Revista presei din perspectiva de gen

MASS MEDIA

Apel către jurnaliste şi jurnalişti: Fiţi aliaţii noştri în lupta împotriva violenţei asupra femeilor!

OngGen, 25 Noiembrie 2014

În România, să fii ONG-ist şi activist pentru drepturile omului înseamnă să faci de multe ori o muncă invizibilă, de care publicul larg nu aude, nu este conştient, nu este informat. Să militezi pentru drepturile femeilor este o muncă cu atât mai invizibilă cu cât femeile însele sunt invizibile – nevoile noastre sunt ignorate, drepturile noastre sunt încălcate constant.

Noi vom continua să facem această muncă şi să ne dorim o lume mai bună pentru toţi şi pentru toate. Sună ca un clişeu – un clişeu care ascunde de multe ori vieţi pierdute, distruse, zdrobite de un sistem inegal şi incorect.

Violenţa împotriva femeilor înseamnă femei ucise, bătute, violate, traumatizate, umilite de autorităţi, batjocorite de poliţişti şi de judecători, fără nicio protecţie reală din partea instituţiilor statului, cu drepturi fundamentale călcate în picioare.

Avem nevoie de voi ca să aducem pe agenda publică subiectul violenţei asupra femeilor. Avem nevoie de puterea voastră – puterea presei – de a pune presiune pe autorităţi, de a schimba mentalităţi, de a promova valori democratice.

Aveţi puterea şi responsabilitatea de a contribui activ la combaterea violenţei asupra femeilor prin realizarea de anchete, editoriale, campanii de conştientizare, proiecte şi articole bine documentate, scrise cu atenţie la dimensiunea de gen a violenţei.

Noi vă stăm la dispoziţie cu multe resurse[1] .

Şi vă promitem că o să vă monitorizăm constant activitatea ca să vă atragem atenţia asupra derapajelor[2].

Din păcate, massmedia contribuie la fenomenul violenţei asupra femeilor. Cazurile de violență asupra femeilor fie sunt tratate cu senzaționalism, fie sunt tratate expeditiv în virtutea banalizării unor astfel de abuzuri. Tratarea cu senzaționalism a cazurilor conduce la decredibilizarea victimelor și la găsirea de scuze pentru agresori, contribuind astfel la perpetuarea stereotipurilor și prejudecăților – blamarea și victimizarea femeilor, lipsa lor de credibilitate, accentuarea așa-numitului comportament provocator, prezentarea agresorilor ca neputincioși, scuzabili prin asociarea agresiunilor cu consumul de alcool, gelozie, sărăcie, șomaj, etnie etc. Tratarea expeditivă lasă publicul fără informațiile necesare cu privire la modalitățile de acțiune, instituțiile care au atribuții în combaterea fenomenului, cauzele agresiunilor etc.

Aveţi responsabilitatea să trataţi cu seriozitate cazurile de violenţă împotriva femeilor, să le prezentaţi critic şi obiectiv, să oferiţi informaţii utile atât pentru femeile aflate în situaţii de violenţă, cât şi pentru persoanele care ar putea oferi suport.

Massmedia promovează disocierea simbolică a violenței, cu atât mai mult a violenței sexuale, de mainstream-ul social – agresorii sunt întotdeauna alții, ceilalți, străinii, violența li se întâmplă altora, este un fenomen care caracterizează comunitățile marginale, minoritățile etnice, sexuale, grupurile de imigranți. Toate acestea nu sunt decât prejudecăți și modalități prin care ne ascundem responsabilitatea în fața acestui fenomen. Violența împotriva femeilor ni se întâmplă nouă – indiferent de vârstă, educație, clasă, orientare sexuală, etnie, rasă, religie etc. Se întâmplă lângă noi – în familiile noastre, la locul nostru de muncă, în blocul nostru, în comunitatea noastră, în cartierul nostru. Aveţi responsabilitatea să contestaţi miturile care alimenteză violenţa şi să o prezentaţi în complexitatea ei, fără să o reduceţi la stereotipuri.

Massmedia ignoră referințele la faptul că violenţa împotriva femeilor este o manifestare a relaţiilor istoric inegale de putere dintre femei şi bărbaţi, care au condus la dominarea şi discriminarea femeilor de către bărbaţi. Particularitatea acestei forme de violenţă constă în faptul că aceasta nu vizează o singură femeie, ci pe toate ca grupare socială completă. Violenţa împotriva femeilor îşi are rădăcinile în inegalitatea dintre femei şi bărbaţi şi este perpetuată de o cultură a toleranţei şi a negării.

Avem nevoie de jurnaliste şi jurnalişti care să atragă atenţia că violența are această bază culturală care trebuie contestată și schimbată!

Aveţi multe lucruri de făcut. Iar împreună putem face schimbări substanțiale în ceea ce înseamnă:

1. Vizibilizarea fenomenului și aducerea lui pe agenda publică cu scopul de a rupe tăcerea, lanțul toleranței și banalizarea violenței împotriva femeilor:

– Aproximativ 13 milioane de femei din UE sunt supuse violenței pe parcursul unui an;

-Aproximativ 3,7 milioane de femei din UE sunt supuse violenței sexuale pe parcursul unui an;

-1 din 3 femei a fost supuse violenței fizice și/sau sexuale dupa vârsta de 15 ani;

– Dintre toate femeile care au un partener de viață (actual sau anterior), 22 % au fost supuse violenței fizice și/sau sexuale de către un partener, începând cu vârsta de 15 ani;

2. Direcționarea deciziilor guvernamentale și de politică locală în sprijinul femeilor, către oferirea de servicii – adăposturi, consiliere psihologică, consiliere juridică etc:

– serviciile oferite în prezent victimelor violenței în familie sunt insuficiente, fie că ne referim la serviciile de găzduire temporară (adăposturi), fie la cele de consiliere psihologică și juridică, asistență financiară, asistența în găsirea unui loc de muncă etc. Conform datelor din 2013, în România există 14 judeţe în care nu funcţionează nici măcar 1 (un) adăpost pentru victime.

– serviciile oferite de DGASMB și DGASPC-uri, direct sau prin intermediul unor organizații non-guvernamentale, nu sunt cunoscute de către lucrătorii din Poliție, IML și unitățile spitalicești de urgență, pentru ca victimele să fie informate cu privire la existența lor.

– serviciile oferite agresorilor, de exemplu consilierea psihologică, sunt insuficiente. În București există un singur astfel de « Centru de asistenţă destinat agresorilor familiali – O Nouă Şansă ». În perioada 2008-2011, acest centru a ajuns la „performanţa” de a consilia doar 2 (doi) agresori familiali.

– este nevoie de informarea instanțelor civile astfel încât judecătorii care emit ordine de protecție pentru victimele violenței în familie să ştie că au posibilitatea să dicteze obligarea agresorului la urmarea unui program de consiliere psihologică. așa cum prevede Legea 217/2003, republicată în 2012.

3. Oferirea de informații cu privire la felul în care persoanele de suport (prieteni, vecini, colegi de serviciu, membri ai familiei) pot interveni în situații de violență pentru a ajuta victimele, dar și pentru a îndruma agresorii către servicii suport pentru aceștia:

– 42% din cetățenii României consideră că violența în interiorul familiei nu este o problemă de interes public;

4. Deconstuirea mecanismului care conduce la blamarea victimei, generându-se astfel scuze pentru agresori:

– 8,1% din cetățenii României consideră încă bataia ca fiind ruptă din rai;

– 31% din cetățenii României consideră că femeile sunt bătute și din vina lor;

– 15,8% din cetățenii României consideră că, dacă are copii, o femeie nu poate să se despartă de soțul agresiv.

Acestea sunt cifre, statistici, studii, legi – un limbaj inaccesibil, anost şi neinteresant pentru mulţi. Este misiunea voastră să transformaţi aceste informaţii în poveşti, în cazuri reale, în viaţă pur şi simplu. Să ajungeţi la acele femei care au nevoie de sprijinul nostru ca să aibă puterea să iasă din situaţia de violenţă.

Este datoria voastră să vă asumaţi responsabilitatea pentru exercitarea profesiei şi vocaţiei într-un mod etic.

Apel inițiat de Coaliția pentru Egalitate de Gen formată din:

Centrul Parteneriat pentru Egalitate – CPE,

Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen – A.L.E.G.,

Societatea pentru Analize Feministe AnA,

Asociația E-Romnja

Asociația Front

Acest apel este o acţiune din cadrul Campaniei de 16 zile de activism împotriva violenţei asupra femeilor, desfăşurată la nivel internaţional. Campania are loc în perioada 25 Noiembrie (Ziua Internaţională de luptă împotriva violenţei asupra femeilor) – 10 Decembrie (Ziua Internaţională pentru Drepturile Omului).

http://ongen.ro/apel-catre-jurnaliste-si-jurnalisti-fiti-aliatii-nostri-in-lupta-impotriva-violentei-asupra-femeilor/