţia de mediu în vigoare şi recomandate de cele mai bune tehnici disponibile. 4.4. GEOLOGIA SUBSOLULUI 4.4.1. Condiţii geologice ale amplasamentului
Sub raport tectono-structural, zona Turnu Măgurele corespunde Platformei Moesice. Fundamentul este constituit din formaţiuni cristaline, care ajung până la adâncimi de peste 3000 metri. Cuvertura sedimentară aparţine unei succesiuni de patru cicluri sedimentare:
-permian-triasic – conglomerate, gresii, argile nisipoase, calcare, diabaze; -jurasic-cretacic – gresii, marne, argile, calcare; -cuaternar – argile, gresii, nisipuri, marne, pietrişuri fluvio-lacustre, depozite.
Nivelul apei freatice în orice punct al platformei este diferit şi decalat în timp în raport cu nivelul apelor Dunãrii. Acesta este în funcţie de distanţa relativã faţã de albia minorã a Dunãrii, de natura şi permeabilitatea straturilor subinundate prin subteran, de afluxul de apã ce se infiltreazã de la suprafaţa terenului, ape meteorice, pierderi de apã din reţeaua hidroedilitarã sau tehnologicã, etc. şi de prezenţa digurilor de compartimentare impermeabile rãmase din timpul execuţiei prin hidromecanizare a platformei nisipoase. Apa stratului acvifer suspendat în platformã, reflectã activitatea industrialã ce se desfãşoarã în prezent în zona respectivã. Apa stratului acvifer al luncii Dunãrii este slab mineralizatã şi slab agresivã faţã de metale.
În zona Turnu Măgurele resursele naturale importante sunt reprezentate de nisipuri şi pietrişuri sau argile, care permit exploatarea în carieră şi folosirea ca material de construcţii. 4.4.2. Impactul prognozat În condiţii de funcţionare normală, a respectării regulilor privind colectarea, stocarea, depozitarea şi transportul deşeurilor valorificabile şi nevalorificabile rezultate în timpul implementării proiectului şi a funcţionării acestuia, calitatea apei subterane nu va fi afectată de poluare. Implementarea măsurii va determina diminuarea conţinutului de poluanţi (N2O) în gazele emise în atmosferă. Impactul generat asupra subsolului şi apei subterane de activitatea ce se va desfăşura în instalaţiile Acid azotic II şi III se consideră că va fi mai redus, ca urmare a scăderii concentraţiei de N2O emis în atmosferă. 4.4.3. Măsuri de diminuare a impactului Nu sunt necesare măsuri suplimentare de diminuare a impactului, faţă de cele au fost descrise în cadrul subcapitolului 4.3.5. 4.5. Biodiversitatea 4.5.1. Caracterizare generală Vegetaţia Vegetaţia este o componentă însemnată a peisajului geografic, un mediu pentru existenţa animalelor şi un element de protecţie a solului împotriva eroziunii, a alunecărilor de teren, etc. Regiunea analizată se caracterizează prin diversitate bio-geografică redusă şi un grad ridicat de transformare antropică a lumii vegetale. Vegetaţia naturală specifică zonei aparţine categoriei de vegetaţie zonală de silvostepă. Datorită activităţii antropice, asociaţiile silvostepei au fost înlocuite cu plantaţii de salcâm, terenuri agricole şi pajişti stepice modificate. In aceste pajişti domină speciile de graminee, leguminoasele, iar restul aparţine altor familii botanice, dar cu participare sporadică. Plantele ce alcătuiesc flora specifică sunt fie specii de primăvară, fie specii cu rădăcini adânci, specii adaptate la un consum limitat şi reglabil de apă. Speciile de ierburi sunt reprezintă un amestec de stepă ( festuca sulcata, festuca valesiaca, etc.). Speciile de arbuşti sunt reprezentate de porumbar, con, păducel. Sporadic mai apar zone de arbori, precum: stejar brumăriu, stejar pufos şi stejar tătărăsc. Se mai întâlnesc ulmul, părul comun, carpen, frasin şi plop tremurător. Toate aceste habitate întâlnite natural înainte de cultivarea terenurilor, cu vegetaţie ierboasă, reprezintă modele de referinţă pentru restabilirea unor fragmente de covor vegetal durabil şi adaptat la mediu, pe eventualele suprafeţe neutilizate industrial sau social, din perimetrul societăţii. În zona industrială analizată ca urmare a activităţii de peste 30 de ani, vegetaţia este reprezentată de spaţii verzi înierbate. Pe terenurile transformate în terenuri pentru scop agrar, vegetaţia naturală a fost înlocuită cu culturi de grâu, orz, ovăz, porumb; etc. Terenurile din zona platformei Donau Chem au trecut la folosinţă puţin sensibilă, fiind utilizate pentru activităţi industriale.
Fauna prezentă în zonă se compune din nevertebrate – cele mai diverse specii, în special în sol, dar şi pe sol, ele fiind legate de cultura agricolă, dar şi de speciile de buruieni existente. Numărul mare şi activitatea intensă în sol, conduce la o rapidă descompunere a masei organice, tipică cernoziomurilor. Fauna de păsări, micromamifere, sunt prezente ocazional în terenurile agricole, de cele mai multe ori aici fiind sursa principală de hrană pentru fitofage, iar în mod secundar ele atrag pe cele carnivore. Prezenţa efectivă în acest teren a unor specii de faună rară sau periclitată nu a fost identificată. Multe dintre specii, mai ales cele cu mobilitate mare, cum sunt păsările, apar numai periodic în zonă, în momente de linişte ale habitatului sau după recoltarea producţiei agricole, când sursa de hrană este foarte serioasă, restul timpului folosind habitate mai umede, mai confortabile, în apropiere de Dunăre. Fauna ce populează silvostepa zonei este reprezentată de dihorul de stepă, popândăul, hârciogul, şoarecele de câmp, precum şi specii de reptile şi nevertebrate. Dintre pasări, caracteristice sunt ciocârlia, mierla, stăncuţa, coţofana, fazanul. Ihtiofauna aparţine zonei crapului, somnului, dar şi scrumbiei, ş.a. 4.5.2. Impactul prognozat Reducerea conţinutului de N2O în gazele emise la coşul de dispersie al instalaţiilor Acid azotic va avea un efect benefic asupra vegetaţiei din zona platformei Donau Chem. Expunerea plantelor la concentraţii de oxizi de azot care depãşesc 25 ppm (expr. ca NO2), o perioadã de timp mai îndelungatã, cauzeazã leziuni necrotice acute ale frunzelor. O concentraţie prag, care produce leziuni vizibile la plante, este de 10 - 15 ppm, timp de o orã. Dacã se prelungeşte timpul de expunere la 8 - 21 ore, se obţin aceleaşi leziuni numai cu 2,3 - 3,5 ppm (NO2). Efectele expunerii vegetaţiei la concentraţii scãzute de oxizi de azot, pe perioade îndelungate de timp, sunt mai puţin evidente. Studii recente au arãtat cã la concentraţii de 0,25 ppm (expr. ca NO2) şi mai mici, care au acţionat timp de 8 luni, s-a produs o cãdere accentuatã a frunzelor. Mecanismul prin care oxizii de azot produc leziuni plantelor nu este clarificat. Faptul cã existã variaţii importante ale sensibilitãţii plantelor la oxizii de azot, ar putea indica reacţia acestora cu un metabolit al plantei, care s-ar acumula numai în anumite perioade ale zilei. Absenţa metabolitului protector din plantã în anumite perioade, ar putea cauza aceastã sensibilitate.
Implementarea măsurii de reducere a NOx în gazele emise în atmosferă, combinată cu reducerea N2O în gazele reziduale emise la coş constituie măsurile specifice de diminuare a impactului asupra mediului la funcţionarea instalaţiilor de acid azotic. 4.6. Peisajul Peisajul este o porţiune dintr-un spaţiu, o rezultantă a interacţiunii în timp între mediu fizic iniţial, exploatarea biologică şi acţiunea omului, la integrarea elementelor aflate în interacţiune adăugând dimensiunea istorică, scara vieţii umane, organizarea societăţii, dezvoltării acesteia. Printre numeroasele categorii cu care operează ştiinţele geografice s-a impus şi aceea de peisaj geografic. Peisajul geografic reprezintă o categorie cu conţinut ştiinţific prin care se urmăreşte redarea cât mai obiectivă a realităţii geografice. Peisajul geografic este considerat în mod obişnuit fizionomia proprie a unui teritoriu oarecare, care rezultă dintr-o anumită combinaţie între componentele naturale şi între acestea şi acţiunea societăţii umane. Se poate considera că peisajul geografic constituie forma / formele de manifestare concretă regională / locală a mediului geografic, a raporturilor complexe care au loc în cadrul mediului geografic. Relieful zonei Turnu Măgurele aparţine sectorului central - sudic al Câmpiei Romane, reprezentat prin porţiuni din Câmpia Boianului (SV), Găvanu - Burdea (partea central-nordica), Burnas(SE). În interfluvii, cu lăţimi 7-18 km, acoperite cu depozite groase de loess (5-30m) s-au format numeroase microdepresiuni de tasare (crovuri sau gavane), cu adâncimi de 1-5m şi dimensiuni ce depăşesc uneori 100 ha: Padina lui Gruia, unul dintre cele mai mari crovuri, Padina Tiganului, Padina Cobzarului, Padina lui Moş Tufa, care are în interiorul ei lacul Trifului, Padina cu Plopi şi altele). Altimetric cele mai mari înălţimi se găsesc în NV judeţului, în Câmpia Găvanu - Burdea, 147m în satul Baldovineşti, comuna Ciolăneşti, iar cele mai mici în lunca Dunării, 20 m altitudine, în comuna Năsturelu. Înclinarea redusă a reliefului este reflectată de puternica meandrare a râurilor şi frecventele modificări de cursuri ale acestora. Ca unităţi aparte de relief se individualizează Lunca Dunării cu lăţimi de 1-6 km, formată dintr-un întins şes aluvial, în mare parte îndiguită şi desecată; luncile râurilor Olt, Vedea, Teleorman , folosite în scopuri agricole. Încadrarea în regiune S.C. DONAU CHEM S.R.L. este amplasată la 5 km sud de oraşul Turnu Măgurele, pe Str. Portului nr. 1, cod poştal 145200, în judeţul Teleorman. Amplasarea societăţii este prezentată în Planul de amplasare în zonă, anexat. Unitatea este deservită de Portul Industrial Turnu Măgurele şi de acces la calea ferată, precum şi de reţeaua de drumuri naţionale. Accesul în zonă este posibil pe calea ferată şi pe drumurile naţionale:
Vecinătăţile platformei industriale sunt:
4.6.1. Impactul prognozat Activităţile industriale desfăşurate în zonă fac ca peisajul local să fie de tip industrial. Reamenajarea reactorului de oxidare a amoniacului, prin adăugarea stratului de catalizator secundar, sub sitele de platină, asigură reducerea poluării factorului de mediu aer, impactul funcţionării instalaţiilor Acid azotic asupra mediului fiind diminuat. 4.6.2. Măsuri de diminuare a impactului Modernizarea instalaţiilor Acid azotic II şi III, prin implementarea sistemului de reducere a N2O în gazele emise în atmosferă, completată şi prin implementarea unităţii de reducere a NOx, va diminua nivelul de poluare a aerului din zona de impact şi starea actuală a împrejurimilor, contribuind la îmbunătăţirea calităţii aerului în jurul platformei Donau Chem. 4.7. Mediul social şi economic 4.7.1. Date generale Judeţul Teleorman, se găseşte în sudul ţării, oraşul Zimnicea fiind cel mai sudic punct al ţării, situat la 43° 37’ 07” latitudine nordică. Populaţia judeţului Teleorman, numără 436926 locuitori, dintre aceştia:
Densitatea de 75,5 locuitori / km pătrat. Organizare administrativ-teritorială:
Municipiul Turnu Măgurele, înfiinţat în secolul al XV-lea, pe ruinele unei fortăreţe romane, are un număr de cca. 30 mii locuitori. Este un oraş portuar la Dunăre, puternic industrializat. Activitatea turistică Judeţul Teleorman este situat în sudul României, în Câmpia Română, pe malul stâng al Dunării. Principalul punct de atracţie turistică este fluviul Dunărea şi lunca sa, care este de o frumuseţe aparte. Zona turistică Dunărea, este reprezentată de braţele secundare Dunărica, Pasărea, lacurile Suhaia şi Fatana, cu posibilităţi de pescuit sportiv. Pentru localităţile situate pe malul Dunării, agroturismul este o idee de viitor datorită posibilităţilor de pescuit şi vânătoare existente în zonă şi care reprezintă puncte de atracţie pentru turişti.
In 335 i.Hr., Alexandru Macedon a traversat regiunea. La Turnu-Magurele se găsesc vestigiile cetăţii romane Turris, care datează din timpul împăratului Traian. De asemenea, Cetatea medievală Turnu, Statuia lui Mircea cel Bătrân (Oscar Han), Dorobanţul de la 1877 (R. Romanelli), Bustul generalului David Praporgescu, sunt alte monumente ce merită a fi vizitate de turişti. 4.7.2. Prognozarea impactului Implementarea sistemului de reducere a N2O în gazele emise în atmosferă de la instalaţiile Acid azotic, va genera impact pozitiv asupra: - personalului societăţii; - condiţiilor de viaţă ale populaţiei din zona de impact a societăţii; - vegetaţiei zonei limitrofe platformei Donau Chem 4.7.3. Măsuri de diminuare a impactului Soluţiile tehnice prevăzute în cadrul realizării obiectivului ţin cont de reglementările actuale privind securitatea muncii şi securitatea la incendii, privind protecţia oamenilor în zonă, conformându-se normativelor şi prescripţiilor în vigoare pentru instalaţii din acest domeniu. 4.8. Condiţii culturale şi etnice, patrimoniul cultural Yüklə 0,87 Mb. Dostları ilə paylaş:
|