Resursele umane ale terrei

America de Nord reprezintă zona geografică cu cea mai mare producţie de energie electrică, S.U.A. şi Canada realizând împreună, în anul 1996, 1/3 din producţia mondială. Dintr-un total mondial de peste 12 000 miliarde kWh peste 3 500 miliarde sunt produşi şi consumaţi de S.U.A. (25,7% din producţia mondială).

Aproximativ 2/3 din energia electrică produsă de S.U.A. provine din termocentrale alimentate în special cu cărbuni şi în mai mică măsură cu hidrocarburi. Ele sunt amplasate în nord-estul S.U.A, între Mississippi şi Oceanul Atlantic.

În vest centralele întrebuinţează ţiţeiul, cărbunele local şi gazele de la furnalele înalte.

Posibilităţi mari pentru amenajări hidroelectrice există în sistemul muntos al Cordilierilor, pe râurile ce izvoresc din Apalaşi, cât şi în unele sectoare ale fluviului Mississippi şi a afluenţilor săi. Dintre acestea mai important este sistemul realizat împreună cu Canada pe fluviul Columbia şi afluenţii săi, pe care s-au construi 25 de hidrocentrale, cu o capacitate de 20 000 MW, dintre care patru în Canada. Grand Coulee (6 280 MW), Bonne Ville

(3 000 MW), Arow, Duncan sunt cele mai importante hidrocentrale din acest sistem. Tot în această parte, pe fluviul Colorado, în aval de Marele Canion, s-a construit uzina Boulder Dam (3 000 MW) şi marele baraj Hoover (221 m), al doilea ca înălţime din S.U.A., care a rezolvat problema energetică a oraşului Los Angeles.

A doua zonă hidroelectrică a S.U.A. o constituie Munţii Apalaşi, unde hidrocentralele au fost amplasate de-a lungul aşa-numitei "linii de cădere" a apelor (fall line). Prin această măsură s-a urmărit utilizarea cascadelor pe care râurile, care izvoresc de pe versantul răsăritean al Apalaşilor, le fac de-a lungul liniei de denivelare ce marchează trecerea lor în câmpia atlantică. Valea râului Tennessee a făcut obiectul unor amenajări complexe care cuprind 50 de uzine de putere mică şi mijlocie. Lucrări de mare amploare se desfăşoară în prezent în bazinul fluviului Mississippi şi afluentului său Missouri, unde în faza finală va dispune de peste 100 de baraje, care vor contribui la regularizarea cursului marelui fluviu, asigurarea apei pentru irigaţii şi nu în ultimul rând la producţia electrică.

O regiune pusă parţial în valoare o constituie zona Marilor Lacuri. Folosind condiţiile naturale favorabile au fost construite aici câteva hidrocentrale, dintre care cea mai importantă este Robert Moses (1 950 MW), care foloseşte căderea de apă a cascadei Niagara.

O mare amploare a căpătat-o construirea de centrale nucleare, care deţin aproximativ 20% din producţia totală de electricitate. Mari uzine nuclearoelectrice funcţionează la Hartsville în Kentucky (cu 4 932 MW), cea mai mare, Chicago, Berkeley, Oak Ridge, Portsmouth etc. Numeroase centrale funcţionează în jurul Marilor Lacuri (Perry pe malul lacului Erie - 2 400 MW, Zion pe malul lacului Michigan - 2 200 MW etc.).

S-a trecut, de asemenea la folosirea energiilor neconvenţionale geotermice, solare, eoliene cu ponderi încă modeste în producţia naţională.

Canada are o producţie excedentară de curent electric, în mare parte hidroenergetică (65%). Numeroase lacuri, râuri şi râuleţe cu debite bogate şi constante, dispuse pe diferite trepte de altitudine, legate prin repezişuri şi cascade, risipite pe tot întinsul scutului canadian, înmagazinează după unele aprecieri rezerve de 900 md. kWh/an.

Cele mai importante hidrocentrale sunt construite în partea de răsărit a ţării, în provinciile Québec (46%) şi Ontario (30%), restul fiind distribuite inegal între regiunile din vestul şi centrul ţării. Dintre centralele hidroelectrice mari, cu o capacitate de peste 1 000 MW, se remarcă cele de pe fluviul Sfântul Laurenţiu (La Grande, Beauharnois) şi afluenţii săi (sistemele Saguenay, Manicouagan şi Outard). De asemenea au fost construite mari hidrocentrale pe fluviile Churchill (Churchill Falls - 5 200 MW), Saskatchewan, Nelson. În ultima perioadă s-a trecut şi la amenajarea, împreună cu S.U.A., a fluviului Yukon din Alaska.

În Canada termocentralele furnizează doar 1/5 din producţia totală, fiind cantonate în vest. A sporit continuu producţia de energie obţinută în centralele nucleare (18,3%). Se preconizează folosirea energiei mareomotrice din Golful Fundy, unde se apreciază că acestea înregistrează amplitudinea maximă de pe Terra.