Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie)P rintre sărbătorile creştine de pe parcursul anului, ziua de 8 noiembrie are o semnificaţie specială. Sunt sărbători închinate Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sunt sărbători închinate Maicii Domnului, altele sunt închinate Sfinţilor sau unor evenimente sfinte din istoria mântuirii noastre. Printre aceste zile de înălţare spirituală se află şi o sărbătoare închinată Îngerilor – acele fiinţe cereşti, duhuri slujitoare, mesagerii lui Dumnezeu în lumea noastră şi ocrotitori ai oamenilor. Sunt pomeniţi cei doi conducători ai Îngerilor – Arhanghelii Mihail şi Gavriil (Gabriel) împreună cu toţi Îngerii.Arhanghelii sunt marii vestitori cereşti, căci ei au misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a descoperi proorociile, voia lui Dumnezeu către oameni. În Sfânta Scriptură sunt amintiţi în mai multe rânduri cei doi mari Arhangheli – “voievozi ai oştilor cereşti” – Mihail şi Gavriil, care au avut un rol deosebit în istoria mântuirii oamenilor, mai ales în acele momente deosebite care au marcat mersul umanităţii.
M ihail, al cărui nume înseamnă “puterea lui Dumnezeu“, este cel dintâi din ceata Sfinţilor Arhangheli. El este înfăţişat în iconografie purtând sabie de foc, simbol al puterii sale cereşti şi are menirea de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a-i ajuta pe oameni să biruiască puterea vrăjmaşilor.
 Gavriil (Gabriel), al cărui nume înseamnă “bărbat al lui Dumnezeu“, este Arhanghelul bunelor vestiri, cel care are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele dumnezeieşti, veştile cel bune ale evenimentelor mântuitoare. În iconografie el nu mai poartă sabie de foc, ci floare de crin simbol al purităţii şi al bucuriei. El este un simbol al blândeţei şi bunătăţii. Pentru aceasta a fost ales şi trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria din Nazaret ca să-i vestească taina cea mare a întrupării Fiului lui Dumnezeu. Tot el a adus vestea zămislirii Fecioarei Maria către Sfinţii părinţi Ioachim şi Ana. El a vestit în templu Sfântului Zaharia că soţia sa Elisabeta va naste la bătrâneţe pe Sfântul Ioan Botezătorul.Să nu uităm că Sfinţii Arhangheli sunt cei dintâi Îngeri mijlocitori între Dumnezeu şi oameni. Ei au grijă şi milă de creştini şi-i ajută pe calea mântuirii.
 Intrarea Maicii Domnului in Biserica
Intrarea în Templul legii a Doamnei de Dumnezeu Născătoarei a pricinuit ortodocşilor creştini praznic minunat şi a toată lumea. Fiindcă s-a făcut aceasta într-un chip minunat şi este înainte-mergătoare a marii şi minunatei taine a întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. Deci praznicul Intrării s-a început din pricina aceasta: Ana cea pururea pomenită, fiindcă mai toată viaţa a petrecut-o stearpă fără să nască prunc, ruga împreuna cu bărbatul său Ioachim pe Stăpânul firii, ca să le dăruiască lor prunc, şi făgăduindu-se ca, dacă vor câştiga dorirea, îndată vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel născut. Şi aşa a născut pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăcătoarea şi împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii de a doua oară a lui Adam cel căzut şi a sculării şi a îndumnezeirii lui, pe Preasfânta Stăpână de Dumnezeu Născătoare Maria. Când a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o pe ea în ziua de astăzi în Templu. Şi plinindu-şi făgăduinţa au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a dăruit-o; şi au dat-o pe ea preoţilor şi mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinăuntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o dată pe an intra. Şi aceasta a făcut-o după voinţa lui Dumnezeu Celui ce după puţin avea a Se naşte dintr-însa spre îndreptarea şi mântuirea lumii. Deci acolo a rămas Fecioara doisprezece ani, cu rară cuviinţă, hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil. Învrednicindu-se şi dumnezeieştii arătări, până ce s-a apropiat vremea dumnezeieştii Bunei Vestiri şi a descoperirilor celor cereşti şi mai presus de fire care i s-au arătat ei. Că a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca să înnoiască de a doua oară lumea cea stricată prin păcat. Atunci Născătoarea de Dumnezeu, ieşind din Sfintele Sfintelor, a fost dată lui Iosif logodnicului, ca acela să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea cea de acolo în pământul lui Israel.
Sfantul Andrei - Apostolul romanilor---Ziua de 30 noiembrie a fost declarata sarbatoare bisericeasca nationala.
 Sfantul Apostol Andrei este sarbatorit pe data de 30 noiembrie. S-a nascut in Betsaida Galileia, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret, in nordul Tarii Sfinte. Din Sfanta Scriptura aflam ca era fratele lui Simon Petru. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Avand in vedere ca Andrei era evreu, nu stim cu certitudine daca numele Andrei era numele sau real (acesta fiind de origine greceasca). Potrivit cercetatorilor, numele Andrei era destul de prezent printre evrei, inca din perioada sec. II-III d.Hr.Pentru romani, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se sustine ca acest nume - Apostolul Lupilor - deriva din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar si de la simbolul lor - lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun ca acest animal a fost alaturi de daci la caderea Sarmizegetusei si ca cel care era capetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Pestera care i s-a oferit ca adapost.
Sfantul Andrei - ucenic al Sfantului Ioan BotezatorulSfantul Andrei, inainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dorinta de a-L urma pe Hristos se naste in el, in momentul in care Sfantul Ioan rosteste cuvintele: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). Insa, chemarea sa la apostolie se face mai tarziu si este relatata de Sfantul Evanghelist Matei : "Pe cand Iisus umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: "Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20).Scriptura il descopera pe Andrei la inmultirea painilor si a pestilor (Ioan 6, 8-9) si dupa invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, ii spune lui Hristos ca niste elini, veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, doresc sa-L vada (Ioan 12, 20 - 22).
Unde a vestit Sfantul Andrei invatatura lui Hristos? -Potrivit traditiei, teologilor si istoricilor, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci. In Istoria bisericeasca, Eusebiu de Cezareea (+ 339/340) afirma: "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia". Calendarul gotic (sec. al IV-lea) si Martirologiile istorice occidentale (sec. VIII-IX) sustin si ele ipoteza misiunii Sf. Andrei in Scitia. Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata si de scriitori bisericesti. De exemplu, calugarul Epifanie (sec. VIII), in "Viata Sfantului Apostol Andrei", afirma ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii. Sinaxarul Bisericii constantinopolitane mentioneaza ca Andrei "a predicat in Pont, Tracia si Scitia". Dupa un alt izvor, pastrat in acelasi Sinaxar, Sfantul Apostol Andrei ar fi hirotonit ca episcop la Odyssos sau Odessos (Varna de azi), pe ucenicul sau Amplias, pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 30 octombrie. Probabil este Amplias cel amintit de Sfantul Apostol Pavel in epistola catre Romani (16, 8). Prezenta colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, inchinate Sfantului Andrei, intaresc credinta ca acesta a vestit Evanghelia lui Hristos in tara noastra.
M oastele din Patras-Sfantul Andrei a murit ca martir la Patras. Desi noua ne este cunoscuta traditia care afirma ca Apostolul Andrei a murit pe o cruce in forma de X, se sustine ca aceasta traditie dateaza din secolul al XIV-lea. Nu se cunoaste data martirizarii. Unii istorici il fixeaza in timpul persecutiei imparatului Nero, prin anii 64-67, altii in vremea persecutiilor initiate de Domitian (81-96). In anul 357, moastele Sfantului Andrei au fost asezate in Biserica Sfintilor Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfintirii acestei biserici. Cardinalul Petru de Capua va duce moastele Sfantului Andrei in Italia, in catedrala din Amalfi, in timpul Cruciadei a IV-a. In anul 1462, in vremea papei Pius al II-lea, capul Sfantului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus in Catedrala din Patras, in biserica cu hramul Sfantul Andrei.
Pestera Sfantului Andrei
Pestera in care se crede ca a vietuit Sfantul Apostol Andrei, cat timp a propovaduit pe teritoriul romanesc, se afla la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judetul Constanta. In actuala biserica din pestera, in pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit initial in piatra, despre care traditia spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei. In vara anului 1944, Pestera transformata in biserica a fost sfintita de catre Episcopul Tomisului, Chesarie Paunescu. La scurt timp dupa aceasta, trupele rusesti invadatoare au distrus-o. Abia dupa 1990, prin ravna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refacuta si redata cultului. Astazi, mii de credinciosi vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trait Apostolul Andrei.
SFÂNTUL IERARH NICOLAE - 6 DECEMBRIE-Sfântul Ierarh Nicolae este sarbatorit pe data de 6 Decembrie. Cel între sfinti, parintele nostru Nicolae a trait pe vremea împaratilor Diocletian si Maximian. Mai întâi a stralucit prin vietuire calugareasca; iar pentru viata lui îmbunatatita a fost facut arhiereu. Dar pentru ca sfântul propovaduia cu îndrazneala credinta în Hristos a fost prins de mai- marii cetatii, a fost batut si chinuit, apoi aruncat în temnita, împreuna cu alti crestini.Când marele si binecredinciosul împarat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împarat al romanilor, au fost eliberati din legaturi toti cei închisi si, odata cu acestia, si Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira Lichiei. Nu dupa multa vreme a fost întrunit de marele Constantin, cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae.
Sfântul Nicolae a facut multe minuni, asa cum arata si istoria vietii sale. A izbavit de la moarte pe trei barbati napastuiti pe nedrept. Pe când acestia erau în închisoare, au aflat de timpul când aveau sa fie omorâti si au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit de binefacerile ce le facuse cu altii, cum izbavise de moarte pe alti trei barbati din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor si gata spre aparare, s-a aratat în vis împaratului si eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru ca a defaimat împaratului pe cei trei barbati, iar împaratului i-a aratat si i-a dovedit ca barbatii aceia sunt nevinovati si ca din pizma au fost pârâti ca au uneltit împotriva lui. Si asa i-a izbavit Sfântul Nicolae de la moarte.
Pe lânga acestea a facut si alte minuni. A pastorit dumnezeieste poporul ortodox si ajungând la adânci batrâneti, s-a mutat catre Domnul. Dar Sfântul Nicolae, nici dupa moarte nu si-a uitat turma sa. Ca în fiecare zi face cu îmbelsugare bine celor ce au nevoie si-i izbaveste de tot felul de primejdii si nevoi, caci si acum, ca si atunci, acelasi Dumnezeu lucreaza pentru sfântul Sau, minunile Sale cele fara de numar.
Biserica de la Otopenii de Jos care poarta hramul Sfântului Nicolae este ocrotita de la punerea temeliei si pâna în zilele noastre de acest mare ierarh. Dar Sfântul Nicolae ajuta si ocroteste si pe toti cei care se închina si se roaga cu credinta sfintei sale icoane si sfintelor sale moaste, si daruieste tuturor copiilor daruri multe în noaptea dinaintea sarbatoririi. Amin. NASTEREA DOMNULUI - 25 DECEMBRIE - Ziua Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos este ziua pacii, a bucuriei, sarbatoarea îngerilor si a colindatorilor, sarbatoarea copiilor si a parintilor. La Nasterea Domnului s-a unit cerul cu pamântul.
Fiul lui Dumnezeu a venit pe lume sa întemeieze o împaratie, dar nu o împaratie omeneasca asa cum asteptau iudeii, ci o împaratie eterna, care se realizeaza prin dezbracarea omului de pacat si prin înduhovnicirea lui într-o rodnica înfratire cu cerul. Mântuitorul a redat omenirii cel mai de pret dar, pierdut în noaptea primului pacat: libertatea, dar o libertate conditionata de supunere si o integrare în planul adevarurilor trasate de învatatura sfânta.
Sarbatoarea sfânta a Nasterii Domnului înseamna pentru noi, nasterea la o noua viata, zvon de veselie, refren de colinda, fulgi de zapada si un Mos Craciun tot mai îngreunat de ani si care parca poarta poverile vietii, dar si bucuriile vietii.
Betleemul unde s-a întrupat Mântuitorul Lumii este cea mai smerita dintre cetatile Iudeii si în traducere înseamna Casa pâinii. Fiecare dintre noi se poate învrednici de cinstea de a fi un Betleem sufletesc, daca primeste cu adevarat pe Iisus Hristos- Pruncul Sfânt, în sufletul si inima sa.
Cu acest gând sa întâmpinam pe Cel ce vine sa aduca în lume, “Marire întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamânt pace, întru oameni bunavoire!”. Amin. SOBORUL MAICII DOMNULUI - 26 DECEMBRIE- Biserica Ortodoxa sarbatoreste la 26 Decembrie, în cea de-a doua zi a Craciunului, Soborul Maicii Domnului. Cu acest prilej se face pomenire despre fuga în Egipt a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu cu Pruncul Sfânt, ocrotiti de Iosif.
Nu întâmplator s-a rânduit ca a doua zi de Craciun sa fie daruit Maicii Domnului. Aducând prinosul de adorare pentru Pruncul Sfânt, Biserica nu a uitat-o nici pe cea care L-a primit si L-a purtat în pântece si într-o smerenie desavârsita L-a nascut într-o iesle saraca din Betleem.
Aducând slava lui Dumnezeu, marturisim recunostiinta si fata de Maica Preacurata, în sfânta comuniune la Sfânta Liturghie. Caci cuvântul “sobor” înseamna adunare, comuniune, iar când spunem “Soborul Maicii Domnului”, întelegem adunarea drept maritorilor crestini în jurul Maicii care-L tine în brate pe dumnezeiescul Prunc, Iisus Hristos.
Imaginea lui luminoasa apare ca o calda rugatoare pentru toti, iar noi rugându-ne Maicii Preacurate nu îi cerem altceva decât sa mijloceasca, sa poarte dorintele noastre spre Fiul ei si Dumnezeul nostru în veci.
Tot în aceasta zi, Biserica face pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Nicodim cel sfintit de la manastirea Tismana. Sfintele lui moaste odihnesc undeva în muntii din jurul manastirii, doar de Dumnezeu stiute, iar mâna sa cea dreapta se pastreaza într-o sfânta racla în biserica sfintei manastiri.
Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase miluieste si ne mântuieste pe noi. Amin.
Despre Charles Darwin
Charles Darwin s-a născut în localitatea Shrewsbury, Anglia pe 12 februarie 1809. Tatăl său, Robert, era un medic din înalta societate, iar mama sa, Sussannah, era fiica lui Josiah Wedgwood, fondatorul celei mai cunoscute fabrici de porțelan din Anglia. Bunicul lui Charles, Erasmus Darwin, medic și filosof, este cunoscut pentru teoriile referitoare la moștenirea și diferențierea speciilor; într-un fel ele au anticipat descoperirile nepotului. O altă persoană din familia lui Charles Darwin, care s-a afirmat în lumea științei, a fost Francis Galton, creatorul eugeniei.
Școala în localitatea natală:Charles Darwin a început studiile școlare la Shrewsbury în anul 1817, la vârsta de 8 ani. Aici învață mai slab decât sora sa, Caterina, însă avea alte preocupări cum ar fi realizarea unor colecții de scoici, minerale, monede, sigilii poștale. Din anul 1818, Charles Darwin a urmat școala particulară a lui Samuel Butler (teolog), tot la Shrewsbury, unde a învățat timp de 7 ani. La școla d-lui Butler, învățătura nu a mers bine. Acest lucru se explică prin faptul că la această școală se învățau limbile antice, metoda fiind memorarea operelor grecești și latine și a unor date din istoria geografiei. Anii petrecuți în școla d-lui Butler și-i va aminti toată viața, scriind la bătrânețe în autobiografie următoarele cuvinte: "Nimic n-ar fi putut fi mai dăunător pentru dezvoltarea inteligenței mele decât școala d-lui Butler".Pasiunea sa inițială de colecționar se amplifică. Continuă să adune minerale. Concomitent începe să colecționeze insecte. Îl interesau și denumirile animalelor colecționate. Astfel la vârsta foarte fragedă de numai 10 ani, a ajuns să cunoască bine fauna împrejurimilor sale. Se preocupă de observarea vieții păsărilor după ce citește o carte de ornitologie și îl interesează chimia, participând la experiențele efectuate de fratele său mai mare, Erasmus. Continuă să fie pasionat de natură și devine un vânător pasionat la vârsta de 15 ani, când primește de la un unchi o pușcă de vânătoare. Charles Darwin își amintește despre tatăl său ca find "cel mai înțelept dintre oameni". De asemenea, Charles Darwin îl considera pe tatăl său drept unul din cei mai buni cunoscători ai sufletului omenesc. Cu toate acestea, este greu de înțeles cum Robert Darwin nu a putut să întrevadă înclinațiile înnăscute ale fiului său Charles spre natură și nu spre activitățile ce se desfășurau în școla din acea epocă. Nemulțumirea tatălui său creștea și până la urmă acesta îl retrage de la școală și îl apostrofă spunându-i: "În afară de vânătoare, câini și prinderea șobolanilor, nu te interesează nimic în viață; ai să fii o rușine pentru familie și pentru tine însuți".
Anii petrecuți la Edinburgh:În octombrie 1825, la presiunile tatălui, începe studiile la Facultatea de Medicină din Edinburgh, în Scoția unde se afla și fratele său, Erasmus, care mai studiase și la Cambridge.Din cauza faptului că la acea vreme operațiile erau efectuate fără anestezie, Charles a înțeles că medicina nu era chemarea lui. De altfel, în repetate rânduri, el se declară dezgustat de orele de disecție pe cadavre. În schimb, este atras de orele de chimie ale profesorului Alexander Pope.
De la John Edmostone, fost sclav de culoare devenit liber, deprinde meșteșugul împăierii animalelor (taxidermia, care se va dovedi foarte utilă în cercetările sale ulterioare) și află lucruri interesante despre pădurile ecuatoriale sud-americane. Discuțiile pe care le-a avut cu Edmonstone îi insuflă lui Darwin dorința de a explora zona ecuatorială.Charles Darwin își dă seama că oamenii de culoare sunt asemănători cu europenii, în ciuda diferențelor de aspect exterior.
În 1826, după încheierea primului an de studii la medicină, Darwin își petrece vara călătorind prin pădurile din regiunea natală. Citește cu interes cartea lui Gilbert White, The Natural History of Selborne, de unde învață să aprecieze formele de viață din sălbăticie. Începe să efectueze observații asupra păsărilor, notând într-un carnețel comportamentul și obiceiurile acestora.
În toamna aceluiași an, 1826, Darwin intră la Plinian Natural History Society, formată dintr-un grup entuziast de studenți în științele naturii, unde Darwin îl asistă pe profesorul Robert Edmund Grant în cercetările sale privind anatomia și ciclul de viață la animalele marine prezente în estuarul scoțian Firth of Forth.
Dezbaterile care au loc în cadrul acestui for științific,care promovau investigația științifică bazată pe studiul cauzelor naturale, fără a considera existența vreunei intervenții divine, îl pun pe Darwin pentru prima data în situația de a alege între a fi religios sau antireligios.
În martie 1827, Darwin își expune, în cadrul acestei societăți științifice, propria sa descoperire conform căreia sporii negri prezenți în cochiliile scoicilor nu erau altceva decât ouă de lipitoare.
Cambridge:Slabul interes manifestat de Darwin pentru studiul medicinei, îl face pe tatăl său să-l înscrie la Facultatea de Teologie, la Christ College din Cambridge în 1828, cursuri pe care Darwin începe să le urmeze din luna ianuarie a acelui an. Această schimbare nu a fost pe placul lui Charles. Pe el îl interesa doar botanica și geologia, iar acestea nu aveau nimic în comun cu teologia. De aceea, în loc să frecventeze aceste cursuri, preferă călăria și vânătoarea.
La încheierea studiilor sale, în ianuarie 1831, trece cu succes examenele la teologie, limbi clasice, matematică și fizică fiind al zecelea din 178 de absolvenți. Darwin a mai rămas la Cambridge până în luna iunie.Studiază Natural Theology a lui Paley, lucrare ce aducea argumente ale existentei divinității, încercând să explice adaptarea ca find o consecință a acțiunii lui Dumnezeu asupra legilor naturii. Darwin citește și noua carte a lui William Herschel care prezenta scopul suprem al filozofiei naturale ca fiind ințelegerea acestor legi prin raționament inductiv, bazat pe observație.
Darwin plănuiește să viziteze Tenerife cu foștii săi colegi pentru a studia științele naturii pe viu, în zona ecuatorială. Ca pregătire, urmează un curs de geologie al reverendului Adam Sedgwick, apoi întreprinde cu acesta o cartografiere a straturilor geologice în Țara Galilor.
Călătoria pe Beagle:Tatal lui Darwin se opune participării fiului său la aceasta călătorie planificată să dureze peste doi ani, considerând-o o pierdere de timp, dar cumnatul său, Josiah Wedgwood (1769 – 1843) (membru al Parlamentului britanic, cunoscut aboliționist, care detesta sclavia) îl încurajează să participe. Darwin a plecat în expediție pe 27 decembrie 1831, la bordul navei Beagle, voiaj în decursul căruia avea să înceapă formularea teoriei evoluționiste.Călătoria a durat aproape cinci ani, perioadă în care Darwin a efectuat o multitudine de studii și investigații geologice și naturaliste.El și-a notat minutios toate observațiile și speculațiile teoretice corespunzătoare.Cercetarea științifică amănunțită pe care a efectuat-o asupra speciilor de animale și a fosilelor a constituit punctul de reper în scrierea unor cărți, precum „Originea speciilor” sau „Originea omului”.
Lungul traseu al expediției a inclus insula Santiago din cadrul Insulelor Capului Verde (16 ianuarie - 8 februarie 1832), insula Fernando de Noronha, atinge coasta sud-americană în portul Bahia și o jalonează până în extremitatea sudică a Țării de Foc (martie 1832 - aprilie 1834), cu frecvente opriri și cercetarea amănunțită a unor zone (îndeosebi în Patagonia și Țara de Foc).
După ce trece de strâmtoarea Magellan, expediția face cercetări pe coasta chiliană, Darwin realizând și o excursie în interiorul continentului, prilej cu care traversează Anzii (de la Santiago de Chile la Mendoza înArgentina).Următorul popas, foarte important pentru Darwin, este făcut în Insulele Galapagos (15 septembrie - 20 octombrie 1835), prilej cu care studiază straniile creaturi din această regiune (broaștele țestoase uriașe, iguanele marine, cca. 70 de specii de păsări, etc.), care vor juca un rol important în formularea teoriei sale evoluționiste.În continuare, itinerariul navei Beagle include multe insule și arhipelaguri din Pacific(printre care Touamotou, Tahiti, Noua Zeelandă ș.a.).
După escale și cercetări pe continentul australian și în Insula Tasmania, expediția se reîntoarce prin Oceanul Indian și pe la Capul Bunei Speranțe, cu o traversare a Atlanticului spre țărmurile braziliene. În Brazilia, Darwin remarcă prezența sclaviei, situație pe care o detestă.
În cele 57 de luni cât a durat expediția, Darwin a adunat un vast material geologic, paleontologic, zoologic, botanic, etnografic etc. Observațiile și reflecțiile făcute i-au permis nu numai formularea teoriei evoluționiste, ci și a altor teorii privind mișcarea scoarței terestre, formarea recifilor coraligeni, a insulelor vulcanice. Cu alte cuvinte, nu numai speciile evoluează, ci și Pământul se modifică în timp.
Expediția a avut un impact puternic pentru Charles Darwin, atât pe plan științific, cât și pentru sănătatea sa. Febra pe care a avut-o în Argentina în anul 1833, presupusa maladie Chagas de care s-a îmbolnăvit în America de Sud, cât și răul de mare de care suferea, au dus la agravări ale sănătății în următorii ani.
Darwin a ajuns la concluzia că speciile au evoluat în mod asemănător cu evoluția în timp a Pământului. Charles Darwin a devenit celebru în cercurile științifice britanice și astfel Charles Darwin este considerat părintele evoluției.
Teoria darwinista: Tezele principale sunt :
1. Speciile se transformă treptat unele în altele prin interacțiunea următorilor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulația, lupta pentru existență și selecția naturală.
a. Variabilitatea individuală oferă material pentru acțiunea selecției. Variabilitatea este rezultatul corelației dintre organism și mediu , dintre modificările condițiilor de mediu și acțiunea factorilor interni specifici organismului.
b. Ereditatea fixează variațiile și face posibilă acumularea lor în cursul generațiilor. Darwin admite inconsecvent ereditatea caracterelor dobândite.
c. Suprapopulația este creșterea excesivă a numărului de indivizi ai unei specii în raport cu mijloacele de trai.
d. Lupta pentru mijlocele de trai dintre indivizii speciilor apropiate (interspecifică) sau dintre indivizii aceleiași specii (intraspecifică) duce la supraviețuirea celor mai apți care se reproduc preferențial.
e. Selecția naturală acționează totodată și prin mijlocirea factorilor abiotici și prin mijlocirea factorilor biotici. Selecția duce astfel la trierea formelor mai bine adaptate și la accentuarea în curs de generații a caracterelor adaptative; selecția orientează variațiile neorientate.
Bibliografie:
Botnariuc N., Din istoria biologiei generale Editura Științifică – București 1961
Neguț Silviu, Căutători de noi tărâmuri Editura Eminescu - București 1987
Propunator: Prof. Goina Virginia
POVESTEA CURCUBEULUI
Cu mult timp in urma, la inceputul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea ca
cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai importanta, cea mai folositoare, cea mai iubita.
Verdele spuse:
-Uitati-va la iarba, frunze si copaci. In mod evident, vedeti si voi ca sunt cea mai importanta culoare. Sunt
culoarea vietii si a sperantei. Uitati-va in jur si o sa vedeti ca sunt peste tot.
Albastrul l-a interrupt si exclama:
-Ganditi-va la cer si la mare. Apa sta la baza vietii si fara mine nu ar exista cerul albastru. Fara mine nu
ar exista nimic.
Galbenul rase:
-Eu sunt luminos si cald, iar tu esti atat de serios! Dar de fiecare data cand privesti o narcisa galbena sau o
floarea-soarelui, zambesti. Soarele, luna si stelele sunt galbene . Frumusetea mea este atat de evidenta, incat
oricine ma vede, ramane uimit.
Portocaliul incepu sa se laude:
-Eu sunt culoarea mancarurilor sanatoase ce dau putere. Morcovul, portocala si dovleacul au multe vitamine.
Si atunci cand portocaliul umple cerul, la rasarit sau la apus, frumusetea mea este atat de evidenta, incat
toti cei ce ma vad se opresc sa ma priveasca cu admiratie si uimire.
Rosul incepu sa srige:
-Ei, bine, eu sunt conducatorul intregii vieti ! Sangele este rosu si sangele inseamna viata. Eu sunt culoarea
pasiunii si a iubirii.
Violetul se ridica in picioare si vorbi dand foarte multa importanta spuselor sale:
-Eu sunt culoarea imperiala si a regilor. Oamenii puternici intotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu
sunt culoarea puterii si a intelepciunii.
La sfarsit cu o voce joasa si timida,indigoul spuse:
-Cu greu ma observati, insa desi sunt tacut, fara mine nu ati fi nimic.Aveti nevoie de mine pentru
echilibru, contrast si liniste interioara.
Argumentarile au continuat, fiecare culoare laudandu-se. Fiecare considera ca este perfectiunea intruchipata.
In timp ce se certau din ce in ce mai tare, un fulger puternic lumina cerul. Incepu sa tune sis a ploua
cu galeata. Culorile tremurau de frica si se stangeau in brate pentru a se linisti si proteja un ape alta
Apoi ploaia incepu sa vorbeasca:
-Voi, culorilor, sunteti atat de nesabuite ! Va certati care sa fie cea mai buna, fiecare incercand sa fie deasupra
celorlalte. Nu intelegeti ca fiecare in parte ati fost facute cu un scop special, fiecare este unica si diferita!
Luati-va de maini si urmati-ma!
Facand ce le spune ploaia, culorile se apropiara si se luara de maini.
-De acum in colo, zise ploaia, cand ploua, fiecare dintre voi se va intinde de-a lungul cerului intr-un superb
arc multicolor. Curcubeul va fi un semn al pacii si al sperantei.
Astfel oameni buni, de fiecare data cand ploaia curata pamantul, cautati un curcubeu pe intinsul cerului.
Cand apare, tineti minte ca fiecare dintre voi este special, lasati culorile curcubeului sa va reaminteasca
sa va apreciati pe voi insiva si pe cei din jur.
Inv. Marginean Floarea
STIATI CA.....?
-
Dreptacii au tendinta sa mestece mancarea pe partea dreapta a danturii, iar stangacii au tendinta sa o mestece pe partea stanga.
-
Melcul de livada, care traieste si in Romania, hiberneaza pe perioada iernii (perioada cand sunt temperaturi negative) ascuns in pamant, la circa 30 de centimetri adancime,
-
Daca incepeti ziua cu o cana de infuzie din frunze de papadie nu numai ca veti pierde un kilogram pe saptamana, ci intreg organismul vi se va curata de toxinele acumulate.
-
O ceasca de cafea pe zi protejeaza ficatul de boli grave ca ciroza sau cancerul, arata un studiu al cercetatorilor de la institutul italian Mario Negri. Acest lucru este datorat ...
POVESTE DE SEARA
URSULETUL MARTI
Treceam intr-o dupa-amiaza tarzie de toamna pe langa libraria din cartierul meu. Pe geam am zarit
un ursulet de plus. Era aproape cat mine, cafeniu si imi zambea. Mi l-am dorit din prima clipa.
Mama nu l-a putut cumpara atunci. Mi-a promis ca il voi avea peste o saptamana.
In fiecare zi treceam prin fata librariei si vorbeam cu el. L-am botezat Marti. Ma privea si ne intelegeam
fara cuvinte. Ii povesteam unde va locui, cu cine se va imprieteni si i-am descries in totalitate camera
mea. Am ales cate o zi a saptamanii pentru a-I prezenta cate un membru al familiei sau un prieten: luni,
i-am facut cunostinta cu mama;marti cu tata; miercuri i-am prezentat-o pe sora mea mai mare;joi
m-am dus sa-l cunoasca si bunica;vineri a venit randul matusii mele;sambata i-am facut cunostinta cu
prietena mea cea mai buna, Alina iar duminica I l-am aratat pe colegul meu de banca.
In sfarsit, saptamana a trecut. Am asteptat-o pe mama cu nerabdare. Cand am vazut-o intrand pe usa cu
pachetul in care se afla Marti i-am sarit in gat si am sarutat-o. Nu stiu cat a trecut pana am reusit sa-l scot
din hartia in care era impachetat dar mie mi s-a parut o vesnicie. L-am sarutat si pe el, dupa care am fugit
in camera mea. L-am strans in brate, l-am mangaiat: era moale, pufos si delicat. Era jucaria perfecta pentru
mine.
La scoala nu-l puteam lua, dar in rest eram nedespartiti. Temele mi le faceam impreuna cu el. Nu-i
placea totdeauna cum citesc sau cum scriu. Atunci se intuneca si nu-mi mai zambea. Cand veneam acasa
fericita pentru ca am luat un ,,foarte bine’’ zambetul ii revenea. Era nelipsit de la masa de duminica, pregatita
de bunica. Ii puneam si lui pe farfurie cate un peste. Cred ca-i placea foarte mult, pentru ca, intr-o clipa
disparea. Ne uitam impreuna pe toate cartile mele cu animale. Ii placeau la nebunie dinozaurii si crocodilii.
Faceam planuri pentru vacanta de vara. Eu imi doream sa mergem la Marea Neagra iar el ar fi vrut undeva
la munte. Intr-o zi m-am imbolnavit. Nimic grav, o raceala, dar a trebuit sa stau doua zile in pat. Aveam
febra si nu puteam sa ma joc cu el. M-a vegheat zi si noapte. El, impreuna cu mama, au fost langa mine si
mi-au facut boala mai usoara.
Fericirea mea nu s-ar fi terminat dar a venit ziua concursului de la scoala. Alina, prietena mea cea mai
buna a obtinut un punctaj mai mare. Invidia ma coplesise si nu i-am putut face fata. I-am distrus costumul de
pisicuta, cel la care muncise foarte mult si care o facuse castigatoare. Supararea ei a fost mare. A plans pana
acasa sin u intelegea cine a putut face asa ceva. Dupa ce ne-am despartit am fugit plangand spre casa mea,
furioasa ca nu am castigat, dar nu m-am simtit nici un moment vinovata pentru ceea ce facusem. I-am povestit
lui Marti totul. Plangeam si ii vorbeam fara sa ma mai opresc. Spre seara am oboist si am adormit. A doua zi
dimineata era sambata. M-am trezit si am vrut sa-l intreb pe Marti cum ne vom petrece ziua. Dar ursuletul
meu nu mai era. L-am strigat, l-am cautat, am intrebat-o pe mama unde este. Nimeni nu stia. Eram din
ce in ce mai nelinistita. Marti era de negasit. Lacrimile s-au pornit iar, de data aceasta plangeam de suparare.
Pirdusem aproape un prieten. Printre lacrimi si suspine am inteles ce se petrecea: Marti ma parasise.
Nu-l pierdusem. A plecat. Voi ce credeti? Jucariile ii parasesc pe copiii rai?
Iarta-ma Alina ! Iarta-ma Marti !
Inv.Ardelean Florentina
D e-a lungul vietii, omul se hraneste circa 4 ani si doarme in medie 25 de ani.
Singurul aliment ce nu se deterioreaza este mierea.
Ceaiul este a doua ba utura consumata in lume, cantitativ, dupa apa.
Strugurii sunt pe locul 3 in topul celor mai cultivate fructe din lume,dupa banane si portocale.
Rosia si dovleacul sunt considerate, din punct de vedere botanic, fructe si nu legume
Laptele este asimilat in proportie de 97% de catre organism.
Pe parcursul intregii sale vieti, o singura vacuta da peste 200.000 de pahare de lapte.
O gaina face, in medie, intre 250 si 270 de oua pe an.
Cea mai veche leguma folosita de om este varza.
Marul este cel mai consumat fruct din Europa.
Se considera ca banana este primul fruct plantat de om.
Mica Unire
Unirea Principatelor Române cunoscută şi ca Mica Unire a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea şi reprezintă unificarea vechilor state Moldova şi Ţara Românească.
Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească.
Ca orice român care păstrează un loc special în inima sa pentru istoria neamului, elevii clasei I-III de la S08 Budureasa, sub coordonarea d-nei înv. Moza Maria împreună cu d-na bibliotecară Laza Anca, de la Biblioteca Comunală Budureasa, în ziua de 24 ianuarie, au desfăşurat o activitate intitulată: MICA UNIRE.
Această activitate face parte din parteneriatul încheiat între şcoală şi biblioteca comunală. Obiectivul principal al parteneriatului este împrospătarea interesului pentru istoria şi cultura naţională a elevilor din clasele mici.
A avut loc o prezentare a contextului istoric şi a evenimentului-prezentare asistată tehnic cu echipamentele din bibliotecă- videoproiector, CD, conexiune internet.
Partea de prezentare a fost urmată de o parte de atelier de lucru. În cadrul acestuia au fost confectionate”hore”- decupate şi colorate de către elevi.
În timp ce lucrau elevii au cântat „Hora Unirii” –iar versurile acestui cântec, mesajul pe care l-a transmis,le-a umplut tuturor sufletul de bucurie şi patriotism.
Activitatea a culminat cu dansul „ Hora Unirii”, care a antrenat întregul colectiv de elevi precum şi cadrele didactice.
Elevii claselor I- III au sărbătorit Unirea Principatelor Române, căci faptele înaintemergătorilor noştri sunt cele care ne permit să fim astăzi ceea ce suntem.
Data de 24 ianuarie reprezintă un moment de referinţă în istoria poporului român. „Mica Unire” a Moldovei cu Ţara Românească, înfăptuită la 24 ianuarie 1859, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a precedat ceea ce avea să se petreacă în secolul al XX-lea „Marea Unire”.
Inv. Moza Maria
Bibliotecar :Laza Anca
STIATI CA …
… pentru a produce o tona de hartie este nevoie de 500.000 litri de apa?
… pentru a produce o tona de cauciuc sintetic este nevoie de peste doua milioane litri de apa?
… daca moleculele continute intr-o picatura (1 mg) de apa ar fi asezate in linie,una in contact
cu alta, s-ar obtine un ,,lant’’ cu lungimea 1,3 x 10 la puterea 10 m?Cu acest ,,lant’’ s-ar putea inconjura
Pamantul ,pe la Ecuator de circa 318 ori?
… un kilogram de apa contine un numar de molecule egal cu masa Pamantului exprimata in kilograme?
… daca s-ar marca moleculele dintr-un pahar cu apa, s-ar arunca in ocean si am agita oceanul bine-bine,
apoi un pahar plin din apa oceanului ar contine circa 100 molecule marcate?Inchipuiti-va c ear insemna
daca paharul initial ar fi plin cu substanta toxica?
… in unele orase, precum Hong Kong apa de mare este folosita pe scara larga, de exemplu in toalete,in
scopul conservarii apei potabile?
… se prevede ca apa ar putea deveni pretioasa precum petrolul, lucru care ar face din Canada cea mai bogata
tara din lume?
… cristalul apei de la robinet e asemanator ca structura cu cel al celulei canceroase, iar cristalul ,,apei vii’’
e asemanator ca sructura cu cel al unei cellule sanatoase?
Inv. Marginean Floarea
1 decembrie- ZIUA NATIONALA A ROMANIEI
” Sunt un mândru românaş”
Ziua de 1 decembrie trezeşte amintirea unei istorii glorioase a poporului român, ce a luptat de-a lungul veacurilor cu îndârjire pentru credinţă şi identitate naţională, pentru dreptate şi adevăr, pentru unire şi libertate.
Cel mai mare şi mai fericit moment din istoria noastră s-a desfăşurat la 1 decembrie 1918. Unirea tuturor românilor într-un singur stat, a fost rezultatul firesc al luptei de secole, dusă de poporul român. Aceste deziderate ale neamului nostru fiind înfăptuite la Alba Iulia, dând prilejul unei imense bucurii în rândurile poporului român, bucurie marcată şi evocată până astăzi.
Desăvârşirea Unirii Naţionale a contribuit la făurirea unei Românii mai puternice şi mai bogate.
România s-a făurit cu mari jertfe, cu viaţa a zeci şi zeci şi sute de mii de viteji, să nu-i uităm şi să-i slăvim din toată inima noastră.
Astfel, statul român, întregit în forma lui de astăzi, trebuie preţuit ca unul dintre cele mai statornice, având temeiuri adânci şi nezguduite în alcătuirea geografică a pământului strămoşesc, în firea poporului român şi în trăinicia lui, în legăturile lui sufleteşti întărite prin unitatea aceleiaşi credinţe, aceloraşi datini şi obiceiuri şi mai presus de toate în puterea morală a conştiinţei naţionale, fără de care ar fi şubrede şi nesigure toate celelalte temeiuri.
Drept recunoştinţă pentru jertfa miilor de români, această zi a fost aniversată şi de elevii claselor I- III, conduşi de d-na înv. Moza Maria de la S08 Budureasa şi preşcolarii de la GPN Burda conduşi de ed. Ţig Denisa printr-o activitate cu caracter patriotic.
Împreună prin acţiunile desfăşurate: recitări, cântece, jocuri, audirea unor texte cu caracter istoric şi o activitate practică, care a constat în confecţionarea unei insigne, intitulată:” Sunt un mândru românaş” . insigna a finalizat activitatea dedicată zilei de 1 decembrie.
Considerăm că această activitate a reuşit să trezească în inimile celor prezenţi o fărâmă de mândrie naţională, un sentiment de dragoste faţă de neam, credinţă şi ţară, dar şi un îndemn de a nu uita pe cei care s-au jertfit pentru toate acestea, pe aceia pe care noi îi pomenim şi îi numim eroi ai neamului şi ai credinţei noastre strămoşeşti.
Inv. Moza Maria- S08 Budureasa
Ed. Ţig Denisa- GPN Burda
Programul Naţional -"Colţul verde din şcoala mea"
Prof. Goina Daniela
Anul şcolar 2011-2012 demarează cu o premieră în România, în ceea ce priveşte educaţia
ecologică şi grija pentru mediu. Asociaţia RECOLAMP şi Asociatia ECOTECA, în parteneriat
cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Mediului şi
Pădurilor, au lansat cel mai mare program naţional şcolar de
colectare selectivă a deşeurilor din România, denumit „Colţul Verde din şcoala mea”.
Concursul durează pe toată perioada anului şcolar 2011-2012 şi este structurat în mai
multe etape. „Scopul Programului naţional „Colţul Verde din şcoala mea” este de a promova grija fata de mediu prin intermediul activitatilor educationale, precum şi îmbunătăţirea colectării
selective a deşeurilor din unităţile de învăţământ preuniversitar”, a precizat Raul POP,
directorul general RECOLAMP. Acesta a adăugat că proiectul se înscrie în eforturile de
implementare a Legii 132/2010, privind obligativitatea instituţiilor publice de a colecta
selectiv deşeurile.
Elevii Şcolii cu clasele I-VIII Budureasa s-au înscris în program şi conform calendarului programului, Prima Etapă (27 septembrie – 04 noiembrie 2011)
a constat în amenajarea, de către elevi, a unui Colţ Verde în şcoala . Colţul
Verde nu este nimic altceva, ca şi funcţionalitate de bază, decât un ansamblu de
recipiente pentru depozitarea temporară a deşeurilor reciclabile. Odată îndeplinite
criteriile de bază, a avut loc în cadrul şcolii a unei activităţi în care creativitatea şi imaginaţia elevilor a reuşit să iasă la suprafaţă şi să
transforme Colţul Verde într-o manifestare artistică cu temă ecologică. De la desene,
picturi, plante, fotografii şi afişe, până la figurine, colaje sau sculpturi, „Colţul Verde din
şcoala mea” a exprimat viziunea elevilor asupra importanţei protecţiei mediului şi
a colectării selective a deşeurilor.
Etapa a doua reprezintă concursul de colectare selectivă a deşeurilor (10.11.2011 –
15.06.2012).
Activitate cu ocazia zilei de 8 Martie- Ziua femeii
Cadrle didactice de la Şcoala cu clasele I- VIII Budureasa au antrenat elevii în diferite activităţi pentru a marca ziua de 8 martie- Ziua femeii. Activităţile desfăşurate au fost: confecţionarea de mărţişoare, felicitări dedicate mamelor , recitarea unor poezii şi interpretarea unor melodii de primăvară . După realizarea mărţişoarelor şi a felicitărilor s-a realizat o expoziţie, la care elevii care nu au participat cu lucrări, au putut aprecia cele mai reuşite mărţişoare şi cele mai reuşite felicitări.
Unii elevi au dorit ca felicitările confecţionate să fie dăruite mamelor, semn al dragostei şi recunoştinţei lor.
Poveşti cu tâlc
Spune-mi ce dai ca să-ţi spun ce o să primeşti
Era odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întrebă:
 - Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Batrânul îi răspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo!
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, raspunse bătrânul.
Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va gasi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.
Propunator Dragoi Daniela
Dostları ilə paylaş: |
