Republica islamica iran indrumar de afaceri (2009) cuprins pagina

III. Constituirea si inregistrarea societatilor comerciale:

1. 
   Societati pe actiuni:
   

1. 
   Conditii generale:
   

• 
  cel putin trei actionari;
  
• 
  capital minim:
  
• 
  1.000.000 riali pentru societati private;
  
• 
  5.000.000 riali pentru societati publice;
  
• 
  cel putin 35% din capital trebuie platit la momentul inregistrarii, restul in maximum cinci ani;
  
• 
  conducerea trebuie sa fie aleasa de actionari;
  
• 
  este necesara numirea unui inspector financiar desi legislatia nu specifica in mod direct auditul;
  
• 
  cel putin 10% din profit trebuie sa fie distribuit, cu toate ca de cele mai multe ori aceasta prevedere este ignorata, cel putin 5% din profitul net anual trebuie sa fie depozitat pana la plafonul de 10% din capitalul social. Depozitul creat poate fi distribuit numai in cazul desfiintarii societatii comerciale.
  
• 
  plata dividendelor declarate la sfarsitul anului trebuie facuta in termen de opt luni;
  
• 
  adunarea generala a actionarilor are dreptul sa decida alocarea unui procent din profitul net sub forma unui bonus acordat directorilor. Limita maxima a acestuia nu trebuie sa depaseasca 5% din suma profitului distribuit actionarilor in cazul societatilor publice si 10% in cel al companiilor private.
  

2. 
   Documente necesare inregistrarii la Biroul de Inregistrare a Companiilor:
   

• 
  declaratie semnata de membrii fondatori, in care se stipuleaza ca toate actiunile au fost subscrise, insotita de de un certificat de depozit emis de o banca locala pentru echivalentul a 35% din capitalul social al societatii;
  
• 
  contractul de asociere, intocmit conform prevederilor Codului Comercial, semnat de toti membrii fondatori;
  
• 
  declaratie privind detaliile de constituire (denumire, obiect de activitate, etc.);
  
• 
  protocoalele intocmite in procesul de infiintare, incluzand numele directorilor, inspectorilor contabili, etc;
  
• 
  declaratiile semnate ale directorilor si inspectorilor contabili privind acceptarea functiilor in cadrul societatii;
  
• 
  declaratie privind presa locala de larga circulatie in care vor fi publicate anunturile societatii comerciale in primul an de activitate.
  
• 
  inregistrarea societatii comerciale poate fi facuta si de alte persoane, prin porcura;
  
• 
  durata inregistrarii este de 2-3 saptamani de la data depunerii documentatiei;
  
• 
  costul inregistrarii, sub forma unui taxe de timbru, este de 0,2 % din capitalul social plus taxa de inregistrare.
  

2. 
   Societati cu raspundere limitata
   

1. 
   Conditii generale:
   

Sunt in general aceleasi ca in cazul SA, cu urmatoarele precizari:

• 
  capitalul social nu are limita minima de suma;
  
• 
  societatea poate fi infiintata cu numar minim de doi asociati;
  
• 
  nu este necesara numirea mai multor directori cu exceptia cazului cand numarul asociatilor este mai mare de 12.
  

2. 
   Documente necesare inregistrarii:
   

Sunt aceleasi ca in cazul SA, cu urmatoarele precizari:

• 
  capitalul social trebuie depus in banca in totalitate la momentul inregistrarii;
  
• 
  durata inregistrarii este mai mica, de regula doua saptamani;
  

3. 
   Filiale
   

Infiintarea unei filiale in Iran se face prin inregistrarea unei societati comerciale straine la Oficiul pentru Inregistrarea Companiilor Straine, fiind necesara urmatoarea documentatie:

• 
  o hotarare a Consiliului de Conducere a companiei straine legalizata si autentificata de autoritatile indrituite si certificata de Consulatul iranian din tara respectiva, prin care se atesta intentia de inregistrare a unei filiale in Iran cu specificarea numelui sefului acesteia;
  
• 
  Protocoalele si Contractul de Asociere, atestate de autoritatile tarii respective si legalizate de Consulatul Iranului. Documentele trebuie sa specifice adresa, data inregistrarii si bilantul ultimului an financiar;
  
• 
  Certificatul de inregistrare, emis de autoritatea in domeniu, atestat de autoritatile locale si legalizat de Consulatul Iranului;
  
• 
  documente din care sa reiasa valoarea capitalului social, atestate in aceleasi conditii;
  
• 
  procura prin care persoana desemnata se ocupa de inregistrarea filialei in Iran si prin care este desemnat reprezentantul companiei, semnata de personalul autorizat la semnatura, atestata notarial si legalizata.
  
• 
  documentele trebuiesc traduse oficial in limba farsi, activitate derulata, de obicei prin intermediul Oficiului respectiv;
  
• 
  durata inregistrarii este de 4-5 sapatamani;
  

Nota:

Este de retinut faptul ca prin Codul Comercial iranian, sunt prevazute anumite aspecte specifice in ceea ce priveste actele companiilor si ca platitorii de taxe trebuie sa se supuna strict legislatiei.

Astfel, documentatia contabila si actele oficiale ale companiei trebuiesc redactate in farsi si stampilate de Ministerul Justitiei. La momentul inregistrarii, toate formalitatile trebuiesc sa fie indeplinite, in limita de timp stabilita, de catre un jurist insarcinat in acest sens.

Legea prevede tinerea a doua registre contabile, cartea mare si jurnalul de casa. Celorlaltor documente de mai mica importanta nu li se acorda aceeasi atentie din punct de vedere legal. Jurnalul de casa trebuie actualizat zilnic, in ordine cronologica, iar cartea mare trebuie completata intr-o perioada scurta de timp.

Ministerul Justitei obisnuieste sa faca controale inopinate, pe toata durata anului, pentru a verifica respectarea acestor prevederi. Au fost cazuri in care unele societati comerciale au fost aspru sanctionate, pana la interzicerea activitatii, pentru intarzieri de cateva zile in inscrisurile respective.

Detalii privind normativele in domeniu se pot obtine de la firmele de consultanta, pe plan local.
Agentia
Institutia de agentie (agency) acopera, in legislatia iraniana, un camp larg de reprezentare, definind relatia juridica in care o persoana (agentul) reprezinta o alta (principalul) in numele careia este autorizat sa actioneze. Codul civil iranian prevede: “Contractul de agentie este acela prin care una dintre cele doua parti o numeste pe cealalta ca reprezentant in ducerea la indeplinire a unui anumit lucru”.

Principalele tipuri de contracte de agentie recunoscute de de Codul comercial iranian sunt: Broker (agent comercial), Commission agent (comisionar) si Commercial Deputy (reprezentant comercial).

Cele trei notiuni sunt intelese in Iran astfel:

BROKER: o persoana care actioneaza contra plata, ca intermediar in derularea tranzactiilor sau prin gasirea unui partener de tranzactie pentru o persoana care intentioneaza sa faca afaceri;

COMMISSION AGENT: o persoana care desi face tranzactii in nume propriu, lucreaza de fapt pentru principal, in schimbul unei plati;

COMMERCIAL DEPUTY: o persoana care a fost desemnata de catre conducerea unei firme sa activeze ca reprezentant al sau in afacerile firmei sau filialei. Semnatura sa este obligatorie pentru firma.

Conform Codului Civil, contractul de agentie intra in vigoare printr-un cuvant sau act care indica o reprezentare.

In functie de scop, contractul de agentie poate include toate afacerile principalului sau poate fi limitat la anumite domenii.

Cele mai intalnite tipuri de agenti infiintati prin contract sau procura legalizata sunt:

• 
  Agent Special: activeaza numai in anumite ocazii sau pentru un scop precis;
  
• 
  Agent General: activeaza in anumite limite prevazute prin contractul de agentie;
  
• 
  Agent Universal: activeaza cu depline puteri in numele principalului;
  
• 
  Agent Del Credere: activeaza cu asumarea unei anumite raspunderi in garantarea principalului
  

Aspecte privind plata agentului

Principalul trebuie sa plateasca toate cheltuielile efectuate de agent in indeplinirea contractului, plus remuneratia acestuia, cu exceptia cazului in care contractul prevede altfel. De obicei plata agentului se face prin intelegere reciproca. Daca nu exista o intelegere privind plata sau suma aferenta platii, aceasta se va face conform obiceiurilor si practicii locale.

In general, agentul comercial sau comisionarul nu poate pretinde o remuneratie daca nu s-a realizat nici o tranzactie prin contractul de agentie. Atunci cand tranzactia este conditionata, agentul va fi platit doar dupa indeplinirea conditiilor. Daca tranzactia este anulata, agentul are dreptul sa fie platit, daca anularea nu este rezultatul actiunii sale.
Alte aspecte specifice

Codul Civil iranian interzice numirea de catre agent a unui sub-agent fara autorizatea implicita sau expresa a principalului. Daca un agent incredinteaza unui tert executia indatoririlor sale, fara a avea dreptul de delegare, atat el cat si terta persoana raspund in fata pricipalului pentru pierderile suferite.

Conform legilor iraniene contractul de agentie este unul revocabil. El poate inceta in urmatioarele situatii:

• 
  prin decizia principalului;
  
• 
  prin decizia agentului;
  
• 
  moartea sau imbolnavirea uneia dintre parti.
  

Contractul poate fi terminat si prin hotarare juridica, prin falimentul principalului sau incetarea obiectului de lucru contractat. Principalul poate inceta contractul oricand doreste, cu exceptia cazului in care acest lucru nu se poate face datorita stipularilor contractuale, de exemplu in cazul contractului de vanzari.
Nota:

S-a insistat mai mult pe aspectele contractului de agentie deoarece patrunderea si mentinerea pe piata iraniana este destul de dificila, din cauza hatisului birocratic, legislatiei des schimbatoare, formalitatilor si obiceiurile locale, cvasiobligativitatii cunoasterii limbii farsi atat vorbite cat si scrise si nu in ultimul rand a “usilor” care pot fi mult mai usor deschise de un agent local serios si bine ancorat in domeniul economico-comercial.

Facilitati oferite in zonele libere

• 
  15 ani scutire la plata impozitului pentru orice activitate economica;
  
• 
  transfer nelimitat al valutei peste hotare;
  
• 
  garantarea drepturilor legale ale investitorilor straini;
  
• 
  volumul investitiei si procentajul participarii straine nu sunt limitate;
  
• 
  pocedura de functionare este simplificata;
  
• 
  miscarea libera a capitalului in strainatate, Iran si alte zone libere;
  
• 
  nu se paercep taxe vamale si alte cheltuieli comerciale pentru materiile prime si utilajele folosite in procesul de productie;
  
• 
  investitia poate fi 100% straina;
  
• 
  posibilitatea inchirierii terenului de catre straini;
  
• 
  rata tranzactiilor in valuta si schimbul in moneda nationala este determinata de cererea si oferta din zona libera;
  
• 
  dreptul la infiintarea de banci, institutii private de credit si birouri de schimb fara restrictii de parteneriat cu entitatile locale;
  
• 
  importul oricaror produse, cu exceptia bunurilor interzise prin legea islamica sau neautorizate prin reglementarile specifice ale zonei;
  
• 
  tranzitul si re-exportul produselor nu intampina o birocratie excesiva;
  
• 
  facilitati la export pentru bunurile produse in interiorul zonei;
  
• 
  in functie de nivelul valorii adaugate si materiilor prime locale folosite in productie, exportul in Iran este scutit de taxe vamale si comerciale. In cadrul acestei operatiuni, taxele vamale si comerciale se aplica numai pentru materiile prime si componentele folosite in productia bunurilor;
  
• 
  relatia angajat-angajator respecta contractul de munca. Orice disputa in domeniu este examinata de o comisie formata din angajator, angajat sau reprezentantii acestora si un delegat al autoritatii zonei libere.
  

Marci inregistrate

Legea inregistrarii marcilor si inventiilor prevede ca o marca poate fi orice tip de inscris, desen, fotografie, numar, cifra, cuvant, sigiliu, etc., adoptat pentru a identifica si distinge bunurile si serviciile.

Urmatoarele marci nu pot fi inregistrate in Iran:

• 
  steagul national al Iranului, orice alt drapel pe care guvernul il interzice sa fie folosit in acest sens, insignele si medaliile emise de guvern;
  
• 
  marcile institutiilor oficiale precum Semiluna Rosie, Crucea Rosie, etc;
  
• 
  cuvinte sau grupuri de cuvinte care sa induca legaturi oficiale cu autoritatile iraniene;
  
• 
  marcile care aduc atingere ordinii publice si bunelor moravuri;
  
• 
  marcile care au fost inregistrate de alta entitate sau care se se aseamana intr-o mare masura cu alte marci.
  

Strainii care activeaza in activitati de productie, comerciale sau servicii pot solicita inregistrarea marcilor in Iran. Pentru inregistrare, bunurile sunt clasificate in 36 de categorii, grupate in 7 capitole, intre care clasa 35 acopera serviciile iar clasa 36 cuprinde bunurile nespecificate in alta parte.

In general, inregistrarea marcilor in Iran este optionala. Fac exceptie produsele farmaceutice, alimentele conservate si impachetate, bauturile si cosmeticile, fie ele produse in Iran sau importate. Mostrele si produsele importate pentru uz personal nu se supun reglementarilor privind marcile inregistrate.

Valabilitatea marcilor este de 10 ani cu drept de reinoire pentru aceeasi perioada. Daca o marca nu este folosita in regim comercial pe o perioada de 3 ani, ea poate fi anulata la cererea unui tert.