Scena 1: Toma T1: intră din spate pe fundal muzical

Învierea lui Isus, atunci şi acum!
Corul

Personajele: Toma, Magdalena, Petru, Ioan, Iacob, Isus, un bătrân, doi tineri, T1, T2, T3, T4, Cleofa şi prietenul.

Fundal muzical (Mădălin)

Decor: piatra la mormîntul gol; trei cruci; diferite imagini proiectate.
Scena 1: Toma

T1: (intră din spate pe fundal muzical ... necăjit tare, gânditor) Ce viaţă, ce viaţă! Oare chiar exişti, Doamne Dumnezeule? Dacă da, de ce nu te aud? Oare vei învia şi pentru mine? Unde erai atunci când aveam mai mare nevoie de tine? Mama bolnavă... tata fără servici... şi mai vreau să fiu student... pentru care viitor? Unde eşti? De ce nu te aud?

(se proiectează imagini actuale ale suferinţei)
Toma: (intră şi el din spate, pe fundal muzical, agitat, grăbit, neîncrezător) Nu pot să cred, chiar nu pot să cred!!! L-au răstignit? Pe Cristos? Pe Mântuitorul? (Ajunge lângă cruci): Unde erau ceilalţi? Unde? De ce nu i-au oprit? De ce nu i-au oprit? (Plânge). Rămâne plângând sub cruce cu cuiele strâns în mână.
Scena 2: Magdalena

T2: (intră din spate, ca şi primul tânăr şi se plânge): mă simt singur, nimeni nu mă ascultă. Unde-mi sunt prietenii când am nevoie de ei? Tocmai acum mi s-a stricat şi telefonul (îl scutură nervos) Maşina mi-e accidentată ... cu ce să mai ies la întâlnite sâmbătă!!!! Of, Of, Of!!! E atât de grea viaţa asta!!! Fără prieteni, fără bani, fără distracţii!!! Fără ... fără ...
Tânărul se opreşte îngândurat pe o piatră lângă mormânt şi cu privirea în gol rămâne cu gândurile lui.
Magdalena e deja acolo la mormânt. Se lasă câteva secunde pentru fundal muzical. Magdalena plânge:

Magdalena: Doamne, Mântuitorule, unde te-au pus? De ce te-au luat? Cine? Cine? Doamne!!!
Intră Isus de pe partea laterală. Nu se uită la el nici tânărul, nici Magdalena:

Isus(monolog) : Tată, Abba... sunt surprins! Cine vreodată a plâns că m-a pierdut pe mine? Plâng că-şi pierd banii la loterie, plând că le mor copiii drogaţi, plâng că se îmbolnăvesc... că le este prea grea viaţa!!! Dar să plângă cineva pentru mine... că m-a pierdut... Această fiică a ta chiar că mă iubeşte!
Isus se apropie de Maria:

Isus: „Femeie, de ce plângi?”

Magdalena nu se uită la Isus: „Pentru că l-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus! Dacă l-ai luat tu, spune-mi unde l-ai pus şi mă voi duce să-l iau”.

Isus vesel, plin de viaţă, atingând-o pe umăr: „Maria!”

Magdalena: „Învăţătorule!”

Isus: „Du-te şi spune tuturor că am înviat!”

Magdalena către tânăr, plină de bucruie îl îmbrăţişează: Cristos a înviat! A înviat Învăţătorul!
Corul cântă: Cerul albastru, ghiocelul alb...
Scena 3: adunaţi în rugăciune

Magdalena, Petru, Iacob, Ioan (îmbrăcaţi în haine de epocă) şi un bătrân, o soră, un copil, doi tineri (îmbrăcaţi în haine moderne) se roagă împreună un psalm. Petru este solist iar ceilalţi răspund (Veşnică este îndurarea lui).
Bate cineva la uşă. Este Toma şi tinerii.

Petru: Iacob, te rog, deschide!

Iacob: Petru, eşti nebun? Cum să deschid? Ne urmăresc iudeii şi apoi se aud voci, sunt mai mulţi! Toma şi tinerii stau de vorbă în timp ce aşteaptă să-i deschidă.

Ioan: Cine să fie la ora asta? se aud din nou bătăi în uşă.

Toma: Sunt eu, Toma!
Ioan deschide, îl îmbrăţişează pe Toma: Toma, eram aşa de preocupaţi pentru tine... nu ai dat nici un semn de viaţă... Învăţătorul a înviat!

iar Iacob, foarte preocupat îi opreşte pe cei doi tineri:

Iacob: Cine sunt ei? Îţi dai seama în ce încurcătură ne bagi? Dacă au fost urmăriţi? Dacă ne vor trăda?

Toma: Sunt doi tineri care-l caută pe Isus ca şi mine.

Iacob încă neîncrezător îi lasă să intre.
Petru, Iacob şi Ioan cântând către Magdalena:

Spune-ne Maria ....
Magdalena răspunde cântând: ....
Toma: „De nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi de nu voi pune degetul meu pe locul cuielor, iar mâna mea nu o voi pune în coasta lui, nu voi crede! „ (In. 20, 25)

Petru: Hai Toma, roagă-te şi tu cu noi, veniţi şi voi, dragi tineri!

Ioan: Sunt sigur că Isus ni se va arăta din nou!

Iacob: Eu mă duc să încui uşa, să fim mai în siguranţă!
Scena 4: Apariţia lui Isus

Corul: E viu, e viu, Mântuitorul Sfânt...

T3 este deja cu Petru, Iacob şi Ioan în rugăciune. Se îndepărtează de grup şi vorbeşte cu el însuşi (monolog): Sunt atât de curios cum va apărea Isus. Abia aştept momentul. Sunt sigur că va apărea glorios, glorios tare... abia aştept! Sper să pot să-i ating şi eu rănile cu Toma. Dar... eu sunt tânăr, slab, El este Dumnzeu înviat.... se va lăsa oare atins de mine, păcătosul?
Îşi imaginează:

• 
  Parcă-l aud urcând pe scări, păşind hotărât că doar e viu iar noi, Petru, Iacob, Ioan, cu toţii tremurând de frică! Este chiar El şi-l aud spunând: „Ia uitaţi-vă aici, dragii mei, ce ditamai gaura mi-au făcut cu acele cuie... şi ce m-a mai durut când m-au biciuit... şi apoi coroana de spine, aoleu... acel spin care mi-a pătruns până la ochi... nici să nu-mi amintesc! Dar, dragii mei, vă iert! Vă iert că-mi cere Tatăl... şi oricum mă voi înălţa la cer... vă garentez că vom rămâne prieteni!!!
  
• 
  Nu, nu, nu... nu apare aşa. Parcă bate la uşă: toc, toc, toc...! Toate obloanele închise bine, poarta zăvorâtă, uşile închise cu două rânduri de chei, de frica iudeilor, bineînţeles! Şi, cel mai curajos merge să deschidă. Nu că ar fi vrut el, dar, împins de la spate, e cel mai mic şi doar n-are dreptul nici datoria să comenteze:
  

„Cine-i? Nu vezi că nu-i nimeni acasă? Am rămas ultimul eu ca să închid uşile, toţi au plecat!”

„Sunt Isus, te rog deschide-mi!”

„Isus?” şi se adreasează celorlalţi: „Zice că e Isus. Ce fac? Îl deschid?”

„Da ce, doar nu crezi că-i Isus! E mort! Alungă-l! Dar fără zarvă mare ca să nu ne audă vecini, că ne-am ars!”

„Cine eşti? Ia pleacă! Nu-i nimeni acasă iar eu mă grăbesc că mă aşteaptă după colţ!”

„Te rog, Ioan, deschide-mi, sunt Isus! Nu-ţi fie teamă. Am înviat!”

Şi îl deschide... ruşine mare pe capul lor... şi ce vinovăţie că nu l-au recunoscut... Şi Isus intră, îi binecuvântează, le arată rănile, aşa, de la înălţime căci e Dumnezeu iar ei se simt stringheriţi!
Dar bine că nu s-a întâmplat aşa... Mă grăbesc, mă grăbesc... chiar fug, să fiu martor al adevăratei apariţii!
Se întoarce la cei care se roagă şi apare Isus:

Isus: „Pace vouă!” Se adreasează lui Toma: „Adu degetul tău aici şi vezi mâinile mele şi adu mâna ta şi pune-o în coasta mea, şi nu fi necredincios, ci credincios!”
Toma începe să-l atingă, să-i pipăie mâinile şi picioarele, coasta ... Vin şi tinerii. T1 se uită de jur împrejur, îl îndeamnmă şi pe celălalt să se uite. Scoate mobilul şi face poze la mâini, cu celălalt tânăr. Între timp şi bătrânul cu lupa sau cu ochelarii de mărit şi se bagă şi el în poză.

Toma îi linişteşte:
Toma: Gata, gata, este El, Mântuitorul, Cristos cel Înviat!!! M-am convins!!!

Şi împreună Toma, tinerii, bătrânelul: „Domnul meu şi Dumnzeul meu!”
T3 (se îndepărtează de grup şi se adresează publicului): L-am văzut! L-am atins! L-aţi văzut şi voi cu toţii (arată înspre toţi)! I-aţi văzut bunătatea, milostivirea... s-a lăsat atins... de mine, ultimul dintre păcătoşi... ce milostivire dumnezeiască... este cu adevărat Dumnezeu! Numai El poate să ne ierte orice răutate... orice trădare... s-a aşezat între noi, s-a coborât din măreţia lui la nivelul nostru ... ce Dumnezeu mare şi milostiv eşti Doamne... ai intrat cu uşile închise!!! Ce poate însemna asta?! Că ne laşi obstacolele, greutăţile, defectele, că ne iubeşti aşa cum suntem... ce Dumnzeu milostiv ... O să vorbesc tuturor despre tine ... îţi promit!!! (tresaltă de bucurie, !)
Corul împreună cu personajele: Tot creştinul e sărbătoare!

Isus pleacă primul. Toţi părăsesc scena.
Scena 5: Emaus

Din spatele bisericii înaintează cei doi spre Emaus împreună cu T4

Cei doi între ei:
Cleofa: Hai să plecăm acasă.

Prietenul: Hai! Isus a murit... unii zic că a înviat ... dar e mai bine să ne întoarcem acasă. Acolo e pământul nostru, familia noastră. Ne aşteaptă copiii... ne vom reîntoarce la muncă!”
Apare T4 cu o hartă în mână:

T4: Nu vă supăraţi, vreau să merg la Ierusalim. Mă tot învârt pe aci pe colo... îmi puteţi indica direcţia?

Cleofa: La Ierusalim? Ce să cauţi acolo? E doar tristeţe... jale... l-au răstignit pe Cristos ...

T4: Pe Cristos? Vorbiţi doar despre o persoană, dar acolo în zare ... se zăresc trei cruci?! Mă pot alătura vouă?

Prietenul: Da, dar noi mergem la Emaus.
Intră Isus în scenă. Între timp cei trei murmură între ei.

Isus: „Ce înseamnă aceste cuvinte ce le spuneţi între voi?”

Cleofa: „Eşti oare singurul în treacăt la Ierusalim care nu ştii cele petrecute acolo în aceste zile?”

Isus: „Ce anume?”

Prietenul: Cele privitoare la Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnzeu şi a oamenilor. Arhiereii şi fruntaşii noştri l-au condamnat la moarte şi l-au răstignit, atunci când noi credeam că el va elibera poporul lui Israel.”

Cleofa: Cu toate acestea însă, azi este a treia zi de când s-au întâmplat toate acestea şi chiar nişte femei de-ale noastre ne-au şi speriat!!! Când s-au dus dis de dimineaţă la mormânt şi l-au găsit gol au venit cu vestea că le-au apărut nişte îngeri care le-au spus că trăieşte. Unii de-ai noştri s-au dus deci la mormânt şi au găsit întocmai după cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut!”

Isus: „Cât de fără minte şi greoi la inimă sunteţi ca să credeţi toate cele spuse de profeţi. Nu trebuia oare ca Isus să sufere toate acestea pentru a intra în mărirea sa?” De la Moise şi prin toţi profeţii Scriptura vorbeşte despre Mesia ...

Prietenul: Iată că ajungem în sat. Acolo, acolo în vale este casa noastră, acolo unde se văd luminiţele aprinse.

Cleofa: „Rămâi cu noi, căci se lasă seara şi ziua e de acum pe sfârşite”.

Prietenul înspre tânăr: Vino şi tu, ne face mare plăcere!
Se aşează toţi jos, în jurul coşului cu pâine deja pregătită.

Isus ea pâinea, o ridică şi o frânge, o împarte celor trei care rămân uimiţi. Isus se ridică şi pleacă.
Cleofa: Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”

Corul: Rămâi cu noi, rămâi cu noi, în orice zi, în orice clipă...
T4 ia coşul cu pâine şi împarte persoanelor din primele rânduri împreună cu Isus. Între timp, cântecul continuă.