de Răzvan Petre
PRECUM ÎN CER (2004)
Så som i himmelen (As it is in Heaven)
Un muzician celebru renunţă la carieră, din motive de sănătate, retragându-se în satul copilăriei sale, departe, în nordul Suediei. Acolo încearcă să redescopere bucuria lucrurilor simple, pe care le uitase. Drumul său se întretaie cu dorinţa intensă a câtorva localnici de a se perfecţiona în arta cântului. Întâlnirea lor este o provocare pentru toţi, atât pentru perfecţionistul în căutarea simplităţii, cât şi pentru oamenii simpli în căutarea elevării spirituale. Pe măsură ce geniul prometeic al marelui muzician le deschide sufletul, oamenii încep să se descopere şi să-şi facă ordine în viaţă, în timp ce sensibilul căutător al absolutului începe să îi înţeleagă şi să îi IUBEASCă.
Personajele sunt bine alese şi reflectă – în scene concentrate, semnificative, condimentate pe alocuri cu umor scandinav – un întreg univers al psihologiei şi problemelor umane. Până la urmă, pasiunea pentru muzică şi dorinţa de înălţare se dovedeşte mai puternică decât obstacolele ce se ivesc, deloc puţine.
4 noiembrie 2011
GROUNDHOG DAY (1993) – „Ziua marmotei”
Un meteorolog este trimis pe teren pentru un reportaj despre o marmotă care prevede vremea (traducătorul român a ales titlul „Ziua cârtiţei”, poate pentru că marmota era un animal necunoscut în ţara noastră). Trezindu-se a doua zi, observă cu stupoare că oamenii pe care îi întâlneşte spun exact aceleaşi replici şi fac exact aceleaşi lucruri ca şi cu o zi înainte. El este blocat în ziua respectivă, într-o buclă temporală ce se repetă tot mereu. La început, se foloseşte de acest avantaj, ştiind ce avea să se întample, pentru ca mai apoi să se creadă blestemat a-şi petrece toata viaţa în acelaşi loc. În final, devine un executant perfect al tuturor acţiunilor, fiindcă le repetase de atâtea ori, în cele mai diverse variante.
Aparent, o comedie excelentă, pe care o poţi revedea fără să te plictiseşti. Dar filmul are mai multe nivele de înţelegere. De exemplu, ne vorbeşte despre rutină sau despre lecţiile pe care refuzăm să le învăţăm de la viaţă şi de aceea le repetăm. Poate fi privit şi ca o metaforă spirituală foarte expresivă, dacă înlocuim zilele din film cu vieţile pe care le-am trăit prin reîncarnare. În fiecare viaţă am învăţat lucruri noi şi ne-am perfecţionat abilitatea de a trăi frumos şi intuitiv. La fel ca şi eroul acestui film minunat. Ieşirea din bucla temporală semnifică eliberarea de obligaţia reîncarnării într-un corp uman...
25 august 2012
LUPTĂTORUL PAŞNIC (2006) - „Peaceful Warrior”
Un izvor de înţelepciune şi profunzime, „Peaceful Warrior” este un omagiu adus puterii spiritului uman de a trece peste limitele impuse de forţa destinului şi de a construi lucruri semnificative în viaţă. Ecranizarea cărţii „Calea luptătorului paşnic” de Dan Millman, este un film-metaforă. El povesteşte despre un gimnast talentat care suferă un accident, dar se ambiţionează să revină în arena sportivă, folosindu-şi puterea minţii pentru a realiza acest adevărat miracol. De fapt, filmul ne vorbeşte despre noi înşine, fiecare spectator! Noi suntem – sau ar trebui să fim – luptătorul paşnic, cel care se luptă cu limitele şi nefericirea propriului ego.
Eroul nostru se întâlneşte cu un maestru spiritual care încearcă să îl înveţe regulile înţelepciunii, deseori contrare stilului de viaţă „normal”. Acest maestru pare coborât din legendele Orientului îndepărtat, întruchipând o perfecţiune mascată de multă modestie. Dialogurile dintre ei pot fi considerate discuţii între mintea comună, limitată şi Mintea iluminată, vizionară. Antrenamentul luptătorului paşnic, descris de Dan Millman, parcă este scos din „Manualul Războinicului Luminii”, de Paulo Coelho, sau din învăţăturile lui Eckhart Tolle.
La un moment dat, ego-ul lui Dan se revoltă împotriva maestrului neînţeles. Dar refuzând înţelepciunea, discipolul decade la nivelul gregar, supus propriei karme şi neputinţe. Accidentul de motocicletă este urmarea aproape firească la răzvrătirea sa absurdă. Abia când toate planurile sale se risipesc în vânt, Dan începe să simtă dorinţa fierbinte pentru gândirea profundă. Este memorabilă secvenţa din film când el se desparte de vechiul Dan, simbolizând eliberarea de trecut şi ego.
În final, după ce discipolul a asimilat toată înţelepciunea, maestrul exterior dispare, nemaifiind necesar. Ştiinţa iniţiatică a fost deja primită de Conştiinţa adeptului. Ea este vocea interioară a fiecăruia dintre noi, care ne conduce pe drumul către împlinirea misiunii noastre personale pe acest pământ. Ar fi ideal să o auzim cu toţii cât mai des, cât mai clar şi să îi urmăm indicaţiile spirituale, spre binele şi armonia generală.
5 decembrie 2012
PREOTUL (2009) – „Pop”
Filmul „Preotul” i-a adus regizorului Vladimir Hotinenko câteva premii naţionale şi un omagiu din partea Bisericii Ruse. Bazat pe o poveste reală din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează eforturile unui preot de a menţine pacea sufletească a enoriaşilor săi dintr-un sat leton, pe timpul ocupaţiei naziste. Misiunea sa este de a supravieţui, a salva civilii şi a păstra vie credinţa oamenilor. Dar el este doar un simplu om, contemplativ şi sensibil.
Cum să-ţi menţii încrederea în Dumnezeu în mijlocul unei lumi conduse de Anticrist? Personajul principal, preotul de ţară Alexandru, se strecoară printre ororile Războiului şi ale Bolşevismului, păstrându-şi nealterat crezul creştin în nobleţea inimii, lăsându-i pe cei puternici să-şi dispute puterea vremelnică. Poate că, parafrazând personajul, vremurile rele sunt „tocila” cu care ne ascuţim angajamentul pentru Bine. În acest sens, mesajul filmului este valabil şi pentru timpurile care se profilează la orizont.
2014
UNDEVA, CÂNDVA (1980) - „Somewhere in Time”
O poveste de iubire imposibilă, după un scenariu fantastic – un film minunat, de nota 10+ ! Actorii, peisajele, costumele, muzica, toate ne ating la suflet şi ne transformă în persoane mai bune, mai calde, mai iubitoare. Este o peliculă de referinţă care trebuie văzută şi revăzută!
Un autor de piese de teatru este marcat de întâmplări şi coincidenţe stranii. Foloseşte autohipnoza pentru a călători în timp şi a se întâlni cu actriţa al cărei portret îl fascinează. Întâlnirea fatidică are loc, dar povestea de dragoste frumoasă şi pură este interzisă de cerbicia impresarului, care, de fapt, voia doar să o protejeze de şocul pe care ea urma să-l sufere şi despre care acesta avusese o premoniţie.
Deşi filmul se bazează pe ipoteza neverosimilă a călătoriei fizice în timp, aceasta este doar un pretext pentru a pune în scenă emoţia extraordinară a întâlnirii a două suflete-pereche. Suntem atenţionaţi despre misterul care pluteşte permanent deasupra banalităţii şi care poate oricând coborî în viaţa cotidiană.
Marea iubire – întâlnirea cu sufletul-pereche
Ce sunt sufletele-pereche? La un anumit moment al evoluţiei lor cosmice, un spirit masculin şi altul feminin care şi-au format o personalitate foarte asemănătoare sunt legate energetic între ele, printr-un soi de legământ frăţesc, pentru a se ajuta reciproc de-a lungul lanţului reîncarnărilor.
Lumea spiritelor este foarte bine structurată în planuri şi subplanuri energetice, pe baza rezonanţei vibraţiei lor. Cu cât spiritele sunt mai asemănătoare ca vibraţie, cu atât se simt mai bine împreună. Fenomenul este dus la extrem în cazul spiritelor-surori, care sunt aproape identice. Din momentul înfrăţirii, ele primesc un ajutor care le uşurează şi le grăbeşte evoluţia spre perfecţiune.
Niciodată cele două spirite-surori (sau suflete-pereche) nu se încarnează împreună, ci unul rămâne de strajă în planul astral, cu titlul de „înger păzitor”. De aceea se spune că marile iubiri nu se pot împlini decât după moarte... Rareori apar derogări de la această regulă, căci sufletul-pereche oglindeşte perfect nu numai calităţile, ci şi defectele proprii, care devin prea greu de suportat pentru amândoi, iar totodată despărţirea este nedorită de niciunul.
Dar atunci, cum ne putem întâlni sufletul-pereche? Una din posibilităţi este VISUL. Câteodată avem vise minunate, ca urmare a întâlnirii în planul astral cu fratele/sora spirituală. Revenim în stare de veghe cu inima plină de iubire, ca atunci când suntem îndrăgostiţi lulea.
Alta posibilitate este o MARE IUBIRE PĂMÂNTEASCĂ, când am putea crede că ne-am întâlnit sufletul-pereche. Din păcate, se întâmplă nu rareori ca sentimentul minunat de îndrăgostire (fluturi în stomac, pieptul plin de energie, fericire permanentă etc) să se stingă după o perioadă mai mică sau mai mare. Cei doi constată într-o zi că nu se mai iubesc şi că acum trebuie să tragă la o căruţă cam grea.
Unde s-a dus marea iubire şi cum a apărut ea? Se pare că bieţii muritori au fost conduşi de forţe invizibile să se unească, iar apoi au fost lăsaţi singuri, să se pună de acord prin propriile puteri.
Simţim că ne îndrăgostim atunci când spiritul-frate se aşază în aura partenerului nostru fizic. Acesta din urmă ne atrage irezistibil, printr-un magnetism spiritual. Deci în fenomenul îndrăgostirii pure sunt implicate patru entităţi: cei doi muritori şi spiritele lor surori. Când spiritele-surori pleacă de lângă parteneri, în urma iubirii copleşitoare poate rămâne doar atracţia fizică, rutina, nefericirea sau prietenia sinceră...
9 noiembrie 2015
Dostları ilə paylaş: |
