Resursele umane ale terrei

Suprafeţe mii ha		Producţie mil. tone
	1970-1974	1990-1994	1970-1974	1990-1994
Total	760 000	820 000	1 553	1 980
Grâu	238	257	425	550
Orez	145	142	380	520
Orz	97	96	172	210
Porumb	120	136	394	490
Secară	15	17	23	24
Ovăz	27	29	44	47

Cele trei cereale de bază - grâul, orezul, porumbul - au ponderi relativ apropiate în producţia totală de cereale.

Are o răspândire aproape continuă în emisfera nordică, ocupând spaţii mari în Eurasia şi America de Nord, şi este cultivat mai răzleţ în emisfera sudică, mai ale în sudul Australiei, Africii, Americii de Sud.

Tabelul nr. 1

Principalii producători mondiali de grâu

Nr. crt.	Ţara	Producţia mil.tone (1996)	Ponderea în producţia mondială %
1.	China	109,0	18,6
2.	India	62,6	10,7
3.	SUA	62,1	10,6
4.	Franţa	35,9	6,1
5.	Rusia	34,9	6,0
6.	Canada	30,5	5,2
7.	Australia	23,5	4,0
8.	Germania	18,9	3,2
9.	Turcia	18,5	3,2
10.	Pakistan	16,9	2,9
11.	Marea Britanie	16,0	2,74
12.	Argentina	15,2	2,59
13.	Ucraina	13,5	2,31
14.	Iran	11,2	1,91
15.	Polonia	8,8	1,50
Total mondial 584,9 100

Sursa: Images économiques du monde, 1998.

În latitudine ajunge până la 55-60 , iar în zonele calde vegetează bine la altitudine (Anzi, Podişul Dekkan, Podişul Etiopian), fiind cultivat până la 2 500-3 000 m. În Podişul Tibet grâul se cultivă până la 3 000 – 4 000 m, reuşind să dea recolte obişnuite de 2 500-3 000 kg la ha . Poate fi cultivat şi în regiuni uscate prin sistemul dry farming (sistem de înmagazinare a apei în sol spre a putea fi folosită de plante în sezonul uscat).

Producţia mondială de grâu a fost, în 1996, de 584,9 milioane tone, din care R.P.Chineză aproape 109 milioane tone, ocupând primul loc. Culturile se fac mai ales în Marea Câmpie din bazinul fluviului Hunghe. Astăzi, în China, grâul are aceeaşi importanţă în hrana populaţiei ca şi orezul.

În CSI (principalul producător fiind Rusia, cu 35 mil.t, urmată de Ucraina) culturile se fac mai ales în sudul părţii europene, în stepele cu cernoziom, unde se cultivă grâul de toamnă, iar la est de Volga, unde iernile sunt mai lungi şi geroase, grâul de primăvară. Pe locurile următoare se află India (62,6 mil.t.), S.U.A. (62,1 mil.t.), Franţa (35,9 mil.t.), Canada (30,5 mil.t.).

În America de Nord grâul ocupă o zonă bine definită (wheat belt), din regiunea Marilor Lacuri coborând spre sud în Câmpia Mississippi şi Podişul Preriilor. În India cultura grâului se practică în câmpiile Gangelui şi Indusului şi în Podişul Dekkan.

Principala constatare care se desprinde din analiza acestor cifre este creşterea însemnată a producţiei de grâu a celor mai populate ţări (China şi India), legat de creşterea demografică.

În America de Sud cele mai întinse terenuri cu grâu sunt în Argentina (în Câmpia La Plata, de la Santa Fé spre sud, până la Bahia Blanca), iar în Australia grâul este cea mai importantă cereală cultivată, ocupând 2/3 din terenurile arabile (sudul şi vestul Australiei). Producătorii de grâu din Australia au, ca şi cei din Argentina, avantajul comercial al sezonului faţă de producătorii din emisfera nordică, precum şi apropierea de porturile de pe litoral.

Tabelul nr. 2

Producţia de grâu (chintale / hectar)

Nr. crt.	Ţara	1995	1996
1.	Olanda	86,6	89,6
2.	Marea Britanie	77,0	81,1
3.	Germania	68,9	72,9
4.	Franţa	65,1	71,3
5.	Danemarca	73,5	70,3
6.	China	35,4	37,6
7.	Polonia	36,0	36,0
8.	Italia	32,0	33,0
9.	India	25,6	24,9
10.	SUA	24,1	24,4
11.	Canada	22,5	24,1
12.	Argentina	19,2	23,0
13.	Ucraina	29,7	22,7
14.	Australia	17,7	21,4
15.	Pakistan	20,8	20,2
16.	Rusia	12,6	14,0
17.	Algeria	8,9	12,6
18.	Kazahstan	5,2	6,3
Total mondial 24,7 25,4

Sursa: Images économiques du monde, 1998.

Orezul. Spre deosebire de grâu, care este cereala de bază în comerţul mondial, orezul reprezintă cultura pentru consum a populaţiei din zonele calde şi umede din sudul şi estul Asiei.

În general cultura orezului are nevoie de temperaturi ridicate, de mari cantităţi de apă pentru germinare şi creştere. Astfel, zonele umede ale tropicelor şi subtropicelor sunt cele mai favorabile, dând două recolte pe an: prima, cea mai bogată, în iunie, iar cea de a doua, mai slabă, în noiembrie.

Locul său de origine este India şi China de Sud, de unde s-a răspândit în sud-estul continentului şi în Japonia.

Deşi nu este panificabil, în Japonia s-a elaborat o tehnologie de fabricare a pâinii din orez. Făina este utilizată pentru extragerea amidonului, este folosit prin fierbere direct în alimentaţie la obţinerea unor băuturi, pentru obţinerea berii (în Japonia saké) sau un fel de rachiu obţinut prin distilare (arrak în India şi sciun-sciun în Indonezia). Din tulpini se fac împletituri, evantaie, rogojini, hârtie, iar din coji proteine concentrate.

Principalii cultivatori sunt în Asia (de aici şi denumirea "grâul rasei galbene"), unde se detaşează R.P.Chineză (190 mil.t.), India (120,0 mil.t.), Indonezia (51,2 mil.t.), Bangladesh (28 mil.t.), Vietnam (26,3 mil.t.), Thailanda (21,8 mil.t.).

Au apărut producători importanţi şi în afara Asiei musonice, cum ar fi: S.U.A.(7,8 mil.t.), Egipt (4,9 mil.t.), Nigeria (3,1 mil.t.), Iran (3,3 mil.t.). Comerţul cu orez este mult mai redus decât cel cu grâu. Cele mai mari porturi de export sunt Yangon şi Bangkok.

Tabelul nr. 3

Primii 10 producători mondiali de orez

Nr. crt.	Ţara	Producţia mil. tone 1996	Ponderea în producţia mondială %
1.	R.P. Chineză	190,1	33,8
2.	India	120,0	21,3
3.	Indonezia	51,2	9,1
4.	Bangladesh	28,0	5,0
5.	Vietnam	26,3	4,7
6.	Thailanda	21,8	3,9
7.	Myanmar	20,9	3,7
8.	Japonia	13,0	2,3
9.	Filipine	11,3	2,0
10.	Brazilia	10,0	1,8
	Total mondial	562,3	100,00

Sursa: Images économiques du monde, 1998.

Porumbul ocupă al treilea loc, după grâu şi orez, ca răspândire pe glob şi constituie a doua cereală de mare valoare în zona temperată, deşi este originar din America Centrală şi de Sud tropicală, unde populaţiile locale îl cultivau şi consumau cu 2-4 milenii î.Hr. Boabele se consumau prăjite. De la plantă mai extrăgeau zahărul din tulpină şi o băutură pe care o supuneau fermentării. Astăzi această cereală are o largă întrebuinţare ca materie primă industrială (pentru amidon, ulei, alcool), ca furaj concentrat (S.U.A., Europa) şi ca plantă alimentară (America Latină).

Producţia mondială a fost, în 1996, de 576,9 milioane tone. Aproape jumătate din recoltă (236,1 mil.t.) se realizează în S.U.A., în zona numită Corn belt - situată între cea a grâului (Wheat belt) la nord şi a bumbacului (Cotton belt) la sud-, care se întinde din California spre Podişul Preriilor şi din Câmpia Mississippi până la câmpiile litorale atlantice. Suprafeţele însămânţate totalizează aproximativ 40 mil. ha. în R.P.Chineză şi ocupă locul al doilea (119,4 mil.t.), urmată de Brazilia (32 mil.t.) şi apoi de un grup de ţări cu producţii apropiate Mexic( 17,3 mil.t), Franţa (14,4 mil.t.), Argentina ( 10,5 mil.t.), Africa de Sud ( 10,4 mil.t.), România ( 9,6 mil.t.).