Răzvan-alexandru petre

„Spirituale”, adică umoristice

Anagrame-n calambur

Cele două ROZE

Într-un bol englez

Dau, amestecate:

ZERO şi OREZ.

Catren epigramă

Azi, femeile fatale

Au vederi... mai largi în viaţă:

Dintr-o parte – silicoane,

Iar din faţă – bot de raţă.

Hormonu’ bate neuronu’

Când le dau flocii, băieţii

Au în cap numai tărâţe

Se hlizesc ca nătăfleţii

La frumoasele... cur-tate.

Sexualitate

A face-amor – nu-i un păcat

Doar dacă eşti înamorat.

Dacă îl faci din interes,

E animalic – e regres.

Parodie (Repetabila povară)

Cine n-are pe taste diacritice, nu-n gând

Mai aude şi-n somn graiul român plângând

Că am fost, că n-am fost, ori că suntem titraţi

Virgulă, căciulă, coif - tre’ s-adăugaţi!

Testamentul lui Petru cel Mare

De la măreţul Petru ţar

Vor cei de la Kremlin

Să-ntind-al Rusiei hotar

La Pontul Euxin:

Un lac mujic şi militar

Cu multă vodcă plin...

Cuprinde glob-un ev barbar

Putin câte Putin

Grasa slavă

La ruşi, expansiunea-armată

boală-i (gena de rasă-i slabă),

Îşi lăbărţează marginile

ca gaspadina grasă slavă.

70000 de gânduri

A început în „1984”. Oamenii de ştiinţă au descoperit că fiecare om are 70000 de gânduri în fiecare zi. Drept urmare, autorităţile responsabile au temeri serioase despre ele:

- Circulând libere şi nefiscalizate, creează o pagubă imensă la buget.

- Încing creierele şi contribuie astfel la încălzirea globală a planetei.

- Fiind mai uşoare decât aerul, gândurile eliberate în atmosferă atacă fragilul strat de ozon.

- Nefiind necontrolate de serviciile de securitate, toate aceste gânduri sunt din start suspecte de terorism.

- Specia ţestoaselor este în pericol de dispariţie.

Din aceste motive serioase, şi încă altele care nu pot fi dezvăluite, autorităţile anunţă măsurile ce vor fi luate spre binele populaţiei:

- Impozitarea gândurilor, dacă trec de 3000 pe zi. Cum oricine depăşeşte acest plafon (mai puţin politicienii), vom fi impozitaţi cu toţii (cu excepţia parlamentarilor).

- Limitarea accesului la cultură şi informare liberă, care, se ştie, provoacă inflaţia de gânduri. De fapt, neoficial, limitarea funcţiona de mult, dar nu s-a spus că e „de bine”.

- Internarea forţată în clinici de spălare şi aerisire a creierului a intelectualilor care depăşesc 100000 de gânduri pe zi. Cine este intelectual? Oricine navighează pe internet cel puţin 30 minute pe zi.

- Implantarea sub piele a unor microcipuri cu gândurile permise cetăţenilor civilizaţi. În momentul apariţiei unui gând alogen, microcipul va elimina substanţe iritante, provocând mâncărimi extreme şi dor-de-ducă.

- Împuşcarea tuturor ţestoaselor, eliminând astfel gândurile excesive şi grijile ecologiştilor.

Legea lui Arhimede reloaded

„Un corp scufundat în propria prostie este împins de sus în jos cu o forţă egală cu fudulia lui.”

24 iunie 2015

Puţintică gramatică

Câte greşeli şi omisiuni gramaticale recunoaşteţi mai jos?

Sânt de acord c-avem aici

Decât greşeli neânsemnate

Ce-Academia hotărâ

Cum trebuiesc înscris redate.

N-au m-ai schimbat gramatica

Din 93 până acu’

Nu zic că nu fu’ necesar

Da trebuia să nu.
Răspuns: 10 = 8 greşeli + 2 omisiuni

Sunt de acord c-avem aici / Doar greşeli neînsemnate / Ce-Academia hotărî / Cum trebuie în scris  redate. / N-au mai schimbat gramatica / Din ’93 până acu’ / Nu zic că nu fu necesar / Da’ trebuia să nu.

11 noiembrie 2016

Ştiinţofiligia

   Am inventat un cuvânt: ŞTIINŢOFILIGIE, cu versiunea în engleză SCIENSOPHYLIGION.

ştiinţofiligie = ştiinţă+filosofie+religie

sciensophyligion = science+philosophy+religion

Desemnează domeniul de intersecţie a celor 3 mari direcţii de gândire: ştiinţă, filosofie, religie. Aici se îndreaptă interesele mele.

8 decembrie 2016

SPIRITELE ÎN DIALOG CU NOI

BABILONII SPIRITUALISTE

Capitole:

Spiritismul

„Revelaţii” absurde

Limitări ale practicii spiritiste

Mediumi

Supralicitarea mediumnităţii

Mediumi ad-hoc

De la tăbliţa ouija la tableta vorbitoare

SPIRITISMUL

Ştiinţa se bazează iniţial, ca şi religia, pe... o credinţă. Diferenţa este că ştiinţa renunţă la ideile eronate, neadaptate la realitate. „Adevărul absolut” este un ideal pe care omul de ştiinţă ştie că nu-l va atinge niciodată, dar omul religios îl are în buzunarul hainei.

„Ştiinţa spirituală” este un concept modern despre religie. Ea consideră că adevărul spiritual se dezvăluie treptat, potrivit nivelului de înţelegere al omenirii. Prin urmare, adevărul spiritual este supus permanentei îmbogăţiri, clarificări, rafinări. Dogmele sunt inamicii cunoaşterii adevărului, deşi pretind contrariul. Totuşi, ştiinţa spirituală este destul de evazivă, apropiindu-se ca abordare de fizica cuantică. Savanţii moderni s-au obişnuit deja cu probabilităţile şi paradoxurile, ca şi cu influenţa involuntară a cercetătorului asupra rezultatelor, renunţând tot mai mult la „obiectivitatea” ştiinţifică.

„Filosofia perenă” (philosophia perennis) este un concept potrivit căruia există un corp de adevăruri eterne, care au străbătut istoria deghizate în diverse idei religioase. În ciuda unor diferenţe de exprimare, marile adevăruri (precum Fiinţa Supremă Creatoare, conştiinţa - temelia universului, multi-etajarea fiinţei umane complexe, purificare morală şi virtute, supravieţuirea după moarte, reîncarnarea spiritelor, memoria indestructibilă a universului şi altele asemenea) nu sunt nici rodul imaginaţiei, nici al credinţelor efemere, ci sunt legi şi fenomene universale.

„Spiritismul” este o doctrină filosofică şi religioasă care îmbracă atât forma ştiinţei spirituale, cât şi a filosofiei perene. În spaţiul anglo-saxon, o denumire oarecum echivalentă pentru spiritism este cea de „spiritualism”. Se bazează pe practica comunicării cu spiritele cu ajutorul mediumilor – persoane special dotate, antrenate şi conştientizate pentru această misiune dificilă şi nobilă.

CONFIRMAREA MEDIUMNITĂŢII

Gary Schwartz, profesor de psihiatrie şi chirurgie la Universitatea din Arizona, afirmă că mediumnitatea este reală în filmul „LIFE AFTERLIFE” şi câţiva mediumi de marcă americani o dovedesc prin ceea ce fac în pagina web „MEDIUM COMMUNICATIONS”⁶², iar o meta-analiză ştiinţifică dovedeşte realitatea experienţelor din pragul morţii NDE şi a vieţii de dincolo: ”Scientific Evidence Supporting Near-Death Experiences and the Afterlife”⁶³.

Deci este ştiinţific posibil ca mediumii să ia legătura cu spiritele decedaţilor. Mecanismul psihic prin care se poate interfera cu lumea spiritelor există în stare latentă în orice om, dar nu poate fi declanşat uşor. Cel mult, dialogăm cu subconştientul. Cum s-ar mai spune, fiecare om are voce, dar puţini cântă la operă.
Mesajele şi dialogurile cu spiritele s-au acumulat şi s-au publicat în reviste, cărţi, antologii. Astăzi, avem tot mai multe cărţi, dar tot mai puţin timp să citim. Este nevoie şi de un anumit discernământ în aprecierea critică a surselor şi respingerea imposturii. O îndoială iniţială este binevenită în acest domeniu.

Dar şi îndoiala este o artă... „Agnostic” este cel care nu stabileşte niciodată ce este adevărat şi ce este fals, pentru el totul fiind dubios. „Lucid” este cel care discerne imediat între minciună şi realitate, între superficial şi valoare. Marea masă a omenirii se înşiră pe podul dintre aceste două maluri ale îndoielii, traversând râul adevărului. Puţinii curajoşii care se aruncă direct în apă pot gusta plăcerea adevărului pur – ei se numesc „mistici” sau „iluminaţi”. Acolo nu mai există nici minciună, nici adevăr, ca opus al ei, şi nici orice altă dualitate, căci Adevărul este unul singur, adică non-dual.

SCEPTICISM

Scepticii de serviciu vor reclama că nu e posibilă niciun fel de comunicare, fiindcă spiritele nu există... Vor spune că totul este un fals, fiindcă numai minciuni au în cap. Au încercat să demaşte chiar şi mecanica cuantică, până când s-au împotmolit. Aţi observat că scepticii profesionişti (numiţi şi debunkers) nu recunosc niciodată că au greşit? Pur şi simplu, trec la subiectul următor pe care să-l minimalizeze şi batjocorească. De fapt, ei nu mai sunt sceptici propriu-zis, ci au trecut la nivelul următor, de CINICI – care „distrug corola de minuni a lumii”.

Scepticul se simte superior intelectual şi nu trebuie să recunoască că s-a înşelat în vreo privinţă, niciodată. Şi nici nu trebuie să facă vreun efort creator, ci doar să nege ce spun alţii. Acest gen de sceptic materialist se distrează să încurce oamenii, fiindcă asta îl face să se simtă puternic. Nici măcar nu are nevoie de o competenţă reală în ceva. Este ca acel nebun care aruncă o piatră în baltă şi 1000 de înţelepţi caută s-o scoată. Ce mai râde nebunul! Aici e nevoie de exorcism, fraţilor! Nu piatra trebuie scoasă, ci demonul...