Răzvan alexandru petre

Experienţele similare în preajma morţii fizice (NDE) a mii şi mii de subiecţi ne indică fenomene obiective, fără legătură cu partea materială, şi nu doar nişte halucinaţii.
: ... Discutabil. Se pare că în starea critică din apropierea morţii, subconştientul provoacă vise [ştim că într-un vis de câteva secunde, sau chiar mai puţin, pot încăpea poveşti ce par a fi durat ore întregi] legate de celălalt „capăt” al vieţii, naşterea. 
: DISCUTÂND cu oamenii care au suferit moarte clinică te cutremuri şi îndoiala privind viaţa de după moarte ţi se topeşte încet, încet...
Cât despre lumea „de dincolo”, ştiinţa clasică nici nu poate să-şi propună să obţină prea multe date, deocamdată. Trebuie, înainte de orice, o schimbare de paradigmă*** ca să avem acces la mai multe. Din fericire, există relatări, mai mult sau mai puţin credibile, care ne ajută să ne facem o imagine de ansamblu a realităţii imateriale, infinit mai vaste decat cea materială.

     ***paradigmă = model de gândire

: Despre relatările acelea am putea spune la fel de bine, dacă nu chiar şi mai bine, că sunt mai mult sau mai puţin IN-credibile, pentru că ele nu admit nişte explicaţii cumsecade.  Ori, o schimbare de paradigmă nu se poate realiza decât în baza unor motive obiective, pe care asemenea relatări nu le pot furniza.
: Toate la vremea lor! Unele relatări admit explicaţii foarte logice, dacă posedăm instrumentarul conceptual necesar. Şi, desigur, bunăvoinţă în a găsi adevărul!
: „Doctrina spiritistă” pare o glumă bună, după ce o serie de spiritişti şi mediumuri au mărturisit că trişau. Aceştia susţineau, de altfel, că la început chiar fusese vorba doar despre joacă.
: ACESTA ESTE IAR UN SOFISM EVIDENT! Mult mai mulţi spiritişti au fost şi sunt extrem de serioşi.
: E drept, se presupune că nu toţi spiritiştii încep din joacă, că unii dintre ei chiar cred în ceea ce fac. Eu însămi am învăţat în liceu o tehnică spiritistă, care cerea cel puţin doi participanţi ce atingeau uşor cu mâinile o ceaşcă, întoarsă pe un carton pe care erau scrise literele şi cifrele la distanţe corespunzătoare.  Spiritele morţilor, chemaţi pentru a răspunde întrebărilor, urmau să mişte ceaşca din literă în literă, oferind răspunsuri extrem de precise.  Ceea ce se şi întâmpla, de altfel.  Întâi, simţeai ceaşca fremătând cumva ciudat sub atingerea ta, apoi ea începea să se mişte - întâi şovăielnic, apoi din ce în ce mai impetuos.  Răspunsurile curgeau unul după altul, iar dintr-o asemenea experienţă ieşeai buimac şi uimit că „totuşi se poate”.

Norocul nostru, al adolescenţilor, care din această cauză chiuleam de la ore, refugiindu-ne într-o cameră din cămin pentru a face spiritism, a fost că, din cauza entuziasmului, am cam exagerat cu joaca asta.  Tot încercând să îi convingem şi pe alţii, am descoperit că aceeaşi întrebare putea primi răspunsuri foarte diferite în cazul schimbării mâinilor care atingeau ceaşca.  Ideea că spiritele pot fi maliţioase putea fi considerată în naivitatea noastră, dacă nu am fi găsit o explicaţie mai bună, anume aceea că ceaşca era mişcată de propria noastră credulitate.

Iar când răspunsurile primite pe cale spiritistă chiar se potrivesc cumva realităţii, tot rămân prea multe posibilităţi demne de luat în considerare înaintea aceleia că spiritul unui mort ar binevoi să stea cu tine la o şuetă.  Coincidenţa pură, intuiţia şi eventual alte proprietăţi necunoscute ale psihicului sunt lucruri care, în secret, pot depune mărturie mincinoasă în favoarea spiritismului.
: Nu aş încuraja pe nimeni să facă astfel de
experimente, ce pot deveni foarte riscante! Totuşi ele fac parte deja din bogata cazuistică spiritistă, ca un tip de experiment repetat de zeci de mii de ori, de nenumăraţi oameni din toată lumea. Teoria spiritistă lămureşte în detaliu fenomenele ce se pot produce la o invocare a spiritelor. În ciuda acestor date, Anne A DECIS că există neapărat alte explicaţii mai aproape de adevăr, cum ar fi coincidenţa sau propria credulitate. De fapt, este mărturia personală a unei convertiri la CREDINŢA ATEISTĂ! Ateismul este o CREDINŢĂ bazată pe două tipuri de raţionamente: sofisme, asemeni celor de mai sus, şi argumentele eronate sau insuficiente în favoarea „credinţei” spiritualiste, în general. Nu cred că există măcar UN argument serios pro-ateist, care să nu fie inclus în una din cele două categorii! Teoriile spiritualiste (ca nume generic pentru teologiile ce proclamă viaţa după moarte) se străduie să aducă la iveală fapte, fenomene cărora măcar le oferă o explicaţie plauzibilă. Ateismul doar le neagă, căci nu poate produce nici o dovadă de sine stătătoare în propriul sprijin.

Scepticul nu este ateu. Scepticul cercetează probe sau speculaţii din ambele poziţii, dar nu se decide încă! Ateul nu se întreabă dacă Dumnezeu, spiritele, viaţa de apoi există, ci LE NEAGĂ, de-a dreptul. Este foarte chinuitor să te menţii pe poziţia de echilibru instabil a scepticismului. Treptat, sau brusc, scepticul adoptă una sau cealaltă din ipostaze, dacă nu cumva se blazează între timp. Sunt mulţi cei care nici nu-şi mai pun această problemă, indiferenţii. Nu ne ocupăm de ei aici.

Lupta ideologică între ateism şi spiritualism este reală, crâncenă şi neîncetată. Dar, după cum ne învaţă şi Apostolul, credinţa adevărată în « viaţa de după » nu se poate băga pe gât cu forţa, căci va fi „regurgitată”. E nevoie de delicateţe, înţelepciune şi răbdare...
: „Bunăvoinţa de a găsi adevărul” menţionată are exact sarcina de a refuza explicaţiile nedorite, considerate insuficient de spectaculoase sau contrazicând o credinţă preferată.  „Bunăvoinţa de a găsi adevărul” poate însemna efortul de a face lucrurile să se potrivească scenariului dorit. Aceeaşi „bunăvoinţă” te poate determina, de altfel, şi să interpretezi în favoarea parapsihologiei imposibilul premiu al lui James Randi.
: În privinţa cercetătorilor fenomenelor aflate la graniţa ştiinţei, cei care vor să dea explicaţii strict materiale la fenomene paranormale probabil că doar vor să iasă în evidenţă faţă de confraţii ce susţin contrariul.

Iluzionistul James Randi se autodefineşte ca „sceptic şi oponent al pseudoştiinţei”. Fundaţia sa oferă un premiu de 1 milion dolari oricui este în stare să genereze vreun eveniment sau să îşi dovedească vreo putere paranormală, supranaturală, ocultă, în condiţii agreeate de ambele părţi. De peste 20 ani, premiul a fost râvnit de foarte mulţi „paranormali”, care însă nu au trecut de testul preliminar. Nici celebrul Uri Geller nu a mai fost în stare să îndoaie mental o linguriţă atunci când s-a aflat alături de Randi, care a reuşit să-l bruieze. [Îndoirea mentală a linguriţei este un fenomen văzut şi experimentat şi de telespectatorii români la emisiunea „Surprize, surprize!” când a fost invitat „mentalistul” Anthony Black.]

Am putea concluziona că milionul pus la bătaie de Randi e doar o investiţie în publicitate personală. Numai că aici e vorba de o Fundaţie pentru Educaţie, care îşi propune să instruiască o nouă generaţie de „critical thinkers” (gânditori cu simţ critic, lb.engl.). În realitate, se intenţionează inducerea în mintea oamenilor a sofismului: „Nimeni nu a putut produce până acum un fenomen ocult sub un control strict. Deci, nu există fenomene paranormale! q.e.d.” Cred că este evidentă „reaua-voinţă în a afla adevărul”.

* * *