Reînnoirea europeană – Discursul pe 2011 privind starea Uniunii

SPEECH/11/607


José Manuel Durão Barroso

Președintele Comisiei Europene

Reînnoirea europeană – Discursul pe 2011 privind starea Uniunii

Parlamentul European

Strasbourg, 28 septembrie 2011

Stimate Domnule Președinte,

Stimați deputați,

Stimate Domnule Ministru,

Trebuie să fim onești și absolut clari în analiza stării Uniunii.

Ne confruntăm astăzi cu ceea ce consider a fi cea mai mare provocare din istoria Uniunii noastre.

Este vorba de o criză financiară, economică și socială, dar și de o criză de încredere. O pierdere a încrederii în liderii noștri în general, în însăși ideea europeană, precum și în capacitatea noastră de a găsi soluții.

Cauzele crizei sunt cunoscute: Europa nu a răspuns provocărilor legate de competitivitate. Unele state membre au trăit mai bine decât își puteau permite. Pe piețele financiare au existat comportamente iresponsabile și inadmisibile. Am lăsat să se adâncească dezechilibrele dintre statele noastre membre, în special în zona euro.

Iar seismele care tulbură ordinea internațională, presiunile exercitate de globalizare au agravat și mai mult situația.

Și iată rezultatul: societățile noastre încearcă un sentiment de profundă îngrijorare. Multora dintre cetățenii noștri le este teamă de viitor. Există, mai mult ca niciodată, tentația de repliere națională, dacă nu chiar naționalistă.

Reacțiile populiste pun sub semnul întrebării cele mai mari realizări ale Uniunii: moneda euro, piața unică și chiar și libera circulație a persoanelor.

Cred că se poate spune că criza datoriei suverane este astăzi, înainte de toate, o criză de încredere politică, iar cetățenii noștri, dar și lumea întreagă ne observă și se întreabă: suntem cu adevărat o uniune? Dispunem cu adevărat de voința necesară pentru a susține moneda unică?

Sunt, oare, cele mai vulnerabile state membre decise să facă reformele indispensabile?

Sunt, oare, cele mai prospere state membre dispuse cu adevărat să își manifeste solidaritatea?

Este Europa într-adevăr pregătită să obțină creștere și să creeze locuri de muncă?

Afirm astăzi în fața dumneavoastră:

Da, este o situație gravă, dar există soluții la criză.

Europa are un viitor.

Dacă reinstaurăm încrederea. Iar pentru a reinstaura încrederea, avem nevoie de stabilitate, de creștere, dar și de voință politică, de spirit de conducere politică.

Împreună, trebuie să le propunem cetățenilor noștri o reînnoire europeană.

Trebuie să traducem în fapte ceea ce s-a constatat în declarația de la Berlin, semnată de Comisie, de Parlament și de Consiliul European, cu ocazia celei de a 50-a aniversări a semnării Tratatelor de la Roma. Se spunea atunci: „Wir leben heute miteinander, wie es nie zuvor möglich war. Wir Bürgerinnen und Bürger der Europäischen Union sind zu unserem Glück vereint.”

„Astăzi, trăim împreună cum nu a fost posibil niciodată până acum. Noi, cetățenii Uniunii Europene, ne-am unit pentru binele nostru.” Este o declarație, iar cuvintele contează. Această voință trebuie tradusă în curajul fiecărei zile.

Împreună cu instituțiile noastre, și nu împotriva acestora, putem reuși.

Pentru unii, o știm, nevoia de stabilitate este cea care contează, în timp ce, pentru alții contează creșterea.

Ei bine, vă spun că avem nevoie de ambele.

Unii predică disciplina, alții - solidaritatea.

Ei bine, avem nevoie de ambele.

A trecut vremea soluțiilor punctuale, parțiale. Avem nevoie de o abordare hotărâtă pentru soluții globale. De o mai mare ambiție pentru Europa.

Sunt convins că ne aflăm într-un moment crucial al istoriei noastre. Este vorba de unul dintre acele momente în care, dacă nu avansăm în direcția integrării, riscăm să intrăm într-un proces de fragmentare.

Este, prin urmare, o chestiune de voință politică, o probă de foc pentru întreaga noastră generație.

Și v-o spun: da, este posibil să ieșim din această criză. Nu este doar posibil, ci și necesar. Iar una dintre calitățile unui bun lider politic este tocmai aceasta: să facă posibil ceea ce este necesar.

Stimați deputați,

Permiteți-mi să încep cu Grecia. Grecia este și va rămâne un membru al zonei euro. Grecia trebuie să pună în aplicare la timp și integral angajamentele pe care și le-a asumat. La rândul lor, celelalte state membre din zona euro s-au angajat să sprijine Grecia și să își acorde sprijin reciproc. Așa cum s-a afirmat în cadrul summitului zonei euro din 21 iulie: „suntem deciși să continuăm să acordăm sprijin țărilor care fac obiectul unor programe până în momentul în care acestea beneficiază din nou de acces la piețe, cu condiția ca acestea să pună în aplicare cu succes respectivele programe.”

Acesta este motivul pentru care am creat Grupul operativ pentru Grecia.

Tocmai am lansat un plan de acțiune care constă în două elemente principale:

• 
  o listă de 100 de proiecte viabile de înaltă calitate privind investiții care urmează a fi realizate în toate regiunile Greciei, pentru a folosi cât mai bine fondurile restante alocate Greciei în cadrul fondurilor structurale;
  
• 
  eforturi susținute de reducere a procedurilor birocratice aferente proiectelor cu cofinanțare europeană.
  

Grecia mai are de cheltuit 15 miliarde de euro din fondurile structurale. Se va sprijini astfel economia Greciei printr-un program urgent de asistență tehnică pentru administrația greacă.

Se află deja în derulare un program de 500 de milioane de euro care garantează împrumuturile acordate de Banca Europeană de Investiții IMM-urilor grecești.

Comisia are în vedere și crearea unui mecanism de garanții mai amplu, care să ajute băncile să acorde din nou împrumuturi economiei reale.

Toate acestea reprezintă un sprijin masiv pentru eforturile de redresare ale Greciei, iar Grecia va trebui să obțină rezultate concrete. Ea trebuie să pună capăt practicilor contraproductive și să reziste conflictelor de interese.

Dar trebuie să fim clari în această privință: nu este vorba de un sprint, ci de un maraton.

Sarcina de a construi o Uniune a stabilității și a responsabilității nu se referă însă doar la Grecia.

Perspectiva economică cu care ne confruntăm este una foarte dificilă. Ne confruntăm cu efectele negative ale unei reevaluări globale continue a riscurilor. Prin urmare, este responsabilitatea noastră să restabilim încrederea în moneda euro și în Uniunea noastră, în ansamblu.

Și putem face acest lucru demonstrând că suntem capabili să luăm toate deciziile necesare pentru a gestiona o monedă comună și o economie integrată în mod competitiv, integrator și cu utilizarea eficientă a resurselor. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să acționăm pe termen scurt, mediu și lung.

Primul pas constă în găsirea unei soluții rapide la criza datoriilor suverane.

Aceasta va necesita mecanisme mai puternice de soluționare a crizelor. Avem nevoie de instrumente credibile și de mecanisme de protecție eficace pentru moneda euro.

FESF și viitorul Mecanism european de stabilitate trebuie să constituie baza acțiunilor viitoare.

Trebuie întreprinse imediat măsuri pentru ca FESF să devină mai puternic și mai flexibil. Comisia a făcut o propunere în acest sens încă din luna ianuarie. Asupra acestui lucru au convenit șefii de stat și de guvern din zona euro, la 21 iulie. Numai după ce veți ratifica acest instrument, FESF va fi în măsură:

• 
  să intervină preventiv;
  
• 
  să intervină pentru a sprijini recapitalizarea băncilor;
  
• 
  să intervină pe piețele secundare pentru a preveni efectul de contagiune.
  

Din momentul în care FESF va fi ratificat, ar trebui să exploatăm cât mai eficient resursele financiare de care dispune. Comisia analizează opțiuni în acest sens.

În plus, ar trebui să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a accelera intrarea în vigoare a MES.

Și, desigur, avem încredere că Banca Centrală Europeană va face tot ceea ce este necesar – cu respectarea deplină a tratatului – pentru a asigura integritatea zonei euro și stabilitatea financiară a acesteia.

Nu ne putem însă opri aici. Trebuie să adâncim coordonarea și integrarea economică, în special în zona euro.

Natura politică a acestei sarcini e cel puțin la fel de importantă ca și natura ei economică.

Astăzi, veți vota așa-numitul „pachet de șase” propuneri pe care vi l-am prezentat dumneavoastră și Consiliului în urmă cu un an. Acest „pachet de șase” reformează Pactul de stabilitate și de creștere și extinde supravegherea la echilibrele macroeconomice. Acum, suntem din nou foarte aproape de textul propus inițial de Comisie. Ați avut un rol decisiv în menținerea nivelului de ambiție al acestor propuneri, lucru pentru care doresc foarte mult să vă mulțumesc și să vă felicit.

Această legislație ne va oferi mecanisme de supraveghere cu mult mai puternice. Putem discuta planurile bugetare ale statelor membre înainte de adoptarea deciziilor la nivel național. Acest amestec de disciplină și de integrare reprezintă cheia către viitorul zonei euro. Numai printr-o integrare mai mare și prin mai multă disciplină putem avea o zonă euro credibilă.

Stimați deputați,

Toate acestea reprezintă cu adevărat niște pași înainte importanți, dar trebuie să mergem mai departe. Trebuie să completăm uniunea noastră monetară printr-o uniune economică. Trebuie să realizăm sarcinile stabilite la Maastricht.

A fost o iluzie să credem că putem avea o monedă comună și o piață unică, având în același timp abordări naționale ale politicii economice și bugetare. Haideți să evităm altă iluzie, și anume că putem avea o monedă comună și o piață unică având, în același timp, o abordare interguvernamentală.

Pentru ca zona euro să fie credibilă – iar acesta nu este doar mesajul federaliștilor, este cel al piețelor – avem nevoie de o abordare cu adevărat comunitară. Trebuie să integrăm cu adevărat zona euro, să completăm uniunea monetară cu o uniune economică reală. Și cum poate fi creată această abordare cu adevărat comunitară? În săptămânile următoare, Comisia va prezenta, pe baza „pachetului de șase”, o propunere privind un cadru unic și coerent de adâncire a coordonării și integrării economice, în special în zona euro. Acest lucru va fi realizat într-un mod care să asigure compatibilitatea dintre zona euro și Uniune în ansamblul său. Desigur, nu dorim ca zona euro să afecteze realizări importante precum piața unică și toate cele patru libertăți de care dispunem.

În același timp, putem centraliza procesul de luare a deciziilor pentru a fi mai competitivi. Acest lucru ar putea fi realizat prin integrarea Pactului euro plus în acest cadru, respectându-se pe deplin competențele naționale de punere în aplicare.

Pentru ca toate acestea să funcționeze, avem nevoie, mai mult ca oricând, de autoritatea independentă a Comisiei și de acțiunile propuse și evaluate pe care statele membre ar trebui să le întreprindă. Haideți să fim onești: guvernele nu pot face acest lucru de unele singure. Acest lucru nu poate fi făcut nici prin negocieri între guverne.

Într-adevăr, în cadrul competențelor Comunității, Comisia este guvernul economic al Uniunii.

Este clar că nu avem nevoie de instituții suplimentare în acest sens.

Există un motiv pentru care tratatele au creat instituții supranaționale. Există un motiv pentru care au fost create Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Curtea de Justiție. Comisia este garantul echității. În plus, Comisia, care în mod natural lucrează în parteneriat cu statele membre, este votată de acest Parlament și răspunde în fața sa, iar Parlamentul este ales în mod direct, atât pentru zona euro, cât și pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei.

Stimați deputați,

A sosit timpul și să avem o reprezentare externă unitară a zonei euro. În conformitate cu tratatul, Comisia va face propuneri în acest sens.

O Uniune a stabilității și a responsabilității întemeiată pe aceste elemente, la care se adaugă o abordare comună, va permite, de asemenea, statelor membre să profite pe deplin de avantajele unei piețe mai mari pentru emiterea de obligațiuni publice.

În momentul în care zona euro va dispune de toate instrumentele necesare pentru a asigura atât integrarea, cât și disciplina, emiterea de obligațiuni comune va fi considerată un pas natural și avantajos pentru toți, cu condiția ca astfel de euroobligațiuni să fie „obligațiuni de stabilitate", și anume obligațiuni care să fie de așa natură încât să îi recompenseze pe cei care respectă regulile și să îi descurajeze pe cei care nu le respectă. Așa cum am anunțat deja în fața dumneavoastră, Comisia va prezenta în săptămânile următoare opțiuni pentru astfel de „obligațiuni de stabilitate”.

Unele dintre aceste opțiuni pot fi realizate în temeiul prezentului tratat, însă emiterea unor euroobligațiuni ar necesita o modificare a tratatului. Acest lucru este important, stimați deputați, deoarece putem realiza multe în temeiul actualului Tratat de la Lisabona. Nu avem nicio scuză pentru a nu acționa împreună și acum.

Totuși, poate fi necesar să avem în vedere noi modificări ale tratatului.

Mă refer, în special, și la constrângerea pe care o implică unanimitatea. Ritmul eforturilor noastre comune nu poate fi dictat de cei mai lenți. Astăzi, avem o Uniune în care membrul cel mai lent dictează viteza cu care înaintează toate celelalte state membre. Acest lucru nu este credibil nici din punctul de vedere al piețelor. De aceea, trebuie să soluționăm această problemă a procesului decizional. Un stat membru are dreptul, bineînțeles, să nu accepte decizii, susținând că acest lucru ține de suveranitatea națională. Însă un stat membru nu are dreptul să blocheze înaintarea celorlalți, deoarece și ceilalți au o suveranitate națională și, dacă doresc să înainteze, ar trebui să o poată face.

Voința noastră de a lua în considerare modificarea tratatului nu ar trebui să fie o modalitate sau o scuză pentru a întârzia reformele de care avem nevoie acum, însă consider că această perspectivă pe termen mai lung va spori credibilitatea deciziilor noastre de acum.

O Uniune a stabilității și a responsabilității presupune finalizarea rapidă a lucrărilor în vederea unui nou sistem de reglementare în sectorul financiar. Avem nevoie de bănci bine capitalizate și responsabile care să acorde împrumuturi economiei reale.

S-a discutat mult despre presupusa vulnerabilitate a unora dintre băncile noastre. În ultimul an, băncile europene și-au consolidat în mod substanțial situațiile conturilor de capital. În prezent, acestea își mobilizează capitalurile pentru a acoperi lacunele rămase, care au fost identificate în urma testelor de rezistență efectuate în vara acestui an. Acest lucru este necesar pentru a limita pericolul ca perturbările înregistrate pe piața financiară să afecteze economia reală și locurile de muncă.

În ultimii trei ani, am creat un nou sistem de reglementare financiară.

Să ne aducem aminte că am prezentat deja 29 de acte legislative în acest sens. Ați adoptat deja mai multe dintre acestea, inclusiv crearea autorităților de supraveghere independente, care sunt deja operaționale. Acum este important să aprobați propunerile noastre de instituire a unor noi norme privind:

• 
  instrumentele derivate;
  
• 
  vânzarea în lipsă fără prevalidare și swap-urile pe risc de credit;
  
• 
  remunerarea echitabilă a bancherilor.
  

Aceste propuneri există și ar trebui adoptate de Consiliu și de Parlament. Comisia va prezenta și celelalte propuneri până la sfârșitul anului, în special norme privind:

• 
  agențiile de rating de credit;
  
• 
  soluționarea situațiilor de criză bancară;
  
• 
  răspunderea personală a operatorilor financiari.
  

Vom fi deci prima grupă de țări din cadrul G20 al cărei angajament în favoarea eforturilor globale de reglementare financiară a produs rezultate.

Stimați deputați,

În ultimii trei ani, statele membre - ar trebui să spun contribuabilii - au acordat sectorului financiar ajutoare și garanții în valoare de 4,6 trilioane de euro. A sosit timpul ca sectorul financiar să își aducă, la rândul său, contribuția în favoarea societății. De aceea, sunt mândru să anunț că astăzi Comisia a adoptat o propunere privind taxa pe tranzacțiile financiare. Astăzi, vă prezint un text extrem de important, care, dacă va fi aplicat, poate genera venituri de peste 55 de miliarde de euro pe an. Unii vor întreba: „de ce?” De ce? Este o chestiune de echitate. Dacă agricultorii noștri, lucrătorii noștri și toate sectoarele economice, de la industrie la agricultură și la servicii, dacă toți plătesc o contribuție în favoarea societății, și sectorul bancar ar trebui să plătească o contribuție în favoarea societății.

Și dacă avem nevoie – pentru că avem cu adevărat nevoie – de consolidare bugetară, dacă avem nevoie de mai multe venituri, întrebarea este de unde provin aceste venituri. Vom majora impozitele pe salariu? Vom majora impozitele pe consum? Cred că este echitabil să impozităm activitățile financiare care, în unele dintre statele noastre membre, nu plătesc o contribuție proporțională în favoarea societății.

Instituțiile financiare nu sunt singurele care ar trebui să plătească o contribuție echitabilă. Nu ne putem permite să trecem cu vederea evaziunea fiscală. Este deci momentul să fie adoptate propunerile noastre privind impozitarea economiilor în cadrul Uniunii Europene. În acest sens, invit statele membre să acorde în sfârșit Comisiei mandatul pe care l am solicitat pentru a putea negocia, în numele întregii Uniuni Europene, acorduri fiscale cu țările terțe.

Stimați deputați,

Nu este suficient să asigurăm numai stabilitatea și responsabilitatea. Avem nevoie de stabilitate, dar avem nevoie și de creștere. Avem nevoie de responsabilitate, dar avem nevoie și de solidaritate.

Economia poate rămâne solidă numai dacă asigură creștere și locuri de muncă. De aceea trebuie să dăm frâu liber energiei economiei noastre, în special energiei economiei reale.

Prognozele actuale indică o puternică încetinire a creșterii.

Cu toate acestea, o creștere semnificativă în Europa nu este un vis imposibil de realizat. Creșterea nu va apărea mâine, ca prin minune, ci trebuie să creăm condițiile propice pentru restabilirea creșterii. Am reușit să avem o astfel de creștere în trecut. Trebuie și putem să reușim din nou.

Este adevărat că nu dispunem de o marjă prea mare pentru a introduce noi stimulente fiscale, însă acest lucru nu înseamnă că nu putem face mai multe pentru a promova creșterea.

În primul rând, cei care dispun de o marjă fiscală trebuie să o exploateze, dar într un mod durabil.

În al doilea rând, toate statele membre trebuie să promoveze reforme structurale pentru a ne putea spori competitivitatea în lume și pentru a promova creșterea.

Împreună, trebuie și putem să valorificăm potențialul pieței unice, să exploatăm toate beneficiile comerțului și să mobilizăm investițiile la nivelul Uniunii.

Permiteți-mi să vă vorbesc mai întâi despre piața unică.

Punerea integrală în aplicare a Directivei privind serviciile ar putea în sine, conform estimărilor, să genereze câștiguri economice de până la 140 de miliarde de euro.

Și totuși, astăzi, la doi ani de la expirarea termenului prevăzut pentru punerea sa în aplicare, mai sunt state membre care nu au adoptat încă legislația necesară. Ca urmare a acestui fapt, nu beneficiem de toate avantajele posibile pe care ni le-ar putea aduce o liberalizare reală a serviciilor în Europa.

Putem însă să facem mai mult.

Trebuie să adoptăm propunerile legislative deja prezentate. Am adoptat, în cadrul Comisiei, Actul privind piața unică. Mai multe inițiative-cheie cuprinse în acest act sunt finalizate.

Suntem aproape de momentul în care va exista un brevet european, ceea ce ar reduce costul protecției proprietății intelectuale la 20 % din costurile actuale. Am încredințarea că acest obiectiv va deveni realitate până la sfârșitul acestui an.

În plus, în ceea ce privește Actul privind piața unică, ar trebui să avem în vedere aplicarea unei proceduri legislative accelerate. De altfel, în multe domenii ar fi bine să aplicăm o procedură legislativă accelerată pentru că traversăm o perioadă care face necesară adoptarea de măsuri în regim de urgență. În acest fel vom putea face față circumstanțelor extraordinare cu care ne confruntăm în prezent.

Totodată, în viitor, creșterea va depinde tot mai mult de capacitatea de a valorifica potențialul tehnologiei informației. Avem nevoie de o piață unică digitală, care va aduce fiecărui cetățean european beneficii în valoare de aproximativ 1 500 de euro pe an, prin valorificarea posibilităților oferite de comerțul electronic sau prin desființarea, de exemplu, a tarifelor pentru serviciile de roaming.

Creșterea gradului de penetrare a serviciilor de internet în bandă largă cu încă 10 % ar însemna o creștere anuală suplimentară cuprinsă între 1 și 1,5%.

Într-o lume competitivă, trebuie să avem, de asemenea, un nivel bun de educație și să dispunem de competențele necesare pentru a face față acestor provocări. Trebuie să inovăm. Acțiunile noastre trebuie să fie durabile.

Am prezentat deja propuneri detaliate privind inovarea, privind eficiența utilizării resurselor și privind modalitățile prin care ne putem consolida baza industrială.
O politică industrială modernă presupune investiții în cercetare și inovare.

Trebuie să accelerăm concretizarea eforturilor noastre de a stimula utilizarea capitalului de risc pentru finanțarea societăților tinere și inovatoare din întreaga Europă.

Vom avea locuri de muncă durabile dacă punem accentul pe inovare și pe noile tehnologii, inclusiv pe tehnologiile ecologice. Trebuie să ne asigurăm că dimensiunea ecologică însoțește întotdeauna creșterea economică.

De exemplu, sectorul energiilor regenerabile a creat deja în Uniunea Europeană 300 000 de locuri de muncă în ultimii 5 ani. Piața mondială a tehnologiilor ecologice se va tripla în următorul deceniu.

Trebuie să intervenim cu prioritate în domeniile în care acțiunea noastră are un impact real. Pentru a garanta creșterea economică în viitor trebuie să urmărim, de asemenea, în mod activ obiectivele fixate în programul nostru pentru o reglementare inteligentă, care vor antrena economii în valoare de 38 de miliarde de euro pentru societățile europene, în special pentru IMM-uri. Însă este necesar ca și statele membre să facă tot ce le stă în putință pentru a reduce sarcina administrativă.

Avem însă nevoie și de investiții. Aceste reforme sunt importante, însă avem nevoie și de o anumită formă de investiții la nivel european.

O Uniune a creșterii și a solidarității are nevoie de infrastructuri moderne și interconectate.

Am propus ca următorul cadru financiar multianual (CFM) să creeze o facilitate menită să asigure conectarea Europei – în domeniul energetic, al transporturilor, în sfera digitală.

Această componentă inovatoare a propunerii noastre privind CFM trebuie avută în vedere împreună cu o altă idee inovatoare, extrem de importantă: obligațiunile pentru finanțarea proiectelor.

În săptămânile următoare, Comisia își va publica propunerile privind obligațiunile UE pentru finanțarea proiectelor. Propunem, de asemenea, lansarea de proiecte-pilot, astfel încât să putem finanța această creștere. Putem face acest lucru chiar înainte de adoptarea CFM. În acest fel putem să ne concentrăm eforturile, într-o primă fază, asupra unora dintre investițiile majore în infrastructură de care are nevoie Europa.

Uniunea și statele sale membre ar trebui să analizeze de urgență modalitățile prin care ar putea permite Băncii Europene de Investiții, care este banca noastră și a cărei activitate este ghidată de politicile noastre, să facă mai mult – dacă se poate, mult mai mult – pentru a finanța investițiile pe termen lung.

În acest sens, trebuie să identificăm modalitățile prin care am putea consolida baza de resurse și capital a BEI, astfel încât să poată acorda împrumuturi economiei reale.

În anul 2000, capitalul de risc din Europa se ridica la 22 de miliarde de euro. În 2010 erau doar 3 miliarde. Dacă dorim să promovăm spiritul antreprenorial, trebuie să inversăm această tendință descrescătoare și avem nevoie de acest sprijin în special pentru IMM-uri.

Putem, de asemenea, să stimulăm creșterea economică valorificând mai bine fondurile structurale, prin sporirea capacității de absorbție a acestora, prin utilizarea fondurilor structurale pentru sprijinirea rezultatelor macroeconomice. Aceste fonduri sunt esențiale pentru inovare, pentru formare și pentru ocuparea forței de muncă, precum și pentru IMM-uri.

Aș dori, de asemenea, să vă invit să adoptați până la sfârșitul acestui an propunerile pe care le-am prezentat în luna august privind majorarea ratelor de cofinanțare pentru țările care beneficiază de programe de asistență. În acest mod vom infuza fonduri esențiale în aceste economii, reducând totodată presiunea asupra bugetelor naționale.

Stimați deputați,

Reformarea piețelor muncii, a finanțelor publice și a sistemelor de pensii presupune un efort important din partea tuturor segmentelor societății.

Știm cu toții că aceste schimbări sunt necesare pentru a putea reforma economia noastră socială de piață și pentru a ne menține modelul social. Este însă imperativ să ne apărăm în continuare valorile - valorile echității, incluziunii și solidarității.

Acum trebuie să oferim speranțe concrete unui tânăr din cinci care nu reușește să își găsească un loc de muncă. În unele țări, situația în rândul tinerilor noștri este pur și simplu dramatică. Doresc să fac apel la societăți să depună un efort deosebit pentru a pune la dispoziția tinerilor stagii de formare și de ucenicie, care pot fi sprijinite de Fondul social european.

Cooptând întreprinderile, partenerii sociali, autoritățile naționale și Uniunea în cadrul unei inițiative privind crearea de oportunități pentru tineri, putem aduce o schimbare. Aceasta este, cred, chestiunea socială cea mai imperioasă, să răspundem anxietății tinerilor noștri care nu își pot găsi un loc de muncă și este mult mai bine să urmezi un stagiu de ucenicie sau un curs de formare decât să fii în stradă, pradă acestei anxietăți, exprimând neîncrederea în Uniunea Europeană în ansamblul său.

Trebuie să accelerăm ritmul de punere în aplicare a părților celor mai urgente ale planului nostru pentru creștere și locuri de muncă, Strategia Europa 2020. Comisia va analiza cu prioritate, în recomandările sale specifice pentru fiecare țară pentru anul viitor, situația tinerilor din fiecare stat membru.

Cred că trebuie să dăm viitorului nostru o șansă reală.

Acum trebuie să intervenim și pentru a ajuta cele 80 de milioane de europeni care se confruntă cu riscul sărăciei. Aceasta înseamnă că propunerea noastră privind salvgardarea programului UE de furnizare de alimente pentru persoanele cele mai defavorizate trebuie aprobată în cele din urmă de Consiliu. Aș dori să vă mulțumesc pentru sprijinul politic pe care l-ați acordat soluției propuse de noi.

Stimați deputați,

În urmă cu cincizeci de ani, 12 țări din Europa s-au reunit pentru a semna Carta socială. În octombrie se împlinesc exact 50 de ani. Astăzi, Carta numără 47 de semnatari, inclusiv toate statele noastre membre.

Pentru a garanta aceste valori fundamentale în Europa, cred că este necesar să stimulăm calitatea dialogului social la nivel european. Reușita reînnoirii Europei poate fi asigurată numai prin contribuția și răspunderea tuturor partenerilor sociali – a sindicatelor, a lucrătorilor, a firmelor, a societății civile, în general.

Trebuie să ne reamintim faptul că Europa noastră este o Europă a cetățenilor. Ca cetățeni, avem cu toții de câștigat din construcția europeană. Câștigăm o identitate și o cetățenie europeană, pe lângă cetățenia noastră națională. Cetățenia europeană aduce o serie de drepturi și oportunități. Posibilitatea de a trece în mod liber granițele, de a studia și de a lucra în străinătate. Și în acest caz, cu toții trebuie să apărăm, să păstrăm și să dezvoltăm aceste drepturi și oportunități. Întocmai cum procedează acum Comisia cu propunerile noastre cu privire la Schengen. Nu vom tolera restrângerea drepturilor de care se bucură cetățenii noștri. Vom apăra libera circulație și toate drepturile Uniunii.

Stimați deputați,

Activitățile Comisiei acoperă multe alte domenii, după cum bine știți. Nu pot să le abordez pe toate aici, însă ele sunt amintite în scrisoarea pe care am adresat-o președintelui Parlamentului și pe care ați primit-o cu toții.

Totuși, înainte de a încheia, permiteți-mi să spun câteva cuvinte despre responsabilitatea Uniunii Europene pe plan extern. Îmi doresc o Europă deschisă, o Europă implicată pe plan mondial.

Acțiunea europeană în lume nu este doar cea mai bună garanție pentru cetățenii noștri, pentru apărarea intereselor și valorilor noastre, este, în egală măsură, o acțiune indispensabilă pe plan mondial. Astăzi este la modă să se vorbească de G2.

Eu cred că lumea nu dorește un G2. Înseși cele două țări nu ar avea interes în crearea unui G2. Știm ce tensiune a creat bipolaritatea în Războiul Rece. Cred că Europa este indispensabilă mai mult ca niciodată dacă dorim o lume echitabilă și deschisă.

Cred că lumea în schimbare la care asistăm are nevoie de o Europă care își asumă responsabilitățile. O Europă influentă, o Europă cu 27 și, în curând, 28 de state, odată cu aderarea Croației. O Europă care continuă să indice calea de urmat în diverse domenii, precum comerț sau schimbări climatice, în perspectiva importantelor întâlniri viitoare, de la Durban la Rio +20, iar Europa trebuie să își mențină poziția sa de lider în aceste aspecte.

Să ne îndreptăm, de asemenea, privirea și atenția către vecinii noștri din sud. Primăvara arabă reprezintă o transformare profundă care va avea consecințe foarte importante nu doar pentru aceste popoare, ci și pentru noi, pentru Europa noastră. De aceea, Europa trebuie să fie mândră. Am fost primii care am stat alături de tunisienii, de egiptenii, de libienii care doreau democrație și libertate. De aceea Europa sprijină aceste aspirații legitime, în special prin intermediul Parteneriatului nostru pentru democrație și prosperitate.

Primăvara arabă sper că înseamnă, în egală măsură, calea deschisă pentru speranța păcii în întreaga regiune, pentru ideea unui stat palestinian care să trăiască în pace cu statul Israel, așa cum dorește Europa.

Să ne îndreptăm însă privirea și atenția și către vecinii din est. Vineri voi participa la Varșovia la summitul Parteneriatului estic. Voi merge la acest eveniment cu năzuința într-o relație politică și o integrare economică mai strânse între noi și partenerii noștri din regiune. Uniunea Europeană dispune de o forță extraordinară de transformare. Este o sursă de inspirație pentru mulți oameni din lume, iar dacă aceste țări întreprind reforme profunde, noi putem să le ajutăm și putem să stabilim o asociere mai strânsă din punct de vedere politic și, de asemenea, o integrare mai mare din punct de vedere economic.

În fine, să nu îi abandonăm pe cei mai defavorizați și să fim la înălțimea angajamentelor noastre pentru a atinge Obiectivele de dezvoltare ale mileniului.

Să fim, de asemenea, realiști și să recunoaștem că pentru ca Europa să își exercite întreaga influență, dacă Europa vrea într-adevăr să fie o putere, trebuie să consolidăm politica externă și de securitate comună. Trebuie să fie credibilă. Trebuie să se sprijine pe o dimensiune comună de securitate și apărare dacă dorim, într-adevăr, să contăm în lume.

A apus vremea în care se putea opune rezistență ideii de apărare europeană de teama de a nu dăuna Alianței atlantice. Ați remarcat deja, astăzi, înșiși americanii ne cer să facem mai mult în calitate de europeni. Lumea s-a schimbat, lumea se schimbă fundamental. Vrem, într-adevăr să contăm în lume?

De aceea, în momentul în care bugetele pentru apărare sunt sub presiune, trebuie să facem mai mult împreună, cu mijloacele de care dispunem.

În acest sens, Comisia își asumă partea sa de răspundere, continuându-și eforturile în vederea creării unei piețe unice a apărării și valorificând competențele care îi sunt conferite prin tratat pentru a dezvolta o bază industrială europeană a apărării.

Stimați deputați,

Să nu fim naivi, lumea este în transformare și dacă Europa vrea să conteze pe plan mondial și să apere interesele cetățenilor săi, avem nevoie de dimensiunea politică și de dimensiunea de apărare dacă dorim să avem un cuvânt de spus și să influențăm viitorul lumii.

Stimați deputați,

Concluzionez.

La încheierea mandatului nostru, în 2014, se vor împlini exact o sută de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial pe acest continent, o perioadă sumbră căreia i-a urmat cel de al Doilea Război Mondial, una dintre paginile cele mai dramatice ale istoriei europene și universale. Cred că astăzi putem spune că astfel de orori sunt de neînchipuit în Europa. Și cred că aceasta se datorează într-o mare măsură existenței Uniunii Europene, pentru că, grație viziunii Europei, prin integrarea economică și politică am construit garanția păcii pe continentul nostru. De aceea nu putem să lăsăm în primejdie această mare realizare. Am primit-o de la generațiile anterioare. Generația noastră nu va fi cea care o va pune sub semnul întrebării. Este clar că dacă începem să fragmentăm Europa, dacă ne reîntoarcem la marile cuceriri ale Europei, ar exista fără îndoială riscul de fragmentare a obiectivului nostru.

După cum am spus, la baza crizei pe care o trăim astăzi se află o problemă politică. Este o punere la încercare a voinței noastre de a trăi împreună. De aceea trebuie să aprofundăm Uniunea Europeană, de aceea am creat instituții comune. De aceea trebuie să garantăm interesul european.

Și, astăzi, adevărul este că, pentru ca Europa să iasă din această criză, pentru a oferi un viitor Europei, cooperarea interguvernamentală nu este suficientă. Un anumit tip de interguvernamentalism riscă să ducă la renaționalizare și la fragmentare. Un anumit tip de interguvernamentalism ar putea reprezenta moartea Europei unite, iar noi ne dorim o Europă unită.

Să nu uităm că deciziile pe care le luăm acum sau pe care nu le luăm vor contura viitorul nostru. Aș vrea să vă comunic un lucru, și anume că mă simt rănit atunci când, unii, din alte colțuri ale lumii, ne spun cu un oarecare paternalism nouă, europenilor, ce trebuie să facem. Cred sincer că ne confruntăm cu probleme, cu probleme foarte serioase, dar cred însă că nu trebuie să ne scuzăm pentru democrațiile noastre. Nu trebuie să ne scuzăm pentru economia socială de piață. Cred, deci, că trebuie să cerem instituțiilor noastre, dar și statelor noastre membre și Parisului, Berlinului, Atenei, Lisabonei, Dublinului, o tresărire de mândrie de a fi europeni, o tresărire de demnitate și să spunem partenerilor noștri: „Vă mulțumim pentru sfaturile voastre, însă, împreună, suntem în măsură să depășim această criză”. Sunt mândru că sunt european.

Iar mândria de a fi european nu ține numai de marea noastră cultură, de marea noastră civilizație, de tot ceea ce am creat în lume. Nu este numai mândria trecutului, este mândria în viitorul nostru. Această încredere trebuie să o recreăm între noi. Cred că este posibil.

Unii spun: este foarte greu, nu este posibil. Aș dori să reamintesc cuvintele unui mare om, un mare african, Nelson Mandela: „Orice pare imposibil până când devine realitate. Să trecem la fapte!” Putem realiza reînnoirea Europei noastre, o putem face cu încredere.

Vă mulțumesc pentru atenție.