Ro centenarul Armistițiului : 11 noiembrie 1918 – 11 noiembrie 2018

RO
Centenarul Armistițiului : 11 noiembrie 1918 – 11 noiembrie 2018

Mamă, iată-ți fii, care mult au luptat

Îi vedeți adormiți printre neamuri

Domnul să-i ocrotească

Aceste inimi șovăielnice și umplute de durere
Mamă, iată-ți fii și marea lor armată

Să nu fie judecați după necazul lor

Domnul să le dea puțin de-acest pământ

Care i-a pierdut și pe care mult ei l-au iubit
Charles Péguy. Eve.

În această zi dăm slavă Domnului care a îngăduit, pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Sale, ale sfântului Martin și ale multor alți sfinți și drepți din Europa creștină, sfârșitul torturii popoarelor europene. Facem pomenire și de toți cei care și-au sacrificat viața în condiții cumplite pentru mântuirea poporului lor.

Primul Război Mondial a durat 5 ani (1914-1918). Deși mai degrabă un război european, el a fost numit mondial. A fost un masacru și un măcel care a semănat groaza în conștiința oamenilor deoarece mai mult de 18 milioane de persoane și-au pierdut viața pe toată durata acestei conflagrații. În această zi a Centenarului Primului Război Mondial, se cuvine să facem pomenirea celor adormiți din neamurile noastre, din familiile noastre și din satelor și orașele noastre. Această pomenire o facem și pentru copiii noștrii și pentru generațiile următoare pentru a le transmite gândul care a marcat profund conștiința noastră și anume „Fără Războie” - bineștiind totodată că teroarea pe care războiul o seamănă în rândul oamenilor nu este nici astăzi suficientă pentru a le opri.
Franța a pierdut în acest război Mondial nu mai mult de 1 400 000 de soldați și 300 000 de civili, fiind una dintre țările cele mai deterioarte în urma acestui război. În satul cel mai mic din Franța este un „monument al eroilor” pe care este înscris o listă cu un număr impresionant al numelor celor „morți pentru Patrie”. De asemenea și frații noștrii români au pierdut un număr considerabil de soldați, în număr de 250 000, după cum mărturisesc cimitirile din Alzacia.
Este nevoie să reamintim care sunt consecințele acestui război : dispariția imperiului creștin ortodox Rus, apariția bolșevismului, prosperitatea Turciei - genocidul Armenian, expulzarea grecilor din Asia Mică, declinul politic în Europa, apariția Statelor Unite ca putere mondială. Anul 1918 este de asemenea anul României Mari ca stat unificat prin unirea Transilvaniei cu Regatul României și cu celelalte provincii ale României Mari. Un alt efect major a fost și promovarea femeii în societate din cauza dispariției bărbaților.Țările europene care aveau colonii, au suferit de asemenea schimbării care au afectat toate continentele pământului.
Cu toate acestea însă, în timpul acestor 5 ani de groază, numeroase minuni s-au întâmplat. În 1914 la Marna, de exemplu, în prima bătălie pe care armata franceză a purtat-o și pe care a riscat să o piardă din cauza slabei ei pregătiri, Maica Domnului s-a arătat pe Frontul german întinzând omoforul său pe deasupra țării noastre zicând : „ Pe aici nu veți trece pentru că Fiul meu nu vrea ! ”. Acest miracol a fost văzut de către miile de soldați care se aflau pe front și cărora li s-a interzis să vorbească despre el după aceea. Trebuie să menționăm și faptul că mulți istorici au afirmat că dacă această bătălie era pierdută, Franța ar fi încetat probabil să mai fie putere europeană și creștină.
Rezistența soldaților francezi la Verdun este un alt exemplu. Dacă acest punct strategic ar fi fost cucerit, Franța ar fi fost invadată și cucerită pentru totdeauna. Generalii armatelor au fost inspirați să își îndrepte toate regimentele la Verdun : toată armata franceză, și prin ea, tot poporul s-au luptat, suferit și învins la Verdun. În acest exemplu putem să distingem și noi felul în care trebuie să ducem luptele dohovnicești : este nevoie, după cum ne învață sfântul Apostol Pavel, să fim răbdători în încercări și să ne purtăm crucea până la moarte, urmând lui Hristos care a răbdat până în sfârșit. Țările noastre s-au făcut astfel bineplăcute în fața Domnului pentru jertfa de sine pe care fii lor au arătat-o. Această jertfă a lor își are izvorul cu sigurață în sfânta și de viață purtătoarea cruce, în cultura lor și în mentalitatea lor.
Ne îndreptăm gândul astăzi și către toți sfinții, căci ei nu iubesc războaiele. Dintre ei, amintim mai ales pe sfântul Martin, ocrotitorul Franței și al Europei, a cărui pomenire o săvârșim noi astăzi. Sfântul Martin, care era soldat în armata romană, a ales de la începutul veții sale în Hrisots să înfrunte moartea în prima linie, fără să fie înarmat ; și aceasta deoarece nu mai dorea să se războiască. Centenarul Armistițiului denunță în mod special dominația armelor. Sfântul Martin a trecut în ceata sfinților pe 8 noimbrie. Pe 11 noiembrie 1918, ziua în care moaștele sale sfinte au fost strămutate de la Candes la Tours, trâmbițele păcii au răsunat pe câmpurile de bătălie datorită armistițiului. Tunurile și baionetele s-au oprit. Pacea Domnului biruia ura oamenilor. Sfântul Martin este iubit și rugat chiar și de către germani.
În această zi de 11 noiembrie 2018, inimile noastre se îndreaptă către popoarelor noastre respective, iară noi ne înfățișăm înaintea Domnului pentru durerea familiilor lor și cu nădejdea unei păci trainice. Însă, noi știm că „suspendarea armelor”, acesta fiind sensul cuvântului „armistițiu”, presupune asumarea altor responsabilități, altor lupte, nesângeroase, dar absolut necesare. Pacea în popor, în familii, la muncă, se câștigă și se păstrează în fiecare zi. În toate zilele săptămânii Domnul ne invită să depunem armele prin lipsa de judecată, prin iertare și prin bunăvoința Sa dumnezeiască pe care ne-o dăruiește și pe care își dorește să o împărtășească prin noi creștinii tuturor oamenilor. (P. Noël Tanazacq : centenarul sfârșitului „Primului Război Mondial” (1918-2018). „O povață duhovnicească” (noiembrie 2018).

FR
Centenaire de l’Armistice : 11 novembre 1918-11 novembre 2018
Mère voici vos fils qui se sont tant battus.

Vous les voyez couchés parmi les nations.

Que Dieu ménage un peu ces êtres débattus,

Ces cœurs pleins de tristesse et d’hésitations.

Mère voici vos fils et leur immense armée.

Qu’ils ne soient pas jugés sur leur seule misère.

Que Dieu mette avec eux un peu de cette terre

Qui les a tant perdus et qu’ils ont tant aimée.

Charles Péguy. Eve.
En ce jour, nous rendons grâce à Dieu qui permit, par les prières de la Mère de Dieu, de saint Martin et des nombreux saints et justes de l’Europe chrétienne, la fin de l’affreuse torture des peuples européens. Nous faisons mémoire également de tous ceux qui ont sacrifié leur vie, dans des conditions souvent abominables, pour le salut de leur peuple.
La première Guerre Mondiale dura cinq ans (1914-1918). Quoique plutôt européenne, elle fut appelée « mondiale ». Ce fut une hécatombe et une ‘boucherie’ qui provoqua l’horreur dans la mémoire des hommes car plus de 18 millions de personnes perdirent la vie au cours de ce conflit. En ce jour de Centenaire, nous accomplissons notre devoir de mémoire à l’égard de tous ces morts appartenant à nos peuples respectifs, à nos familles, à nos villages ; et nous accomplissons ce devoir pour nos enfants et les générations qui viennent, en prononçant un solennel ‘plus jamais ça !’ – tout en sachant, pourtant, que l’horreur n’a pas suffi à dégoûter les peuples de la guerre.
Parmi les pays les plus touché par cette Grande Guerre, comme on l’a appelée en raison de la terreur qu’elle inspira, la France perdit 1 400 000 soldats et 300 000 civils, soient deux générations d’hommes. Dans le plus petit village français il y a un ‘monument aux morts’ portant une liste impressionnante de ‘morts pour la Patrie’. Mais nos frères roumains ont payé également un lourd tribut avec 250 000 soldats tués, comme en témoignent les cimetières militaires d’Alsace.
Les conséquences de cette guerre doivent être rappelées : disparition de l’empire chrétien orthodoxe de Russie, naissance de la terreur bolchévique, essor de la Turquie, génocide des Arméniens, expulsion des Grecs d’Asie Mineure, déclin politique de l’Europe, avènement des États-Unis d’Amérique comme puissance mondiale. 1918 est également l’année de la naissance de la Roumanie comme État unifié, par l’intégration de la Transylvanie au Royaume et l’union des différentes provinces de la Grande Roumanie. La guerre si terrible eut comme effet de promouvoir la femme dans la société en raison de l’absence ou de la disparition des hommes. La plupart des nations européennes ayant des colonies, les changements du monde affectèrent tous les continents de la terre.
Au cours de ces terribles cinq années, de grands miracles eurent pourtant lieu. Alors que la France, mal préparée à la guerre, risquait de perdre la première bataille de la Marne, en 1914, ce qui, selon les historiens, aurait probablement entraîné sa disparition en tant que grande puissance européenne et chrétienne, la Mère de Dieu apparut sur le Front allemand, étendant son manteau sur notre pays : « Vous ne passerez pas, car mon Fils ne le veut pas ! » Ce miracle fut, affirme-t-on, vu par des milliers de soldats à qui l’on interdit d’en parler.
La résistance des soldats français à Verdun est un exemple. Si ce verrou stratégique avait sauté, la France aurait été envahie. Les chefs militaires eurent l’inspiration d’orienter tous les régiments vers Verdun : toute l’armée française, et, à travers elle, tout le peuple, ont combattu, souffert et vaincu à Verdun. C’est ici le signe du combat spirituel : nous devons, comme nous l’a appris saint Paul, ‘tenir bon’ dans les épreuves, en suivant le Christ qui a tenu bon jusqu’au bout dans sa terrible Passion. Nos pays respectifs sont grands devant la face de Dieu, parce que, dans le sacrifice de soi, nos peuples ont montré la puissance de la sainte et vivifiante Croix dans leur vie, dans leur culture et dans leur mentalité profonde.
Nous faisons, en ce jour, mémoire des saints, en premier lieu de saint Martin, patron de la France et vrai patron de l’Europe. Les saints n’aiment pas la guerre. Saint Martin, dès qu’il fut catéchumène, préféra risquer la mort en première ligne plutôt que de continuer à porter les armes. Le Centenaire de l’Armistice est une dénonciation du pouvoir des armes. Saint Martin s’est endormi le 8 novembre. Le 11 novembre 1918, jour de la translation de ses reliques de Candes jusqu’à Tours, les clairons ont sonné l’armistice sur les champs de bataille. Les fusils et les canons se sont tus. La paix de Dieu triomphait de la haine des hommes. Saint Martin est aimé des Allemands eux-mêmes, qui le prient.
En ce 11 novembre 2018, nos cœurs se tournent vers les membres de nos peuples respectifs et nous présentons au Seigneur la souffrance de leurs familles et l’espérance d’une paix durable. Mais nous savons également que la « cessation des armes », sens du mot « armistice », signifie que l’on s’attache à d’autres tâches, d’autres combats, non sanglants et indispensables : la paix, dans le peuple, dans la famille, au travail, se gagne tous les jours. Tous les jours de la semaine, le Seigneur nous invite à déposer les armes par le non jugement, le pardon et la bienveillance divine qu’Il veut, par nous, répandre parmi les hommes. (D’après P. Noël Tanazacq : « Le centenaire de la fin de la ‘Grande Guerre’ (1918-2018). Un enseignement spirituel » (novembre 2018).